Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

Sierra spune:

Astia sunt in Bucuresti la universitati private?

Ca am vazut ca s-au facut si universitati de stat prin diverse orasele de provincie...

giulia71 spune:

Histamina, nu inteleg de ce esti asa de agresiva pe subiectul meu, chiar nu inteleg?!
Probabil imi vei intelege supararea cand copilul iti va creste mai mare si vei vedea ca nu doreste s-o apuce niciunde in ceea ce priveste meseria, macar o idee ceva.

Am vazut ca parintii cu copii mari imi inteleg problema, cei cu copii mici ii vad neajutorati si se gandesc "la ce folos atata presiune, el sa fie fericit!"

Nu-i asa,deloc nu-i asa. E firesc sa te gandesti serios la viitorul lui, pentru binele lui

Daca gandeam ca oricum copilul meu va face o facultate ca am bani, nu mai deschideam subiectul asta, nu sunt eu o deschizatoare de subiecte si nici sa ma bag in seama nu sunt defel.

Am deschis acest subiect pentru ca avem o problema grava, la nivel de tara, ce rezida in sansele de promovare la BAC.Am primit raspunsul ca nu toti pot sa faca liceul, perfect de acord.
Dar exista sigur un procent care pot, dar nu vor sa invete, intrebarea e ce facem cu ei? Cu astia care sunt "branza buna in..."?

Si ca sa iti raspund la intrebare: mi-ar place sa fie tinichigiu auto,nu tin musai sa lucreze la costum, dar pentru a fi unul bun pe care tu-l mentionezi, cu siguranta ca a invatat meserie pe paine, sa fie cu mult mai bun decat cei din breasla.

buli spune:

eu nu cred ca atitudinile extreme au ce cauta in cazul asta.
e vorba de un copil normal, intr-o situatie obisnuita.
deci, cred ca toata chestiunea ar trebui abordata cu o anumita relaxare.
nu e o problema de viata si de moarte ca sa ne crizam ca a zis ca nu are chef de scoala sau ca isi buseste un test.
nu cred ca au ce cauta atitudinile extreme de genul "hai la piata la ora 5.30 dimineata sa cari lazi". pe bune, chiar asta va face daca nu o sa invete? sunteti voi siguri? e o chestiune atat de lipsita de logica incat asta ii va sari in ochi copilului prima oara - ca nu e logic.
exista si cale de mijloc, nu-i musai ca speli wc-uri sau descarci lazi daca nu inveti. sunt mii de variante intermediare si logica lui va sti asta, chiar daca nu o sa spuna cu voce tare.

sigur, ca pentru orice parinte e minunat sa aiba un copil regulamentar care sa invete, sa-si faca singur ghiozdanul sa fie ordonat, sa spuna buna ziua, sa aia, sa ailalta. dar nu e cam mult? nu e o presiune cam mare? nu e conditionare?

sau cum zicea cineva. ce mare chestie sa inveti pe branci ca sa ajungi ca parintii care stau 10-11 ore la job si-s stresati de numa?
poate se face fotograf freelancer si pozeaza hipopotamii in africa? ce scoala ii trebuie pentru asta? sau poate se face sofer de autocar si vede toata lumea. sau bucatar si lucreaza in restaurante bestiale? ii trebuie scoala, doctorat, ortograme? nu ati fi mandri sa aveti un copil bucatar in resto cu stele michelin decat un doctor in chimie frustrat cu 7 rate? si care nu are timp de vacanta decat o saptamana pe an?

nu stiu altii cum sunt, dar mie, mai important decat increderea pe care o poate avea un copil in el si increderea in dragostea si sustinerea nestramutata din partea parintilor, nu mi se pare nimic.
oh, astea-s fleacuri cu "nu isi face ghizdanul de seara". e echivalentul lui "nu a mancat 2 lingurite de morcov in a 3-a saptamana de diversificare". cat de importanta vi se pare acum chestia asta? asa o sa fie si cu ghiozdanul peste 10 ani.

nu spun ca parintii trebuie sa fie dezinteresati, dar nici sa ceara copiilor sa stie la 13 ani ce vor face in viata nu e ok.
eu mi-am schimbat jobul si domeniul de 3 ori in 10 ani, de fiecare data cu mare bucurie si beneficii. sotul meu la fel.
fi-miu nu e asa mare, dar nici mic nu e.
nu-i place sa faca temele la inceputul vacantei. daca il constrang, le face atunci, cu greseli si cu miorlaieli. daca il las sa le faca il ultima zi de vacanta, dupa amiaza, le face in timp record, fara nicio greseala. mi-a luat ceva sa inteleg ca le voiam gata din timp pt confortul meu nu al lui.

enfin, concluzia la toata polologhia asta ar fi admirati chestiile bune pe care le are, iubiti-l orice ar fi (stiu ca e asa, dar aratati-i, faceti-l s-o simta), nu va incrancenati pe chestii minore, ganditi-va la ce e cu adevarat important. presiunea pusa pe el nu o sa-l faca sa prinda drag de invatatura sau de citit. daca butoanele pe care le-ati apasat pana acum nu au functionat e clar ca trebuie sa cautati altele.

buli spune:

inca una si ma duc :D
singura chestie cu care il motivez pe al meu e ca ii spun ca, daca invata si stie multe, are posibilitatea sa aleaga el ce face, daca stie putine, cam primeste comenzi de la altii.

o, nu, se pare ca nu ma pot opri
nu cara lazi sau spala wc-uri aia care nu au invatat, ci aia carora li s-a bagat in cap ca "daca nu invata, singurele optiuni sunt caratul lazilor si spalatul wc-urilor". cand, de fapt, posibilitatile sunt infinite.

histamina spune:

giulia, mesajul meu a venit strict in legatura cu cea ce sierra si andacos scrisera.
era o aprobare a celor afirmate de ele.chiar mi se pare aiurea sa dai mii de euro pe o facultate si sa nu profeseze deloc.care-i legatura cu copilul tau?sau de ce faci o legatura?
de ce te simti afectata?de ce simti postarea ca pe o agresiune?
nu are legatura cu ceea ce scrisesei tu.
eu personal,daca e vb de strumful meu,ce o vrea sa faca aceea sa faca,dar sa ii placa si sa faca acel lucru cu drag.

mihaela_s spune:

Am gasit articolul asta si mi-a placut. http://smartwoman.hotnews.ro/Am-doctorat-in-economie-Sunt-zugrav-Si-imi-place

Nu se refera la niciun copil de pe acest subiect, dar arata o realitate trista. Si o fericire care poate fi gasita dincolo de o facultate sau un bacalaureat. Autoarea e femeie. :)

Cea mare a mea are 16 ani jumate. Nu stie ce vrea sa faca. Stie sigur ca nu vrea nici inginer, nici medic, nici economist, nici jurist, nici traducator...nici...Le-a cam eliminat pe toate. Saptamanile astea a avut de ales specialitatea pentru liceu. E anul intai la liceu acum. Primul an e general, apoi anii doi si trei fac specialitati. Liceul e de profil stiinte sociale. Avea de ales din trei specialitati: stiinte sociale, stiinta comportamentului si media. A oscilat pe rand intre cele trei. Stiinte sociale a picat prima...prea multa materie teoretica care nu ii place. A ales saptamanile trecute stiinta comportamentului. S-a gandit si razgandit. Nu-i place ca au materii care ii invata sa conduca prezentari, sa fie ei liederi. Nu vrea asta. Saptamana trecuta mi-a zis ca s-a hotarat si a schimbat pe media: televiziune, jurnalism, radio...habar nu am daca e ceea ce i se potriveste. Sincer, nici ea. Eu o vdeam psiholog, sociolog...ea nu. Momentan i se pare cel mai interesant dintre toate, media. Vrea sa ajunga sa lucreze la un birou de turism, sa umble in lume si sa scrie reportaje de acolo ca sa convinga oamenii sa viziteze locurile. Sau sa lucreze in aeroport in Arlanda, sa dea bilete oamenilor care calatoresc si sa ii ajute la imbarcare. Sunt visele ei, nu e o profesie, dar sunt vise. Eu nu i le omor.

mihaela_s spune:

mai cred ca lumea e foarte inchistata in prejudecati. Nu e numai in Ro, e si aici. Am o colega la facultate care voia sa se faca bucatareasa. N-au lasat-o parintii, s-a facut profesoara si apoi imediat cum a terminat, a inceput a doua facultate la care suntem colege. Ghiciti ce a lucrat cateva veri in timpul primei facutati? Si prima vara din a doua? Regreta si acum ca n-a avut sansa sa lucreze cativa ani ca bucatareasa. A zis clar ca nu ar fi fost o viata intreaga bucatareasa, ca ar fi facut la un moment dat o scoala, dar era visul ei...pe care l-a indeplinit intr-o oarecare masura, oricum.

Sa va spun ce vrea sa se faca cea mica a mea? Ingrijitoare la cai.
Asta dupa ce a fost pe rand medic veterinar, artista plastic si scriitoare.

maria_alexia spune:

Mihaela, marea diferenta e ca pe la voi se poate trai din profesiile cu pricina. Si din multe alte joburi mici si marunte, pe care noi nici nu ni le imaginam.
Aici nu se poate, sunt foarte putini cei care spun ca profesia le asigura un trai decent, de unde si orientarea obsesiva (mai ales a parintilor) spre ele.

ch_dana spune:

Mihaela, mi-e teama ca din una e salariul la Arlanda, alta la Otopeni...

Iar din articolul ala am retinut

Adevarul e ca, daca vrea sa se faca de exemplu fotograf la National Geographic, tot ce-i va trebui va fi un portofoliu de fotografii. Dar la fel de bine, poate ajunge ca spaniolii aia care si-au dat in judecata parintii ca cica sunt obligati sa-i intretina...

www.apropo.ro/wow/un-spaniol-intretinut-de-parinti-trimis-la-munca-de-judecator-8286784?width=160" target="_blank">http://www.apropo.ro/wow/un-spaniol-intretinut-de-parinti-trimis-la-munca-de-judecator-8286784?width=160



Nu-i mai usor sa fii relaxat si sa tapezi parintii de bani, lasa prostii sa se streseze ca tu o viata ai de trait...

mihaela_s spune:

E adevarat, se traieste decent. Dar e o diferenta semnificativa ca salar, intre o meserie fara facultate si una cu. Diferenta care face diferenta intre a locui la bloc sau la casa, intre a-ti face un concediu pe an sau doua, dintre a avea masina sau nu...din astea...de murit de foame nu mor nici cei care nu muncesc si se complac in a fi bolnavi inchipuiti, pentru ca statul le permite.

Ideea articolului e exact ce spunea histamina pe pagina anterioara. ca e nevoie in Romania si de oameni fara facultate si doctorate care sa stea la casa, sa fie soferi, zugravi, faiantari...Eu am o cunostinta care a facut dreptul si n-a profesat o zi in meseria lui. A lucrat cu tatal sau (care nu are facultate) la pus gresie si faianta, apoi a plecat prin strainataturi sa lucreze ca si barman si chelner. Prietena lui, nu are facultate. A fost vanzatoare in Ro si au plecat impreuna. Si ea e chelnerita. Nu pot sa nu ma intreb, la ce i-a folosit dreptul?

Nu spun sa nu faca tinerii facultati, dimpotriva. Dar sa le faca atunci cand o fac din placere, din pasiune pentru meseria ce o vor face pe urma, sa faca asta pentru ca viseaza la meseria ce o vor face. In Ro insa e trendul sa se faca facultate, "ca nu se stie cand o sa am nevoie de hartia aceea". Am o prietena aici in Suedia, a venit de 3 ani. E economista pe hartie, pentru ca a lucrat la vama si avea nevoie sa se acopere cu hartii. Desi n-a facut altceva dupa ce a luat hartia, decat facea inainte. Si-a recunoscut diploma aici, desi nu stie cu ce se mananca meseria (bine, recunosc ca si eu am facut-o, desi n-am lucrat nici eu in meseria mea in Ro si nu voi lucra nici aici niciodata, pentru ca hartia nu e suficienta) si vrea sa se faca topograf. Eu am facut o facultate aici, fara legatura cu cea din Ro, desi "sub nivelul" celei din Ro. Dar e ceea ce visam din liceu. In Ro n-am putut sa fac, nu pentru ca nu m-au lasat, ci pentru ca asa erau vremurile. Stiu pe pielea mea ce inseamna sa iti urmezi visul chiar daca mai tarziu. Dar sincer, as vrea ca ccc copiii mei sa nu treaca prin asta, daca e posibil. Adica sa fie ingrijitoare la cai daca asta vrea intai, sau o viata intreaga. Decat sa faca facultatea pe care eu i-o impun si pana la urma tot la cai sa ajunga...asta era ideea.