Primavara inutila (rondeluri vesele de pinguini)
Raspunsuri - Pagina 10
buflea spune:
Rall 
, da, da ...si Dusmanul meu a mers asta vara cu ai mei si cu copiii mei peste deal, din Piatra la Gircina ... este cam o ora de mers pe deal, urcat-coborat ... eu nu am fost cu ei desi eram in Piatra ...ma doborase o pizza mancata cu o zi inainte si eram ca o leguma lesinata.
Am decis sa ii scriu o scrisoare, de mana, de aici din America ...si sa i-o trimit prin posta. O sa-i spun cat de mult m-a impresionat cartea lui, cat de multe lucruri despre satul romanesc am invatat din ea, cum o sa aiba un loc special in inima mea si cum imi pare bine ca fac parte din familia lui. O sa-i placa, ma iubeste, stiu eu ...e Dusmanul meu de-o viata 
In alta ordine de idei, iar au facut la noi la cantina perele alea cu branza ... mai fetelor,sunt atat de buneeeee, trebuie sa fac si eu acasa.
Lali spune:
Melancolie pe aici,... adevaru-i ca toate se schimba cu o viteza atat de mare ... Buna idee, Buflea cu scrisul. Eu nu am de la bunicii mei decat povesti emotionante care par dintr-o alta lume si care se vor pierde in timp.
msl1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Aseara am desfacut si aranjat cadourile de la ai mei ... diverse nimicuri, pijamale, bluze, niste rochite pt Flavia, etc, etc. Ce m-a impresionat cel mai tare a fost O CARTE ... Mama mea are o sora, careia eu ii spun Nana. Sora asta nu a plecat niciodata din Piatra si are un suflet atat de bun, incat eu cand eram la bunici, ea venea sa ma viziteze, iar cand bunicii au murit, ea a devenit "bunica" mea ... La ea mi-am petrecut toate vacantele de vara, la ea mi-am rupt falanga de la inelarul mainii drepte, la ea m-am tuns si mai apoi am tuns-o pe fata ei, la ea, la ea, la ea ...la ea se aduna toata familia extinsa cand ne adunam la Piatra, cum sa va spun, casa Nanei mele e ca si a doua mea casa. Sotul Nanei mele este "dusmanul meu de-o viata" ... porecla vine din copilaria mea, pe vremea cand faceam ca fiu-meu acum, le spuneam ca nimic nu e fair in viata mea si el mereu a fost "dusmanul meu de-o viata". Dusmanul meu, are acum 85 de ani ... si a scris o carte. Cartea a fost periata de mai multi membrii din familie (tata, vara-mea, varul meu) si in final a fost publicata in cateva zeci de exemplare. Unul dintre exemplare a ajuns la mine acum. Dragilor, nu am cuvinte sa va spun cat a putut sa ma impresioneze cartea asta ... nu este o carte profesionista, este simplu scrisa, nu are nici o valoare literara ... dar este atat de interesanta ... sunt memoriile unui taran roman, nascut intr-un sat de langa Piatra (Gircina) in 1928, intr-o familie extrem extrem de saraca cu 11 copii. Este o carte in care povesteste despre cum era viata in Moldova prin 1940, cum se traia atunci, ce insemna copilaria fara curent electirc, ce insemna sa fii sarac si sa nu stii asta, sa te bucuri de ce iti ofera viata - dealurile, animalele, fratii, o minge facuta din ciorapi rupti infasurati pe un mar , de mamaliga cu lapte seara la cina ... povesteste cum se muncea la padure, la taiat busteni, cum se duceau la coasa ... cum a venit razboiul si fratele lui cel mai iubit nu s-a mai intors, cum se facea scoala, atata cat se facea ea in anii aia, cum a venit comunismul si ... cate sanse extraordinare, cate oportunitati au adus comunistii pentru familiile sarace de tarani. Sa nu credeti acum ca fac statuie comunismului, deloc ...dar totusi sunt niste aspecte pozitive pe care nu stiu cati dintre noi le stim. Dusmanul meu a terminat 7 clase si a ajuns contabil la cooperativa din sat, povesteste cum se izbea de tot felul de probleme din astea contabile si cum se gandea el sa le rezolve ...si apoi in 1968, la 40 de ani, a dat examen la Liceul Petru Rares din Piatra si a facut liecul ...la seral ... Povesteste cum s-a pregatit pentru admiterea la liceu - cu mama mea care era studenta la facultatea de matematica, cu alti membrii din familie la romana, la limba rusa ... si cu cata mandrie scrie ca la 44 de ani devenise un om cu studii medii ... Povesteste despre cum a cunoscut-o pe Nana mea, la o piesa de teatru in care au jucat amandoi in sat ...va imaginati voi ca nu aveau televizoare, nu aveau ce manca, dar se strangeau la caminul cultural si puneau in scena piese de teatru, unde, ca si acum la Hollywood, actorii principali se indragosteau unii de altii in viata reala. Povesteste de copiii lui, unul aparut in tinerete si celalat aparut accidental cand el avea 49 de ani si Nana mea 39. Povesteste de cancerul Nanei mele cand vara-mea avea 2 ani, cum Nana a stat la Bucuresti 5 luni si el a ramas in Piatra cu serviciu si un copil de 2 ani ...si cum incerca sa se descurce cu ea si sa-si aminteasca ce facea mama ei cand era sanatoasa. Povesteste de fericirea lui cand si-a vazut copiii la casele lor si de nepotii lui pe care i roaga ca atunci cand va muri sa ii scrie pe cruce doar atat "TATAIU". Nu am terminat cartea, e scrisa mic, cu multe greseli de redactare, are si poze ale satului, ale dealurilor, ale casei din Gircina, poza Cuiejdiului, are si putina istorie despre zona Neamtz ...si are pentru ine foarte, foarte multa valoare emotionala. Si ma gandeam asa la copiii nostri, la copilaria lor, la vremurile pe care ei le traiesc ... si la ce am trait noi, la cat de diferit am trait noi ... si cred ca la un moment dat, fiecare dintre noi, ar trebui sa le povestim in scris, cum a fost. Chiar daca acum nu sunt interesati, o sa vina o zi cand o sa citeasca cu sufletul despre o lume disparuta pentru totdeauna. Nu conteaza ca nu aveti talent la scris, cartea scrisa de Dusmanul meu, m-a convins ca memoriile nu sunt numai ale oamenilor de litere, memoriile adevarate sunt cele neprelucrate de nici un editor, ci scoase sincer din pana unui om simplu cu viata lunga, cu bucurii si necazuri, cu multa dragoste de locul unde s-a nascut si cu multe amintiri. |
Buflea,
se gaseste de cumparat in librarii? cam genul asta de literatura imi place cred ca am ramas cam "in urma" lipita de trecut cind trebuia sa citesc carti de genul asta pt scoala....
kariguld spune:
seara buna
ce frumos.... ma apuca nostalgia. cateodata cand merg la servici (lucrez undeva la 20 km de oras, la tara practic) miroase a foc de lemne si imediat ma inunda amintirile din copilarie si asa niste sentimente placute....
buna ideea cu scrisul, m-am gandit si eu la ea cand am primit diagnostice. m-am gandit ca e o forma de a pastra prezentul viu. si imi doresc mult ca amintirile sa ramana vii, sa nu se stearga sau sa dispara odata cu mine.
uneori le povestesc copiilor cate ceva din copilarie si se uita la mine de parca vorbesc chinezeste.
buna ideea cu scrisul....
rall spune:
Puteti face si filmulete, in loc de scrisori / carte.
Poate ar fi mai personale
ralualexandrei spune:
Hmmmm vant de melancolie pe ghetar,dar e cald si placut.
Sa va spun cum am procedat eu si mama.Pe raftul de sus al sifonierului nostru este cutia cu amintiri a familiei,acolo se afla albume vechi,certificate,diplome,scrisori,etc.
Intr-o zi cand cautam ,nici nu mai stiu ce,am coborat cutia si i-am imprastiat continutul pe pat,bineinteles ca tero n-au intarziat sa apara,a fost o seara petrecuta printre amintirile parintilor mei ,cu povesti spuse de ei pe care eu le-am spus acum copiilor mei,am ras ,am plans,au fost impresionati de diplomele bunicului lor,pe care nu au avut norocul sa-l cunoasca,nici macar Radu nu-l stia prea bine caci era micut cand a murit si tata era deja prea bolnav ca sa-l plimbe.Si-au cunoscut strabunicii si rude indepartate despre care doar au auzit din cauza distantei de timp sau spatiu .
La final au intrebat cui vor ramane toate acestea,le-am spus ca lor,sunt ale tuturor,Mariuta s-a oferit sa le pastreze ea pt toti 
.
Noi(eu ,ursu si ei)avem o alta cutie,una pe care abia am inceput sa o umplem 
si revenid acum in contemporaneitate
trupele la mine sunt impartite dupa cum urmeaza:
-Radu(26ani) si Robert(17ani) si
-Maria(9ani)cu Edy(6ani)
Meciurile se desfasoara in general intre cei de aceeasi categorie adica mari sau mici insa sunt si exceptii cand izbucnesc conflicte incrucisat si atunci permutarile sunt variate.
Singurul arbitru sunt eu caci ursu e ori neutru ori unul dintre combatanti,ca asa e el,copil mai mare.
Si ca sa intelegeti mai bine de ce il includ la copii va spun ca daca are reprosuri la adresa lor niciodata nu le spune lor,nuuuuu,imi impuie mie capul ,ma armeaza,s-apoi daca Doamne feri aduc in discutie cu unul din copii cele spuse de el,ma cearta ca de ce ma iau de copii(chiar daca este doar o discutie amicala )
,deci talentul lui e 0 la capitolul educatie,prefera sa scoata castanele din foc cu mana mea sau deloc .Per total insa sunt norocoasa tare caci e un om bun ca painea calda si care isi recunoaste lipsurile si respecta regulile stabilite de mine (ex:ai ceva de reprosat cu privire la atitudinea mea nu o faci in fata copiilor,nu esti de acord cu mine ok discutam intre patru ochi...si urechi,pedepsele se dau de comun acord,etc).
Nu mai departe de saptamana trecuta a avut meci cu fi-su Robert si era cat pe ce sa se aleaga cu penalizare amandoi,trebuie totusi sa mai treaca timp ca sa pot povesti cu umor despre asta.
Concluzia este ca eu sunt rea,tati e bun,tot ce e frumos tati ne-a dat,a facut,etc.dar sunt fericita ca se iubesc, se apara ,sunt uniti.
Cam asta-i dragilor.
Andra ,mamica de 3+1 album no1 albumul no2
Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!
rall spune:
Citind ultimele postari de pe topic m-am dus la "Anunturi tehnice & Probleme & Sugestii" si-am cerut smiley cu o imbratisare, pentru ca asta as face cu voi
Tare frumos ati povestit 
carmaw spune:
Ce minunat ati scris!!!
Eu alerg cu decoratii acum...stiu ca va fi turcoaz in baie iar in salon bej ,negru,alb,rosu
Mi am luat un tablou cu un mac..tapete in dungi pensule vopsele
Am sofale rosii draperii crem si rosii...in fine
Pt altceva nu mai am ideii
Acus sunt in hotel ca mobila vine doar azi......pup
Ouffff....nu mai stiu unde e casa mea ..in ro ,in fr..la capre
Ziceti mi voi
eumada spune:
Neata...
Carmaw...
Iaca,Bufleo,parintii sunt unul din motivele pentru care nu as pleca din tara.Sunt singurul copil iar Eva e singura nepoata.Ar fi nedrept pentru bunii mei parinti sa-i las singuri....la batranete.Le datorez sa fiu alaturi de ei pentru ca ei au facut totul pentru mine,m-au facut om.
Rufus,te laudai ca stai cu nasul numai in internet...pe noi nu ne mai bagi in seama?
roxanaz spune:
buna dimineata
bufleo, merci pentru mesajul ala, pe care eu l-am citit acum de dimineata. ai si un pm de la mine
(cand depanam amintiri e greu de tot la noi, familia mamei mele a fost deportata in Baragan, au stat acolo 4 copii doar cu tatal lor, "burghezi" ce nu stiau nimic... nu pot scrie acum ca nu am puterea necesara. nu stiu cand o veni vindecarea ranilor lor, daca o veni vreodata...)
carma, spor la decoratiuni.
sa aveti o zi asa frumoasa, ca sufletele voastre calde