Despre integrarea in scoli si societate(4)

carmencat spune:

Astazi a fost sora mea in vizita la mine. Cum a vazut-o fetita mea de 3 ani a sarit in sus de bucurie si a luat-o de mana sa ii arate ultimele ei jucarii. Nu uita niciodata ca trebuie sa o atinga usor daca vrea sa o faca atenta la ea, iar daca vrea sa ii spuna ceva trebuie sa se asigure ca se uita la ea. Si are doar 3 ani.
La un moment dat fiica-mea, ca sa imi spuna ca ma iubeste mi-a aratat semnul care exprima asta si i-a spus si surorii mele la fel.
Pentru ea este firesc sa vorbeasca prin semne. Nimic extraordinar.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Chuny spune:

Carmencat, concret ce se întâmpla daca o persoana surda vrea sa mearga la facultate si totusi are nevoie de niste amenajari?

In Franta trebuie facuta o cerere pt interpret ( care vine la cursuri in functie de diponibilitate), se pot pune la dispozitia persoanei cursuri cu subtitrare sau se foloseste sistemul de tutorat. Examenele sunt amenajate.

ab5174 spune:

Zic si eu din propria experienta aici.
Asistentii nu sint bine pregatiti ( nu e vina lor), de multe ori nu lucreaza cu un singur copil - e nevoit sa fuga din clasa in clasa.
Profesorilor nu li se pune la dispozitie dosarul copilului - primesti un fisier cu 'diagnosticul'.
Fiecare copil se comporta diferit chiar daca are acelasi diagnostic ....noi de obicei aflam dupa multe insistente.
Predai la 6 - 7 clase a cite 30 -32 de studenti, greu sa ii cunosti pe toti ...mai ales la inceput de an scolar.
Anul trecut am avut un student (mai nazdravan el ) , care cind vorbea cu tine parca tipa, am mai discutat cu colegi - au zis ca si la ei. A primit saracul la detentii din cauza tonului, ca sa aflam intr-un tirziu ca mama lui este aproape surda si de asta tipa - la ce duce lipsa de comunicare.

Alta fetita avea probleme cu vederea - am schimbat fontul de imi incapeau pe tabla numai 2 linii ....foloseam marker pens de diferite culori - ca sa aflu dupa un timp ca nu distinge culorile.

Dupa parerea mea asistentul are un rol extrem de important, dar trebuie cum tot vorbim noi in toate sedintele lasat sa lucreze cu un singur copil - in felul asta reuseste sa-l cunoasa si sa-i cunoasca stilul de lucru.

Noi incercam sa ii protejam mai ales in primul an , de exemplu au loc separat unde pot merge (daca vor) in pauze si pentru masa de prinz.
De obicei se adapteaza destul de repede , si dupa un timp nu mai merg acolo.
Serviciul pe scoala este ceva sfint , pe fiecare culoar, in curte, cantina, etc .....exista profesor de serviciu .....deci cam greu cu 'bullying".

In Romania nici macar nu exista facilitati pentru scaunul cu rotile, Cit am mai patimit cu mama, acum citiva ani nici macar la spital nu aveau rampa.

carmencat spune:

Ce sa se intample? Nimic. Nu ii ajuta nimeni cu nimic.
Am mai povestit la un alt subiect ca exista numai doi interpreti la asociata din Bucuresti, in tara nu stiu care e situatia. Daca chiar va intereseaza o intreb pe sora-mea.
Acesti doi interpreti nu fac fata la toate nevoile care sunt, exclus sa se blocheze unul din ei sa mearga la cursuri cu cineva.
Oricum, ca sa ajungi sa faci facultatea trebuie sa faci mai intai liceul si sa iei bac-ul.
Fix acelasi ajutor il primesc. Adica nimic.
Daca au noroc sa aiba colegi simpatici, copiaza lectiile de la ei, invata din carte, ma rog, chinurile de pe lume. Dar unii reusesc, chiar si in aceste conditii imposibile.
Cand eram eu in facultate am meditat la matematica un surd care era la liceu, ca profesoara nu vroia sub nici o forma sa explice si cu fata ce spunea. Zicea ca nu are cum, asta e matematica, ea explica in timp ce scrie pe tabla. Si oricum, era de parere ca respectivul nu are ce cauta printre copiii normali. Mai precis facea cam ce putea si ea pe ocolite sa nu inteleaga sarmanul om nimic si sa il elimine.
Am fost tare mandra cand a luat 8 in teza aia, singur singurel si cu meditatiile mele. Era a 11-a. Un tip foarte inteligent...
Pacat, pacat de atatia oameni care se pierd din cauza ca unii dintre noi, cei normali, sunt obtuzi.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Marina spune:

Eu cred ca intoleranta unor parinti referitoare la integrarea copiilor cu dificultati in clasele copiilor lor este masiv influentata de competitivitatea agresiva la care sunt supusi copiii in scoala româneascs. Trebuie sa ai 10 pe linie, sa castigi toate concursurile daca se poate si alea de muzica, dans sau sport, accentul e pus ca întotdeauna pe cantitate cât mai mult, cât mai sus. Si atunci timpul devine cel mai mare dusman, inclusiv timpul empatic, ala de ar trebui dedicat intelegerii celor din jur. Faptul ca profesorul petrece 2 min in plus cu un copil mai încet sau mai agresiv este privit ca un furt din timpul pretios de studiu si cel mai usor e sa elimini motivul de suparare in loc sa-l întelegi si sa actionezi in consecinta. Pentru mine si copiii din categoria pe care o numiti speciali si cei din categoria pe care o numiti normali dar agresivi ca asa sunt acasa, sunt in România victimele unui sistem de învatamânt si de valori prost întelese.

ab5174 spune:

Aici studentii nici macar nu stiu pentru cine este asistentul in clasa - e ceva normal sa mai fie cineva in clasa citeodata.
Asistentul il ajuta pe copilul pentru care a venit, dar nu il sufoca - il lasa sa lucreze singur, ajuta numai cind este necesar.
In rest ajuta alti copii.

Inca romanii nu sint obisnuti cu oameni 'diferiti'.
Cind s-a imbolnavit mama citeva vecine nu au mai venit la noi ca "daca se ia".
Cind o scoteam cu carutul cu rotile , se uitau la noi de parca eram de pe alta planeta.

salcia spune:

Carmen, tare trist si nedrept. E rusinoasa lipsa de interes, sau chiar marginalizarea voita a acestor oameni. Practic, ei au avut ghinionul sa se nasca, sau sa capete o astfel de problema, si societatea ii pedepseste pentru vina de a fi avut ghinion. :(

mariavi67 spune:

In clase obisnuite poate nu se pot integra dar sa mearga la scoala de cartier in clasa speciala cred nu numai ca ar fii mai bine pentru copiii mai mici mai ales dar si mai ieftin pentru stat.

La scoala mea de cartier sunt 1100 de copii dintre care 150 sunt cu dizabilitati. Asa scrie pe siteul districtului scolar. In cei 150 sunt cuprinsi toti copiii care beneficiaza de vreo forma de ajutor cat de mica cum ar fii cei cu ADHD, Asperger.

Potrivit unor statistici nationale, din numarul total al copiilor cu dizabilitati pe tara 90% sunt cu dizabilitati usoare si doar 10% sunt cu dizabilitati severe care necesita clasa speciala.
Deci daca aplic asta la scoala mea de cartier doar 15 copii au nevoie de clasa speciala. M-am uitat pe albumul de poze al copilului si cam atatia si sunt. Sunt grupati in cateva clase, cred ca sunt trei clase speciale.

Daca nu ar merge la scoala de cartier acesti 15 copii ar trebui sa se duca in nu stiu ce parte a orasului la o alta scoala care are nevoie de director, portar, femeie de serviciu, contabil, reparat acoperis, zugravit cladirea si asa mai departe. Toate astea costa bani iar banii aia se pot folosi prea bine in scoala de cartier pentru cei 10-15 copii din cartier care au nevoi speciale ce nu se pot acomoda in clasa obisnuita.

AgnesLuca spune:

Pe mine ma doare sufletul rau de tot daca incepem topicul asta cu ideea ca nu toti copiii pot fi integrati in sistemul de invatamint normal. Nu ca as fi asa extremista incit sa afirm contrariul, dar ma doare sa vad ca punem bariera asta din start.

In legatura cu umbra sunt de acord cu ideea ca umbra sa aiba rolul unui "al 2-lea pedagog" in clasa, functia pricipala fiind aceea de a ajuta copilul cu dizabilitati diagnosticate, iar functia secundara aceea de a ajuta si pe ceilalti copii, asa cum a explicat ab5147 ca se intimpla in Anglia. De fapt eu sunt pentru ideea generala de team-teaching, astfel incit dupa mine toate clasele ar trebui sa aibe 2 pedagogi si s-ar putea regla in functie de componenta clasei (nr. copii cu dizabilitati) nr. total de copii per clasa.

Iar daca nu putem sa-i integram pe toti in sistemul regular, macar sa-i tinem pe-aproape, cum scrie si mariavi67. Pentru clasele integrative (clase de copii cu dizabilitati in scoli normale) se poate gasi un model in care aceste clase sa faca partial ore comune cu clasele "normale" si partial ore separate. Cum altfel vrem ca, copii nostri sa stie sa se poarte normal cu copiii cu handicap sever multiplu, de exemplu ?

Ana, ce pregatire au umbrele in Canada ?

Chuny spune:

Anul trecut am facut voluntariat intr-o scoala aba deschisa de cateva familii la mine in oras. Au primit 2 sali in cladirea unei scoli normale. Profilul celor 6 copii era de la autism sever la mediu.

Copiii din scoala erau foarte curiosi la inceput, usile celor 2 sali erau lasate intentionat deschise, asa ca toata lumea putea sa vada ce se intâmpla inauntru. La inceput a fost curiozitatea mare, apoi pur si simplu s-au obisnuit. Si in pauze la fel.

Surpriza a venit de la directorul scolii ( primaria atribuise cele 2 sali, deci nu el singur si-a deschis usile pt micuta noastra scoala). Deci directorul a trimis o scrisoare recomandata !! la fiecare persoana ce lucra in scoala aba pt a-i anunta ca au facut la cantina un spatiu special pt clasa aba ( chipurile pt a proteja copiii cu autism) ... si ce s-a gândit el sa faca ? A pus un dulap mare pâna in tavan pt a delimita cele 2 spatii: intr-o parte copiii normali si dupa dulap copiii autisti. n-a indraznit sa-si sustina propunerea decat o saptamâna Dupa care totul a devenit perfect normal, copiii autisti manânca la masa pe care o gasesc libera in sala si sunt acompaniati, dar nu mai sunt ascunsi dupa dulap.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie uneori obligata sa accepte diferenta.

Bun, asta a fost o paranteza, am scris despre scoala asta pt ca a spune ca din cei 6 copii cu handicap sever si mediu (spre sever totusi), doar 4 au putut integra câteva cursuri in clasele ordinare. Cu multa bunavointa si deschidere din partea cadrelor didactice a fost posibil ca acesti copii sa faca diverse materii alaturi de ceilalti copii. doi dintre ei, insa, cu toata bunavointa si adaptarea scolii, nu au putut pt ca severitatea handicapului nu permitea participarea la clasele normale.

Procentul celor care nu sunt deloc integrabili este foarte mic, locul celorlalti insa este la scoala.