Antrenor Denisa Dumitru, piscina Bery Spa

Aceasta este experienta noastra cu antrenoarea Denisa Dumitru de la piscina clubului Bery Spa. Poate foloseste si altor parinti care au copilasi pana in 5 ani si cauta cursuri de inot!

http://roxanaraducan.blogspot.com/

cosmi1975 spune:

salut

imi pare rau sa citesc ce a patit puiul tau...am stat anul trecut toata vara la acaesta piscina cu baiatul meu si am avut ocazia s o vad la treaba pe aceasta antrenoare. Niciodata n- am auzit sau vazut ceva sa mi atraga atentia si crede- ma ca am analizat- o pentru ca vroiam sa-l invete si pe baiatul meu.Acum nu stiu ce sa zic...dar peste 1 luna imi fac iar abonament si o sa vad ce si cum.

sper sa vrea puiul tau din nou la inot

roxana971 spune:

Si puiul meu a avut-o ca antrenoare pe Denisa, dar nu a avut niciodata vreo obiectie, si crede-ma e f.usor de panicat si de stresat.
Ai incercat sa discuti cu ea?

mianda spune:

E clar, dupa titlul dat de tine, vrei sa te razbuni!
Am citit despre cele petrecute si da-mi voie sa-ti spun ca puiul tau e un mic rasfatat, care a invatat sa te manipuleze pe tine, dar nu si pe antrenoarea lui.

Marina spune:

Mie mi se pare o mare exagerare povestea din blogul tau. Frumos adusa din condeiul jurnalistic dar o denigrare gratuita ...am citit de vo 3 ori si tot nu am priceput care era faza cu femeia rechin, care era poanta ca inota pe culoar langa copil?

Nu am vazut-o in viatza mea pe d-na asta, nu am auzit de ea pana acum dar citind povestea ta raman cu un gust amar de cum poti jigni si denigra un om cand nici macar nu ai fost de fatza.

theo_2004 spune:

Nu o stiu pe antrenoare, nu cunosc clubul DAR aceasta eticheta (ce am bold-uit) este rautacioasa si jignitoare, mai ales la adresa copilului pe care, mianda, nu-l cunosti!!!! Este mai rau, mult mai rau, decat ce considerati rau scris pe blog!

Un fost coleg de gradi a fiului meu cel mare a trait o experienta asemanatoare in alta parte. Si era/este un baietel f voluntar, curajos (catarator, alergator) dar care avea o teama (justificata sau nu din punctul altora de vedere, dar importanta pentru el) fata de apa, fata de a baga capul in apa de fapt. Intr-un final, dupa o pauza de cateva luni, a reusit sa gaseasca o persoana inteligenta (o antrenoare fff draguta) care a reusit sa-l faca sa depaseasca aceasta teama in doar cateva sedinte. Dar a fost greu, Noi, cativa parinti, ne-am dus cu baietii nostri (prieteni ai pustiului) impreuna cu pustiul respectiv la acelasi bazin, pentru a fi un mediu mai prietenos de la prima sedinta. A fost greu prima data. Abia a intrat in apa. DAR nu a tipat nimeni la el, a fost lasat in ritmul lui. Si la a doua sedinta deja s-a desprins de bara, pentru ca in urmatoarele sedinte sa inceapa sa inoate, sa aiba incredere in antrenoare.

Fiona eu te sustin si cred ca trebuie sa faci public acest aspect, acest mod negativ de abordare a copiilor!

fiona67 spune:

Marina, l-a intimidat prezenta ei! Daca la sfarsitul lectiei s-ar fi purtat frumos, ar fi zambit si i-ar fi spus ca-i pare rau ca l-a facut sa planga, dar asa e sportul, nu e usor si uneori ti-e si putin frica dar trece pentru ca inveti - era total ok pentru Bobby. Ar fi inteles ce s-a intamplat si i-ar fi trecut supararea pe loc.
Faptul ca nu am fost prezenta este motivul pentru care nu i-am facut reclamatie scrisa si nici nu m-am certat cu ea. Iar daca eram acolo coboram imediat la piscina si "istoria" nu s-ar mai fi scris.
Sotul meu l-a vazut plangand in bazin iar cand am ajuns acasa era alb ca varul la fata. Si baietelul meu e foarte curajos, asta iti spun sigur, iar la aproape 4 ani cat are chiar poate sa relateze o asemenea intamplare corect si inteligibil, chiar cu amanunte si mici nuante.
Te asigur ca nu o denigrez pe Denisa, l-am dus la ea cu incredere si nu ma asteptam sa am asemenea probleme la un club privat.

fiona67 spune:

Theo, iti multumesc pentru postarea ta frumoasa!!

fiona67 spune:

Cosmi, de la fereastra etajului superior destinata parintilor nu auzi nimic, eu imi dadeam seama cum decurge sedinta dupa mimica lui Bobby. Daca radea era ok, si radea mereu in apa! Era clar fericit, iesea bucuros din bazin si nu-i ajungeau vorbele sa-mi povesteasca cate a facut el. "Ai vazut mami cum am inotat? Ai vazut cum sar in apa?", numai asta auzeam tot drumul.
Iar acum nici nu mai vrea sa auda de lectiile de inot. Si nu pot sa-ti spun cat de rau imi pare! Sper si eu sa-si revina la mare, ca sa-l pot duce si iarna asa cum aveam de gand.
La ultima sedinta cu Toma, spre sfarsit, se plantase pe marginea bazinului si n-a mai vrut sa intre in apa sub nici o forma. Plus ca a mers de 3 ori la toaleta sa faca pipi desi nu bause decat un laptic dimineata, iar sedinta a inceput la 10.30. Si Toma statea langa el si ii vorbea, incerca sa-l convinga, ii zambea etc.

fiona67 spune:

Roxana, ma bucur ca puiul tau s-a inteles bine cu Denisa. Nu, nu am vorbit cu ea. Ce sa vorbesc cu o antrenoare care lasa un copil sa planga, il forteaza sa faca scufundari si traversari lungi, si la sfarsitul sedintei n-are pentru el un zambet si o vorba buna?!
Nici nu pot sa-ti spun ce teama mi-e sa nu ramana cu frica de apa, nu prea e ceva usor de trecut! Si el e un pusti atat de curajos si de vesel, are mereu atata bucurie in el!!
Nici nu pot sa-ti spun ce vesel era in apa vara trecuta, facuse sedinte cu toti cei 3 antrenori de la clubul privat care inchiriaza piscina Bery Spa - in functie de cum se organizau grupele fiindca vara e aglomeratie mare de tot cand vin gradinitele si se mai permuta antrenorii - si incerca el sa inoate pana la ei, ii striga, le facea cu mana, vorbea cu ceilalti copii din piscina...Si anul asta a inceput la fel de entuziast!

anya spune:

Eeeee ... adevarul e de obicei la mijloc. Probabil ca a fost ceasul rau pisica neagra - momentul in care puiul tau a fost intr-o faza de NU iar antrenoarea intr-o pasa in care nu putut sa gestioneze situatia. Acum evita discutia pt ca pe de o parte stie ca n-a reactionat ok iar pe de alta nu poate sa recunoasca acest lucru.
Stiu cum e. Si eu am doi baieti si am trecut si inca mai trec prin experiente asemanatoare cu inotul. Mi s-a intamplat ca baiatul mai mare, cand era mic , pe la 3 ani, si mergea la Lia Manoliu, dupa vre-o 3 luni de fericire sa inceapa nu numai sa refuze inotul, dar sa refuze sa il spal pe par!!! Am presupus ca a fost fortat sa sara sau sa stea cu capul sub apa. Era prea mic sa spuna si parintii nu aveau acces nici macar sa vada bazinul. Am intrerupt inotul si dupa un an abia am reusit sa-l fac asa nu mai urle la spalatul pe par. La 5 ani cand a mers iar la inot a fost ok. Acum face sport de performanta, dar nu inot.
Baitul meu mai mic - genul mai sensibil si rasfatat de bunici -face inot de performanta la Aqua team. Cu toate ca inca nu are un an de cand l-am dus la inot, a participat deja la competitii si a luat primul punct in clasamente. Cu toate ca e disperat dupa apa (expresia "ca pestele in apa" i se potriveste perfect) are momente cand nu vrea sa intre la antrenamente. Isi creeaza tot felul de senzatii, gaseste motivatii referitoare la ora, ca-i bate soarele in ochi, ca i-e foame, ca... Inca nu accepta (pt ca intelege) ca ar trebui sa fie si riguros cand doreste ceva. Asa ca momentan si antrenorii il considera putin rasfatat. Cand lucrezi cu 100 de copii si unul singur face fite ....La noi abordarea a fost mai ok - am discutat, antrenorii au zis ca ei nu-l forteaza, ca e pacat totusi pt ca e talentat. Pe masura ce va creste sper sa nu mai avem probleme cu "fitele".