Caucasian ovcharka-ciobanesc caucazian
Raspunsuri - Pagina 4
carmencat spune:
Sarbatori fericite tuturor!
Scuze, nu am mai intrat, cu pregatirile de sarbatori.
In general, seful haitei initiaza si termina actiunile. Prin urmare voi trebuie sa fiti cei care initiaza si termina jocurile, de voi depinde mancarea, de voi depinde tot.
Trebuie sa fiti atenti si sa anticipati dorintele lui initial, astfel incat initiativa sa nu fie a lui, ci a voastra. In nici un caz nu trebuie sa va supuneti voi lui. Daca acum are chef de joaca si o cere voi repede lasati tot si satisfaceti poftele copilului. Nu, caci el va intelege din asta ca va este superior in ierarhie. El comanda si voi va executati.
Revin cu detalii un pic mai tarziu.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Carmencat, da stim ca rolul unui alfa este de a determina tot ce se intampla in haita. Pot sa spun ca nu suntem intotdeauna pe faza. Si asta pentru ca el catel fiind doarme si mai mult si are un program de mancare mai divers. Cateodata cand credem ca vrea afara de abia se tareste afara si casca mereu. Si alta data invers.....e greu pana il descifram. Cainele acesta nu se supune.....ne si miram ca asculta cand ii spunem 'nu' in casa. Afara asculta mai bine in lesa dar cand suntem cu alti caini este liber.
Oricum am observat ca ii place sa iasa in lume, sa il duc pe la magazine unde este aglomeratie. Fac chestia asta constient pentru a-l obisnui cu tot felul de zgomote, oameni samd.
Acasa, insa, apara casa cu vrednicie, la 6 luni ai lui.
Inca mai trage de maneca si de maini cand vrea ceva. De multe ori ii distragem atentia dandu-i ceva sa rontaie, un os sau altceva pt cani. Sper sa il dezvatam cu metoda asta.
carmencat spune:
In speranta ca nu va fi considerat reclama iti las link-ul de la site-ul oficial al clubului de ciobanesc caucazian. Au o sectiune de dresaj, unde prezinta pe etape de varsta cam cum ar trebui sa fie abordati. Sper sa te ajute. http://www.caucazian.ro/breed.php
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Thanx, il citisem deja.
Amonar spune:
Carmencat, revin
Cred ca domnisorul nostru a intrat in.....pubertate
Uite despre ce este vorba; fiind un caine de paza/aparare incepe sa isi faca datoria. Sau cateodata mie mi se pare ca este purtare de 'macho', fiind barbat. Avem in vecinatate un caine pe care il uraste. Cum s-a ajuns la aceasta situatie voi spune poate alta data. De cate ori ne intalnim pe strada cu acest caine si doamna care il stapaneste, face urat de tot, aproape ca face spume la gura. Noi avem ca lesa lantul acela care se strange in jurul gatului. Trage de el pana cand se sufoca aproape....pe mine ma cam ingrozeste situatia, sincera sa fiu.
La inceput l-am corectat doar verbal cu 'nu' sau 'gata'. Cand ne intalnim cu 'inamicul' il pun in pozitia sezi si ma opresc langa el. Nu in spatele lui, langa el. De cateva ori m-am pus in fata lui cu corpul meu, dar la un moment dat incepe sa traga de lesa si nu mai pot sta in fata lui.
Astazi, ne-am intalnit cu inamicul si ....m-a muscat catelul meu de mana
L-am corectat verbal, m-am pus in fata lui, l-am tinut de lant. In tot acest timp ma tragea cu toata puterea lui posibila..si are peste 40 de kg. Am vrut sa ii prind capul in acelasi timp in care il trageam de lesa. Facea spume la gura si mi-a prins mana. Noroc ca am avut scurta groasa care imi acoperea putin din mana. Dar e vanata si am doua gaśri mici.....
Dupa intamplarea aceasta mi-am dat seama ca mai tarziu el va avea vreo 50 sau 60 de kg si eu nu il voi mai putea stapani. Ma ingrozeste acest gand.
Ce ma sfatuiesti sa fac? Nu as dori sa ajung in situatia in care nu mai pot sa ies cu el pe strada fara sot. Sa fie doar o faza de pubertate? Cum sa il stapanesc intr-un moment ca acesta. Mentionez ca acasa ma asculta si accepta 'pedepsele' mele. De obicei este de ajuns sa ridic vocea la el si sa ma 'umflu' in pene.
Acum doua seri l-a muscat pe sotu de mana fiindca a vrut sa ii ia osul din gura. Am sa explic alta data ce s-a intamplat. Sotul mi-a spus ca nu degeaba umblau ciobanii cu o bata lunga cu ei. Nu era numai pt ursi
ingridnen spune:
Doamne, Amonar, prin cate peripetii treceti ! Si e doar un pui
Boxerita mea a inceput cu bataile cu alti caini la 18 luni (atunci probabil s-a maturizat)... pana atunci doar incasa la greu. E dominanta, depinde cu ce caini are de-a face. Noroc ca nu are nici 30 kg si reusesc s-o stapanesc
Acasa e super-blanda, mai avem doi masculi si o pisica. Pot sa-i faci orice, sa-i iei orice, asa caine nu am mai avut
Eu m-am consolat deci cu "defectul" asta al el ca e uneori batausa cu alti caini... asta este, se da sefa.
Ah, cea mai buna prietena a ei din parc este o femela de bullterrier
Ingrid si Cristi 8 ani
Amonar spune:
Ingridnen,
Pai normal cainii se mai paruiesc intre ei, am avut caine si se mai intampla cateodata. Si acum in grupul de caini unde ne intalnim se mai trage un ragnet, se mai vad niste buze ridicate, se mai trage de ureche samd....
Dar ce face ursuletul meu e chiar criza de nervi....nu am vazut inca asa ceva. O vecina care a avut toata viata ei caini si mici si mari mi-a spus ca ea avea la un moment dat doi caini de rasa mare care cantareau fiecare cate vreo 50 de kg. Cand vedea de departe ca se intalnesc cu inamicul, schimba traiectul. Mi-a zis ca sigur nu rezista la cele 100 kg care ar fi tras de ea.
Si mi-a mai zis ca la pubertate cainii ei incepeau sa sara si sa fuga peste banci si masa, mobilier, chestii din astea. Si ca nu ascultau, ca si copiii.
Si am vorbit cu o tipa care numai caucazieni a avut la viata ei, ca la varsta de 1 an e momentul critic cand se face 'adevarata confruntatie', cand caucazianul isi cere locul de sef in haita. Si sa fim pe faza si sa-i taiem macaroana cat de bine putem ca altfel vom avea probleme. Dupa aceea devine un caine excelent, spune ea.
Csnd l-a muscat pe sot de mana, a mai marait si la mine dupa vreo 10 minute. Sotul a luat un scaun din lemn masiv in mana, a venit inspre el, l-a ridicat deasupra capulul lui, a ragnit de cateva ori la el. Ursu s-a facut mic cat un purice, s-a lipit de perete si s-a retras cat a putut el din zona, tiptil-tiptil.
Asta e....trecem prin pubertate
Il am pe youtube
http://www.youtube.com/watch?v=FMWSHAjwiVw&feature=plcp&context=C3f265cbUDOEgsToPDskKlk_tZojaTAt6wqYCCwF2P
carmencat spune:
Draga mea draga, catzelul tau devine caine, mai clar, devine ceea ce stramosii lui au fost, ceea ce stie genetic sa faca. Repet, caucazianul este un caine ciobanesc. Este un caine de paza. Este un caine crescut in pustietate. Nimeni si nimic nu va schimba asta. Ceea ce puteti face voi este sa ii dati o educatie de baza, sa va asigurati ca va asculta neconditionat in orice situatie si... sa evitati situatiile care pot degenera.
In ce povestesti tu cu catelul respectiv, in primul rand tu trebuie sa privesti lucrurile altfel. Daca pleci de acasa crizata ca se va intalni cu respectivul si va face o criza de nervi, categoric asa va fi. Ii exacerbezi aceste porniri. Trebuie sa te stapanesti tu, sa te controlezi tu, sa fii calma si pozitiva, sa te gandesti numai la ceea ce vrei sa se intample, nu la ceea ce nu vrei sa se intample. Model: iesim la plimbare, va fi totul foarte bine, chiar daca ne vom intalni cu alti caini al meu va fi calm si echilibrat, ma simt bine, iesim la o plimbare sa ne relaxam amandoi. In caz contrar el simte stress-ul tau si se va simti dator sa te apere, reactia lui fiind exagerata si de frica ta la gandul ca se va intampla o nenorocire. El nu o decodifica ca stress fata de posibile consecinte, ci ca stress si frica efectiva fata de cainele respectiv. Prin urmare in afara de ceea ce are el de demonstrat acelui caine intervine si necesitatea si dorinta de a te apara pe tine. De aceea reactioneaza mai bine in prezenta sotului tau, care nu ii transmite aceste semnale.
Poate ca ar fi bine sa il obisnuiti incetul cu incetul sa poarte botnita. Exista unele din material care nu au aspect fioros. Trebuie sa gasiti una care sa i se potriveasca. sa il invatati in joaca sa o poarte, fara sa ii provocati sentimente neplacute. Mai intai o lasati la indemana lui, sa o miroasa, sa isi satisfaca curiozitatea, sa nu ii mai spuna nimic nou, sa se impregneze de mirosul lui. continuati prin a o atarna de gatul lui pur si simplu, ca o zgarda, fara sa o puneti pe bot. Cand o va accepta ca pe o zgarda treceti la pasul urmator. Cand e foarte bine dispus si va jucati, o puneti in joaca pe bot si o lasati foarte putin, urmand a mari timpul cu fiecare episod de joaca. Evident, asta o faceti cand sunteti numai voi, cand aveti parte de toata atentia lui, cand sunteti cu totii relaxati. Apoi incet incet, luati botnita cu voi la plimbare, la inceput la gatul lui si atat, apoi pusa un timp cat mai lung. Cu timpul va asocia botnita, ca si zgarda si lesa cu iesitul la plimbare.
Este bine sa fie obisnuit cu asta in ideea ca iese numai cu tine si este posibil sa nu il poti stapani. Mai bine previ niste evenimente extrem de neplacute.
Nu imi dau seama cum de l-a muscat pe sotul tau la mancare, nu ai descris foarte bine situatia. Unde era el, ce si cum manca, ce a facut sotul tau, unde era, cum s-a apropiat de el, cum de s-a intamplat sa il muste, de ce te-a marait pe tine apoi, ce ai facut tu atunci cand te-a marait.
Chestia ca la un an se va confrunta si gata dupa aceea vei avea cainele perfect... dupa parerea mea nu e reala. Este caucazian si este mascul si din descrierile tale reiese ca are un caracter dominant. El permanent va incerca sa preia conducerea daca voi lasati garda jos. Cu acest caine niciodata nu veti putea lasa garda jos.
Pe de alta parte, asa cum am mai spus, trebuie sa evitati sa aveti confruntari fizice directe. Nu aveti cum sa castigati intr-o lupta cu el de 1 la 1, nici de 1 la 2, nici de 1 la mai multi.
O sa repet ce am mai spus intr-o postare anterioara, cel putin cred ca am mai spus, sper ca am mai spus. Niciodata nu veti putea face din el un caine de companie care sa va insoteasca perfect fara nici un pericol, fara lesa la plimbare pe strada, in parc, la cumparaturi, in concedii. Nu este genul asta de caine.
Cum sa spun ca sa ma fac inteleasa mai bine... cumva este ca si cum ai avea ca animal de companie un leu. E minunat, va iubeste, e bine hranit, nu are necesitatea generata de foame de a vana. In 99 din cazuri se poarta perfect. Dar exista acea a 100 situatie cand instinctul de vanatoare ii este declansat de o miscare poate prea rapida a cuiva, de o privire, de un miros, de ceva ce stapanii nu pot explica, dar care pentru el are explicatie si motivatie. Si in acea situatie rarisima el redevine ceea ce este, ceea ce a fost mereu, dar stapanii au crezut ca au educat, ca au cizelat. Cu consecinte fatale.
Cam asta e si cu caucazianul. El gandeste cu propriul lui cap si nu asteapta ca intr-o situatie pe care el o considera periculoasa sa i se dea o comanda. El va actiona asa cum ii dicteaza instinctele, manat de cele mai bune intentii de altfel: de a se apara pe el, pe voi.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Amonar spune:
Carmencat, ce frumos ai scris! In principiu nu ai spus nimic ce este nou pt mine, dar te-ai exprimat frumos
In primul rand trebuie sa precizez ca comportamentul de pui s-a cam terminat. Nu mai musca de maini, nu mai trage de maneci...deci devine mai calm si mai comunicativ, intr-o alta maniera.
Problema cu acel caine 'inamic' s-a dezvoltat in felul urmator. Cand Ursu era mic, vreo 4 luni, vroia sa se joace cu orice caine pe care il intalnea. De multe ori mi se spunea, de alti proprietari de caini, ca cainii lor nu au voie sa se joace....motivul e pt fiecare personal. Ba unii spuneau ca cainii lor sunt fricosi, ba ca au fost odata muscati, sau nu spuneau nimic, dar pur si simplu nu aveau voie. Ma rog...asta este.
Prima oara cand ne-am intalnit cu doamna respectiva, cainele ei este un Golden Retriever, tragea disperata de catelul ei, de lesa si se uita cu ochii ingroziti de frica la Ursu. Cainele ei incepea sa latre si sa maraie la Ursu. O tragea pe doamna dupa el iar ea il tragea inspre ea. Eu am intrebat-o la inceput daca au voie sa se joace iar ea mi-a raspuns ca masculul ei este necastrat si ca nu suporta alti masculi (ursu avea 4 luni atunci):
Dar problema adevarata este groaza care se citeste pe fata doamnei si exagerarea cu care ea trage de lesa. Parca ar avea in lesa un tigru...nu un Golden Retriever. La inceput am ras de ridicularitatea situatiei. Dar acum nu mai rad....Lucrurile au escalat. Ursu a crescut si simte de la departare frica acelei doamne si agresivitatea acelui caine. Si da, ai dreptate, eu cand ii vad de la departare, incep sa devin nelinistita si incep sa ma 'consum' in mintea mea...oare mai pot sa-l tin in lesa, oare mai latra acel caine la Ursu...imi trec tot felul de ganduri si griji prin minte...si da, sint tensionata. Si da, stiu ca Ursu simte acest lucru si ca el 'traduce' aceasta energie in limba cainilor Adica, 'primejdie', 'razboi'
Si am sa mai spun ceva care subliniaza ceea ce ai spus tu. Ne plimbam o data, Ursu era in lesa. Trebuie sa spun ca noi avem f. multa natura in jur, unde pot sa il las liber. Deci practic unde nu pune omul piciorul..in principiu. Cand ajungem in apropierea satului, ii pun lesa, pt ca stiu ca ne putem intalni cu cineva. Asa s-a intamplat o data cand el era in lesa si... cine apare dintr-o data fara lesa...fara stapan..in fata noastra?....acel Golden Retriever....S-a uitat la Ursu, a venit la el, s-au mirosit!::::fara vreun incident sau marait....Am ramas stupefiata. Doamna venea din spate, cand ne-a vazut a inceput sa faca 'crize'....ca vai sa o scuzam, ca nu a stiut ca noi vom fi acolo, ca vai....frica se citea pe fata ei si ea nu mai vorbea coerent de frica I-am spus ca nu s-a intamplat nimic si ca cei doi s-au mirosit si ca nu au fost probleme. Si-a pus cainele in lesa si ce crezi....cainele ei a devenit un...monstru....latra la Ursu, maraia, o tragea de lesa....Ursu a reactionat la fel. Degeaba ii spun ca cei doi nu au probleme unul cu altul...ea este toata o FRICA. Asta este....
Si uite asa, am inceput si eu sa intru in cercul lor vicios. Sa imi fie frica cand ii intalnesc cand sunt eu cu Ursu. Si urasc treaba asta, fiindca stiu ca nu este frica mea, dar este frica ei pe care eu am preluat-o. Si Ursu nu ar face nimic daca nu ar pluti aceasta frica in aer.
Doamna mi-a explicat ca a luat cainele dintr-un azil din Spania si ca catelul ei a avut o viata grea, a trait pe strada si a trebuit sa lupte pt existenta lui, luptand cu alti caini de pe strada. Asta nu i-o mai scoate nimeni din cap. Nu a fost cu catelul ei la un trainer, nu a facut nimic, decat sa incurajeze aceasta frica.
Pur si simplu nu cred ca pot rupe acest cerc vicios. Treuie sa evit intalnirile cu ei. Alta solutie nu am.
In rest, Ursu este un caine social (cel putin eu incurajez acest lucru). Are prieteni, alti caini din vecini, cunoaste vecinii pe care se bucura sa ii vada. Primeste biscuiti de la ei si este mangaiat de ei. Avem un grup cu care ne intalnim afara, iar cainii se joaca intre ei.
Am observat ca se comporta altfel cand il am in lesa si ne intalnim cu alti caini, decat cand este liber. Dar mie mi-e frica sa il las liber in locuri unde ne putem intalni cu cineva. Si el probabil simte acest lucru. Sau simte ca trebuie sa ma 'protejeze'.
Cu botnita, nu stiu ce sa zic. A purtat-o din motive medicale cand a fost mic, era obisnuit cu ea dar primeam reactii negative de la oameni. Cu toate ca era un pui, oamenii cand il vedeau cu botnita aveau prejudecati...ceva de genul 'atentie, caine rau': Chiar de la mamici cu copii, carora li se facea frica cand il vedeau. Am impresia ca as genera mai multa frica la oamenii pe care i-as intalni si iarasi as intra intr-un cerc vicios.
O doamna, trainer, mi-a spus ca trebuie sa evit situatile in care acest caine poate mirosi frica. Va folosi aceasta emotie pt a-si activa 'instictul genetic', asa cum l-ai numit tu
Si totusi eu cred, ca cu rabdare, cu perseverenta, Ursu va fi un caine de companie. Este adevarat ca nu trebuie sa lasam garda jos, dar eu stiu ca il pot stapani dpdv emotional. Nu dpdv fizic, dar el ma 'stie' cand sant 'suparata' pe el. Il afecteaza acest lucru si se face mic...Am observat ca acest caine chiar 'sufera' daca nu este in termeni de 'prietenie' cu noi. Trebuie sa avem grija sa ii aratam dragostea si prietenia noastra chiar daca l-am certat pt ceva.
Sper sa pot sa am o relatie echilibrata cu el. Si pt asta eu il 'citesc' in permanenta. Stiu ca nici nu pot sa 'depasesc' granita cu supararea mea. Stiu ca va riposta, daca exagerez. Este un exercitiu de psihologie extraordinar, acest caine
Cateodata vorbesc cu el ca si cu un copil, ii explic orice si sunt convinsa ca nu intelege cuvintele mele, dar intelege energia mea si 'informatia' pe care vreau sa i-o transmit.
Si cu toate astea nu l-as mai da pt nimic in lume.
Mai vorbim
Pot sa te intreb cum de ai asa de multe cunostinte despre caini?
carmencat spune:
Deci am intuit corect. Nu puteti decat ori sa educati doamna respectiva, ceea ce se pare ca e cam improbabil, ori sa incerci sa eviti intalnirile cu ea.
Eu as merge totusi pe obisnuirea cainelui cu botnita si sa o am la mine pentru orice eventualitate, nu neaparat la vedere.
Cum de stiu atatea despre catzei? Pai... am si eu doi. Un brac german de 12 ani, crescut la apartament pana la varsta de 8 ani, care ne-a pus la incercare toate resursele de rabdare, training, in primul rand al nostru, capacitate de intelegere, empatie, tot, nu pot descrie. A fost foarte dificil el in copilaria lui. Dificil pentru ca la vremea aceea nu aveam nici un fel de cunostinte despre caini. Este primul nostru caine si habar nu aveam cat este de important scopul pentru care a fost selectionat un caine, habar nu aveam ca un caine de vanatoare nu este potrivit intr-un apartament, habar nu aveam ca inteligenta lui poate fi intrecuta numai de incapatanare, habar nu aveam ca ii trebuie 1 minut, maxim doua, cat imi ia sa duc gunoiul la ghena de pe scara ca sa devasteze complet apartamentul, habar nu aveam ce inseamna anxietatea de separatie... cred ca as scrie pana maine ce nu stiam. E mai scurt sa spun ca nu stiam nimic. Dar l-am luat, era al nostru si trebuia sa traim cu el in lume, lume compusa si de oameni care nu stiu ce inseamna un caine si nu isi doresc sa fie deranjati nici macar de un latrat.
Pe vremea aia nu prea erau asa comune forumurile (sau eu nu intrasem inca in lumea asta). Cand am descoperit lumea asta, deja stiam destul de multe, unele citite, altele descoperite intuitiv.
Il iubim atat de mult, cu toate ca ne-a scos sufletul, ca nimic nu a fost prea mult ca sa incercam sa il intelegem, sa ne punem in pielea lui, in mintea lui si sa rezolvam incet incet toate problemele.
Ne-am imprietenit cu oameni cu caini, daca ai caine ce poti sa faci? Mai schimbi o vorba in parc, la plimbare, mai tarziu pe net... cu oameni care au caini. Ceilalti ne considera putin ciudati Am cunoscut si am prieteni crescatori de diverse rase de caini si am invatat si de la ei multe. Am mai invatat multe si de la veterinari, multi din ei devenindu-mi ulterior prieteni, niste oameni absolut deosebiti. Inutil sa spun ca bracul a avut foarte, foarte multe probleme de sanatate, majoritatea generate de hiperactivitatea lui.
Cand bracul a implinit 7 ani, probabil ca din lipsa de provocare am mai luat un caine, de data asta un ciobanesc carpatin. Si nu exagerez cu nimic daca spun ca am luat-o complet de la capat. A fost ca si cum nu as fi avut caine niciodata, atat de diferiti sunt din toate punctele de vedere.
M-a ajutat foarte mult totusi experienta de pana atunci cu primul, pentru ca deja rabdarea noastra era educata, ca si capacitatea de a vedea cum gandeste un caine, ce e in capsorul lui si ce necesitati are. Totusi, pentru carpatina am discutat mult de tot si cu crescatorul ei si cu alti crescatori, am colaborat cateva luni si cu un dresor exceptional pe probleme comportamentale, pentru ca erau zone pe care nu le percepeam si nu mi-a fost rusine sa o recunosc.
Si apoi a fost perioada in care ciobaneasca a mers in expo, ea este caine de expo. Asa ca am invatat cate ceva si despre acest aspect.
Ambii caini au crescut impreuna la apartament inca un an, apoi ne-am mutat la curte, unde este cu totul altceva. Deci am trecut prin ceva experiente, destul de diverse.
Daca punem la socoteala ca indiferent unde am fost, si daca s-a intamplat sa lucram in alte orase, cainii au venit cu noi, in concedii au fost cu noi, la plimbare cu noi, in vizite cu noi, ca am fost si suntem nedespartiti, ai tabloul general.
Nu spun ca nu e greu si mai ales ca nu as recomanda multora... dar aceasta experienta nu se compara cu nimic. Modul in care te schimba un caine este unic. Iubirea pe care ti-o ofera este unica. A afla tu despre tine ca esti capabil de rabdare si toleranta si iubire fara limite, ca nu mai ramane in tine urma de egoism, pentru ca pur si simplu este dizolvata de iubirea lor, daca a existat vreodata, este o experienta unica.
Si dupa aceea, firesc, a aparut si fetita, care este minunata si are o sora minunata, ciobaneasca si un frate minunat, bracul. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca exista toti trei.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.