autism?

Stiu ca doar medicul specialist poate pune acest diagnostic.
As vrea totusi sa cer parerea voastra ca sa stiu cum/daca sa ii abordez pe parinti.

E vorba de nepotica mea, care acum in Septembrie implineste 5 ani.
De 3 saptamani e la bunici (parintii mei) si ma infior pur si simplu ce imi povestesc ai mei la telefon.

Pe langa faptul ca e tare mofturoasa la mancare si masa dureaza minim o ora, nu vorbeste! Nu stie sa spuna cum o cheama nici cati ani are. Nu recunoaste nici o culoare, nici cifre, nici forme, nimic. NU ii place sa coloreze sau sa deseneze. Daca ii dau ai mei creioane colorate (carioci) incepe sa planga si le arunca.
Nu stie sa spuna multe lucruri...de fapt...are in vocabular maaaaxim 50 de cuvinte.
Mama vorbeste cu ea toata ziua, a incercat sa o invete sa spuna macar cum o cheama si cati ani are.
Rezultatul care m-a pus pe ganduri serios:

1. in autobus, o fetita se aseaza langa ea si o intreaba daca merge si ea in cartierul x. Raspuns: Z (si-a spus numele, de ex: Ana) - un raspuns total aiurea, fara nici o legatura cu intrebarea, desi in intrebare erau cuvinte uzuale, nimic nou care sa nu poata fi inteles.

2. pe strada, intrebata de o cunostinta cum o cheama, raspunde: 4-5. Din nou, un raspuns fara legatura cu intrebarea.

3. zilele trecute a fost ziua de nastere a tatalui ei. Ai mei i-au spus inca de dimineata ca il vor suna pe tati, si au invatat-o sa-i spuna: "la multi ani, tati". Au tot repetat cu ea, a venit seara, l-au sunat, si ea spune: "la multi ani bucatarie".

Dupa toate situatiile astea de rasu-plansu, ai mei refuza sa creada ca ar fi vorba de ceva mai grav decat o intarzaiere de limbaj. Ei sustin ca s-a ajuns aici pentru ca nu s-a ocupat nimeni cu ea, nu au vorbit cu ea, etc si neavand un vocabular dezvoltat nici nu intelege ce i se spune.

Eu cred totusi ca e ceva mai mult decat o intarzaiere de limbaj. Mi se pare ca nu intelege ce i se spune si repeta mecanic ceea ce o invata ai mei, de aici rezultand si raspunsurile date total aiurea, fara legatura cu intrebarea.

Voi ce parere aveti?
Ai mei nu vor sub nici o forma sa ii spuna ceva fratelui meu. Asa ca, va trebui sa discut eu zilele astea cu el, insa va trebui sa o fac foarte delicat. Nu sunt genul care sa ma bag in borshul altuia, dar imi e tare mila de bietul copil care nu are nici o vina.

Am nevoie si de alte pareri din exterior, asa ca va multumesc inca de pe acum pt timpul pe care il veti acorda ca sa-mi raspundeti.

---

Mami de Timi nazdravan si micuta Dora pisicuta

blackgirl0 spune:

Ai tai au dreptate: nu s-a ocupat nimeni serios de ea pana acum. Nici macar ai tai ca bunici, care inceraca acum sa recupereze.

Tu nu ai ce cauta sa discuti cu parintii, nu esti acolo sa vezi ce si cum, si in principiu nici eu nu accept sa mi se amestece sora in treburile privind copilul. Cum nici ea nu a agreat cand am incercat sa sugerez una alta legat de nepoata (pe atunci nu eram inca mama, deci eram habarnista la chestiile astea).

Daca bunicii suspecteaza ceva anormal, ei tb sa spuna raspicat ce si cum parintilor pt a se lua masurile necesare cat mai urgente.

Matzaila_81 spune:

Smaranditza, ce spui tu nu sunt semne clare de autism. Poate copilul e perfect normal dar cum ai zis nu s-a ocupat nimeni de el sau a fost lasat in fata televizorului si asta e urmarea.
Poate ii este si rusine sa vorbeasca.

Tot ce povestesti tu ok, reprezinta un semnal de alarma, unul mare dar nu neaparat ca ar fi ceva in neregula cu copilul cat ca ar fi ceva in neregula cu parintii.

In primul rand daca la varsta asta vorbeste atat de putin ar trebui dusa la un logoped pe langa asta parintii ar trebui sa primeasca consiliere despre cum sa se comporte cu cea mica si cum sa o ajute sa evolueze si abia dupa sa mearga cu ea la un neuropsiholog sau psiholog, nu stiu sigur.

Copila merge la gradinita?
Cum e ingrijita acasa de parinti?

Saracuta normal ca nu intelege daca parintii au ignorat-o sau au intuit ce vrea ea si nu au mai stat sa-i vorbeasca sau sa o intrebe sau sa o simuleze. Dar repet, asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu copilul.

Nu am inca copil dar fetele de aici pot sa-ti spuna din experienta proprie ce efort inseamna si cat trebuie sa te ocupi de cel mic. Lipsa de atentie si de timp e foarte periculoasa. Sunt multe de spus pe subiectul asta. Cel mai important mi se pare insa sa vorbiti cu fratele tau si sa-i atrageti atentia. Pana la urma sunteti familie si e de datoria voastra mai ales fata de cea mica sa spuneti ce ganditi. Intr-un mod cald si diplomat fara sa va impuneti neaparat opiniile cat sa va exprimati preocuparile.

Ramonika spune:

smara
cred ca cel mai bine ar fi sa-l sfatuiesti pe fratele tau sa duca fetita la medic. nici tu nici noi nu putem sti sigur ca are autism sau nu. medicul de specialitate poate sa-i confirme sau infirme. plus ca parerea unui medic ar fi probabil luata in serios de parinti.

am gasit pe net simptome ale autismului:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.
Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.

Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.

Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/Autismul/autismul_14#Simptome

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

Matzaila_81 spune:

Sau cum a spus Blackgirl, lasa-i pe ai tai sa discute cu el.
Una era daca copilul statea la tine si puteai sa-i zici direct concluziile trase de tine si alta sa te iei de el pentru ce ai auzit la telefon.
Mai bine parintii tai doar.

Adriana mica spune:

Smaranditza, eu cred ca nu faci nimic rau daca incerci sa discuti cu fratele tau acest aspect.

Intr-adevar, este dificil sa tragi concluzii pe baza unor fapte povestite. Insa uneori oamenii sunt mai receptivi la sugestii venite din partea rudelor din aceeasi generatie de varsta cu ei. Un sfat poate fi de ajutor, daca este adresat intr-o maniera civilizata, fara reprosuri si atitudine gen "ti-am spus eu!" sau "eu le stiu pe toate, spre deosebire de voi!". Acum depinde foarte mult si care este natura relatiei dintre tine si fratele tau. La noi in familie, exista genul asta de comunicare (intre noi si fratele sotului, de exemplu).

In ceea ce o priveste pe nepotica ta, pot fi diverse cauze care sa o determine sa raspunda ciudat, sau sa se comporte atipic in anumite situatii. Dar nu poti sti cu certitudine. O confirmare venita din partea unui specialist va ajuta pe toata lumea, inclusiv pe parinti.

Ilinca_M. spune:

Da' in 5 ani nici tu nici parintii tai n-ati vazut copilul acela? N-ati vazut cum creste, cum evolueaza? Asa, pac, la 5 ani, v-ati trezit socati? A fost crescut in alta tzara sau cum de abia acum va cunoasteti nepoata? Si de ce un bunic ingrijorat n-ar aborda problema cu propriul fiu, ca doar nu e "negru strain" sa zici ca "se baga unde nu-i fierbe oala"? Ce relatie parinte-copil e asta in care nu se poate purta o discutie?...

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

CorinaDani spune:

parerea mea este sa nu te bagi. incearca sa-ti convingi parintii sa discute DOAR cu fratele tau, sa-l abordeze foarte delicat si sa nu-i reproseze nimic, doar sa incerce sa-i spuna ca fetita ar trebui vazuta de un specialist.

nici tu, daca ai avea un copilas cu oarece probleme, nu te-ai simti bine daca al tau frate ar veni si ti-ar spune verzi si uscate, lasandu-te sa intelegi ca nu te ocupi de copil.

pana sa vina la bunici, cine ingrijea fetita ? mama, bona, bunica din partea mamei ?
e destul de marisoara, nu a mers la gradinita pana acum ?

din cate stii, a fost vreodata investigata fetita, pentru depistarea unei deficiente de auz ? poate micuta are auzul afectat si aceasta sa fie cauza intarzierilor de limbaj.

dana vio spune:

Parerea mea este ca trebuie sa vorbesti cu fratele tau, nu stiu ce relatie aveti cu el dar nu puteti lasa copilul de izbeliste ca , vezi Doamne, nu stiu cine s-ar ofensa! Sa se ofenseze!
Si spunea cineva ca de-abea acum ati descoperit asta? Are dreptate.
In 5ani voi n-ati vazut copilul asta, n-ati vorbit la telefon cu fetita? Iar intarzierele de limbaj trebuie tratate, la 5ani sa nu fie prea tarziu.
Cauta pe net metoda HANEN , acolo scrie nivelurile la care trebuie sa ajunga limbajul functie de varsta. Plus ca daca nu se poate exprima, fetita va acumula multe frustari si pe masura ce va creste va fi tot mai greu s-o convingeti.
Nu mai pierdeti timpul.

Alexandra Maria
14.12.2007

roxy spune:

buna, am sa-ti spun ceva...inteleg foarte bine ce spui, cunosc acest tip de raspunsuri, fara legatura cu intrebarea.Pronumele il foloseste? Spune eu cand se refera la ea sau tu...exemplu cand cere ceva spune vreau apa sa vrei apa ?
E important sa nu se lase timpul sa treaca doar pentru ca unii s-ar simti nustiu cum.E vorba de un timp care nu se mai intoarce.Fata e deja prea mare pentru ca sa mai menajezi pe nustiu cine.Orice specialist iti va spune ca de ce nu ai adus copilul pe la 1 sau 2 ani cand se putea usor pana la 3 ani indrepta.Acum cu cat timpul trece devine mai greu.
Spun asta pentru ca al meu copil , cel mare, a vorbit dupa 3 ani, un an a folosit pronumele gresit, adica repeta cum auzea.Eu ii spuneam daca vrea apa si el imi spune acand vrea ceva cu vrei nu cu vreau...de aceea ti-am spus asta.Alt lucru e daca arata cu degetul, daca urmareste ce ii arati cu degetul...e important.
Faptul ca nu cunoaste culori, numere, litere...nu are importanta, le va invata...cu toate ca nu cred ca mama ei chiar nu a vorbit cu ea.Nu se poate, doar nu a tinut-o inchisa in camera ei si gata.
Asa mi ziceaus i mie ca nu ma ocup de el, si numai eu stiu cum vorbeam si ce ii aratam fara rezultat.
Acum la al doilea am vazut enorma diferenta, cand ceea ce faceam se vedea cu adevarat, dar cel de al doilea copil e normal.
Cu primul ama vut problema la nastere, asfixie si a fost in pericol de moarte Asta pe langa indolenta asistentelor, au pus amprenta asupra lui...si acu tragem din greu sa recuperam.Dar am inceput lupta de la nastere.
La noi problema e pe fond intelectual nu motoric, si de aceea cand aud oameni razand sau vorbind cu nasul pe sus despre un copil fara sa stie ce e cu adevarat cu el, iau foc.Asa pateam si eu cand eram in tara si al meu nu mergea la 1 an si jumate, deabia atunci si-a dat drumul si toti sareau ca ce fac toata ziua ca nu-l invat sa mearga.
Dar sa revenim la fetita.Lucrul care trebuie sa traga semnalul de alarma e raspunsul neconcordat cu intrebarea.Asta e ceea ce duce de regula la semne de autism, nu autism clar.Al meu are elemente de autism, nu autism .Am fost putin in deruta la acest diagnostic, dar m-au lamurit ca e ca si cum as avea simtome de gripa , dar nu am gripa...daca intelegi.
Trebuie foarte multa munca cu acesti copii, ei nu recupereaza din mers, lasati sa vada ce fac alti copii , ci trebuie zilnic lucrat si mai ales timpul e dusmanul numarul unu.
Sper ca nepoata ta sa nu aiba nimic, dar e cam mult chiar si daca nu se ocupa nimeni de ea.Cel mic al meu, normal fiind a invatat multe lucruri sa faca doar vazand la altii...cea ce la cel mare nu am vazut.
Deci eu zic sa lasi orice stres la o parte si sa le deschizi ochii parintilor chiar cu riscul sa se supere pe tine, pentru ca timpul trece.

cleo78 spune:

Din ce inteleg, copilul este luat din mediul de langa parinti si adus la bunici cu care nu a avut contact pana acum. Poate sa fie o forma de respingere a deciziei celor mari! Ba mai vad si ceva probleme de comunicare in familie, de bunicii nu vor sa zica nimic parintilor, si nici parintii nu i-au zis ca copilul are un ritm mai incet. Atunci de ce sa comunice copilul?

si eu revin cu intrebarea: in ultimii ani, de cate ori ai vazut copilul ? dar bunicii? Cand a fost declic-ul si copilul nu a mai fost in grafice? CIne s-a ocupat de copil in anii astia? a fost la gradinita/s-a jucat in comunitate? Zic asta pt ca sunt unele 'comportamente autiste' sa le zicem, care se corecteaza de la sine si in comunitate, fara terapie, copiii copiind unii pe altii. La 5 ani ar trebui sa fie la gradinita - in unele tari la 6 ani incep obligatoriu scoala (unele tari si la 5 ani). Plus, copilul a fost evaluat de un medic, exista niste rapoarte, etc. -de ex. pediatrele la care am fost cu fetita mea isi gaseau 2-3 minute sa interactioneze cu copilul, urmarindu-i reactiile.



Mie una nu mi se pare semn de autism. Ci de o intarziere in dezvoltare - e la nivel de vocabular de aproape 3 ani sa zicem (fetita mea are 3 ani si 4 luni, iar acum jumatate de an cam la nivelul asta era).
De ce zic ca nu e autism: in momentul cand bunicii ii dau culori/carioci, ea reactioneaza, le vede, le arunca, o deranjeaza.


Eu primul lucru ma gandesc ca poate nu aude f. bine.


Plus, abordarea bunicilor nu este cea mai potrivita copilului. Ce varsta au? cata rabdare au cu copilul? Ce educatie au? Cum interactioneaza cu copilul etc. Copilul la nivelul asta , cu un bagaj de vocabular de 3 ani, nu il inveti sa repete ca papagalul cum o cheama si cati ani are (vezi cazul ca ea le amesteca, la intrebarea CUm te cheama ea a raspuns cu raspunsul la urmatoarea intrebare - legata de varsta: 4-5 ), pt ca de repetat repeta si o maimuta, ea trebuie sa interactioneze, asa ca sa o ia ca o joaca:
-ne jucam cu catelul. Catelul verde alearga. Uite inca un catel maro dupa noi.
-hai sa facem un tren din dopuri. Vin dopuri rosii, apoi dopuri verzi

etc

Intelegi ce vreau sa zic? Copilul are o dezvoltare de nivel de 2-3 ani, si are nevoie de o joaca de 2-3 ani.


Cred ca trebuie evaluata de cineva de specialitate - un terapeut de copii, sau o educatoare, un psiholog sa zicem. Eventual sa vina acasa la voi, cateva ore, pana sa isi dea seama incotro trebuie trimis : la un medic sau la un grup de joaca pt un diagnostic.


Dar pana atunci, mama ta sa inceteze de obsesia de a trata copilul ca pe unul de 5 ani care 'trebuie' sa repete ca papagalul "La multi ani tati " etc. ci sa fie invatat sa interactioneze. Adu-le aminte bunicilor : fiecare copil este unic si trebuie abordat unic, si cu sufletul.


P.S. imi aduc aminte acum 7-8 ani, m-am sesizat ca copilul verisorilor nu e in regula. Dupa cateva ore petrecute cu el, in diferite zile, si discutii cu parintii, mi-am dat seama ca e nevoie de un psiholog. La parinti. Copilul era afectat de conflictele dintre parinti.

te felicit pt subiectul deschis si preocuparea pt copil. Imi pare rau ca esti departe, ti-as recomanda sa te joci cu copilul si sa ii oferi mangaieri si tandrete, si cand greseste.