Nasterea lui EDUARD GABRIEL

Nasterea lui EDUARD GABRIEL | Autor: costyhunny

Link direct la acest mesaj

Buna seara!este pentru prima data cand scriu pe aceste site si fiind prima data am ales sa va impartasesc nasterea baietelului meu Eduard Gabriel.
Totul a inceput anul trecut prin februarie-martie cand i-am spus sotului meu ca ar fi timpul sa avem si noi un bebelus(eu am 23 ani si el 30)pt.ca timpul trece(suntem impreuna de aproape 6 ani);el a zis sa mai asteptam dar eu nu nu si iarasi nu.Si uite asa m-am dus la doctor sa-mi fac analizele inainte de a incerca sa raman insarcinata.Toate aste au durat pana in luna iunie 2010 cand am terminat cu analizele si doctorita mi-a dat ''unda verde''.
In luna iulie 2010 a trebuit sa venim in tara(noi locuim in Italia)pentru nunta viitorilor nasi.Atunci i-am zis sotului ca ar fii cel mai bine sa ne punem pe ''treaba''mai ales ca eram mai linistiti;si zis si facut.Pe data de 15 august 2010 am facut un test de sarcina si ni s-a confirmat ca eram insarcinata:BUCURIE MARE!!!
Pe parcursul sarcinii nu am avut probleme pana cand am ajuns la 32 de saptamani cand au inceput contractiile,bebelusul meu vroia sa iasa mai repede si pentru asta am fost internata timp de o saptamana in spital si tinuta cu perfuzii pentru a nu naste si sa pot merge cat mai mult cu sarcina macar pana la 36 de saptamani.Toate bune si frumoase am iesit din spital am stat in repaus total pana la 37 de sapt.cand iarasi au inceput contractiile si am ajuns din nou la spital (asta fiind intr-o zi de duminica)cu dilatatie 2 si contractii usoare si drept urmare m-au internat din nou.Si am asteptat si iarasi am asteptat si nu se intampla nimik pana in momentul in care mi s-a rupt apa asta fiind JOI abia cand eu deja ma saturasem si asteptam sa vina doctorii la vizita si sa le spun ca vreau sa semnez ca sa ma externeze si numa bine ca s-a rupt apa.Pentru mine a fost o usurare pt.ca stiam ca numai am mult si o sa-mi vad bebelusul.Vreau sa va zic ca toata noaptea nu am putut dormi din cauza ca asteptam sa am si eu dureri de nastere dar nimik.A doua zi dimineata ma chemat o doctorita la consult si iarasi nimik eu tot dilatatie 2 si in momentul acela mi-au spus ca o sa incerce sa-mi provoace nasterea si daca nu merge nici asa o sa fac cezariana.La ora 9 dimineata imi sun sotul care era la munca si ii spun ca o sa merg in sala de nasteri si sa-i zica mamei mele(care urma sa ajunga la spital) sa ma astepte in salon.Am ajuns in sala de nasteri si a inceput ''DISTRACTIA''mi-au pus o branula si mi-au bagat prima fiola de OXITOCINA si mi-a zis ca o sa asteptam 1h sa vedem contractiile daca apar.Bineinteles ca nu au aparut;atunci s-au hotarat sa mai incerce cu 1fiola si daca nici asa nu merge peste 1h facem cezariana.Si surpriza au inceput durerile si am inceput sa ma dilatez dar foarte lent....pe la ora 14:00 ajunsesem la dilatatie 7 si incepusem sa ma simt foarte rau(mai ales ca nu mancasem de cand mi s-a rupt apa)imi scazuse glicemia la 48 si stateam sa lesin.Asistentele incercau sa ma trezeasca cu palme si imi spuneau sa nu lesin ca o sa trebuiasca sa-mi faca cezariana si ar fi pacat dupa ce am ajuns pana in punctul acela si am suportat durerile bine sa fac cezariana si mi-au bagat vreo 3 sticle cu Glucoza(cred)si asa am reusit sa ajung pana la ora 17:16min cand am adus pe lume un ingeras care avea niste ochisori mari si un glas ffffffoarte ascutit:)).In momentul cand mi l-au pus in brate si am vazut cum se uita la mine cu acei ochisori nu imi venea sa cred ca este al meu si ca este ''rupt''din mine.O senzatie si un sentiment ce nu pot descrie in cuvinte.
Abia atunci am inteles ce inseamna un sentiment matern cu toate ca nu mai vroiam sa aud de alta nastere sau alt copil prin toate durerile pe care le-am avut,dar dupa cateva zile am spus ca as mai naste si maine inca o data pt.ca nimic in lume nu poate fii mai frumos decat sa dai viata la un copil.
Acum avem 1 luna si jumatate crestem bine suntem frumusel foc,seamana tot cu tatal lui de la mine are doar nasul si forma degetelor de la maine in rest tot sotul.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea si va rog sa ma scuzati daca am mai gresit dar sunt emotiile de vina!!


P.S:unde pot sa pun si eu intrebari legate de colici.
va multumesc!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lavi02 spune:

Multumim pentru povestea frumoasa a aducerii pe lume a unui copil!
Sa va traiasca, sa fie sanatos si sa-i mai faceti frati sau surori!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns costyhunny spune:

Multumesc pentru ganduri!
O sa mai facem si o fetita(sper)peste vreo 2-3 ani!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinushali spune:

Sa va traiasca ingerasul, sa va aduk numai bucurii.

Cunosc sentimentul

Citat:
Abia atunci am inteles ce inseamna un sentiment matern cu toate ca nu mai vroiam sa aud de alta nastere sau alt copil prin toate durerile pe care le-am avut,dar dupa cateva zile am spus ca as mai naste si maine inca o data pt.ca nimic in lume nu poate fii mai frumos decat sa dai viata la un copil.


dar ce-i drept trece(m-a apukt un dor de burtik).


Alina, de Maria Raysa (17.02.2011)

povestea printesei de zapada
poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns motanik spune:

Felicitari, sa va traiasca si bun venit pe forum!

Mergi la inceput