Ce stiu copiii vostri la 3 ani?

Haideti sa va spun de unde mi-a venit ideea acestui subiect. Vorbeam cu o mamica care are un baietel de aceeasi varsta cu al meu si a inceput sa-mi povesteasca cate stie puiul ei: stie sa numere in romana pana pe la 100 si in engleza pana pe la 50, nu stiu cate zeci de poezii, nu stiu cate zeci de cuvinte in engleza, tot alfabetul in romana etc.
Acum sa va spun in mare ce stie Matei al meu: sa numere pana la 10 in romana (iti arata si pe degete, stie sa numere logic orice fel de obiect), recunoaste toate aceste cifre, toate formele geometrice principale, vreo 10 animale in engleza, numara pana la 10 in engleza (cu unele scapari), face puzzle de 60 de piese singur si cam atat.
Eu stiu ca mamica respectiva este destul de matura si obiectiva si parca nu vreau sa cred ca minte. Si acum e normal sa ma intreb? Oare nu ma ocup destul de puiul meu? Fac aproape zilnic cu el diverse exercitii din cartulii cu activitati pt grupa mica si mijlocie. Subliniez ca fac toate astea pentru ca-i place lui si imi cere. Eu nu-i impun nimic.
Copiii vostri ce stiu sa faca la varsta de 3 ani?

abramburika spune:

Ecuatii cu 2 necunoscute si Luceafarul cap-coada!

Asta era o gluma si facea referire la mamica respectiva. De fapt, asa o fi cum zice ea, da' nu m-am putut abtine.

Acum serios si raspunzand la sb: S (care e din aceeasi generatie cu M. al tau) stie sa numere pana la 20 in italiana (si le recunoaste pana la 10), in romaneste se incurca , culorile, formele, recunoaste literele (majoritatea), a avut si perioada cu puzzle-uri simple, cu mai putine piese, da' i-a trecut, poezioare, catecele scurte de pe la gradi, Tatal Nostru si alte rugaciuni (in italiana mai mult) si cam atat. Vorbeste mai mult in italiana, iar in functie de cum are chef isi alege limba in care sa vb sau sa ii vorbim. In engleza (de la gradi, inca nu face, de anul viitor am inteles ca au engleza) stie hello si yes .
Deseneaza si aici tre' sa fac si eu ca mamica respectiva, mie mi se par desene mai peste varsta ei. Da' acum nu stiu exact ce "ar trebui " sa deseneze la varsta asta, insa mi se par desene mai "elaborate" cumva.

Se joaca, e vioaie, inteligenta , sanatoasa si frumoasa si mie mi-e destul.

Eu cred ca si M. al tau stie destule si nu e cazul sa te preocupi ca nu te ocupi indeajuns de el.

******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.

accept92 spune:

Porneste singura compterul, deschide browserul si isi pune singura desene pe youtube sau vplay deschizand ultimele pagini accesate..interesant e nu numai ca recunoaste sigla youtube dar spune 'vreau cu micky/ cu winnie/ cu pinguini' si 'nimereste' exact ce isi doreste. Mai stie sa navigheze aiurea pe net, sa modifice volumul sonorului, butonul de full screen, esc, de unde se inchid ferestrele, shut down.

Uda ficusul...umple singura stropitoarea la chiuveta.

Deschide frigiderul, isi ia un iaurt, isi ia o lingurita din sertar, deschide iaurtul, serveste doua lingurite si il abandoneaza prin casa.:)) Se mai serveste si cu alte gustari din dulap (nuci sau fructe uscate). Stie sa unga gem pe o tartina de orez.

Scoate cumparaturile din sacosa, stie unde trebuie pus fiecare - mai bine decat taica-su.

Se spala singura pe manute si pe dinti si de cateva zile pe corp, foloseste singura WC-ul...ma striga sa o sterg doar la nr2. Cu inaltatorul langa cada, intra si iese singura.

Porneste apa la cada, verifica daca s-a incalzit, pune dopul.

E foarte atenta si responsabila cu surioara ei, are grija sa nu-i lase la indemana jucarioare ce pot fi inghitite sau hartie.

Are memoria locurilor, a persoanelor si a tot ceea ce s-a vorbit in preajma ei. Deja trebuie sa avem grija ce spunem...Face conexiuni foarte nostime.

Eu nu o instruiesc, nu ma prinde rolul asta. Totusi numara corect pana la 5 - meritul desenelor animate cred, si mai departe spune multe numere. Azi a masurat caloriferul cu ruleta si rezultatul a fost '15 noiembrie'.:)) Coloreaza foarte ingrijit, de curand si desenele ei prind forma. Face puzzeluri, ii plac mult cele cu imaginile pe cuburi.

Cel mai mult ma bucura ca este extrem de cooperanta si ca ma inteleg cu ea ca si cu un om mare, cum de altfel o si tratez. Pot merge cu ea oriunde fara sa o tin lipta de mine, ii arat multa incredere si culeg roade frumoase.

Stiu ca poate raspunsul meu e pe langa 'ce stiu copiii' in sensul propus de tine, dar mult mai important mi se pare ce fac copiii in mod natural si din proprie initiativa, activitati ce au un sens pentru ei.

Sa numere pana la 100? Pentru ce? Pentru vre-o bulina sau vre-o bombonica, sau poate ca sa bat eu din palme? Nu mi-am pus problema asta si oricati copii am vazut si voi mai vedea in parc facand asta, tot nu m-ar pune pe ganduri. Are scoala timp sa o invete tot ce trebuie sa stie plus multe altele de care s-ar putea lipsi.

Degeaba numara un copil pana la '1 milion' in lb engleza daca nu te intelegi cu el cand trebuie sa pleci din parc acasa sau cand faci piata impreuna cu el.

Luna1 spune:

A mea (3 ani jumate) a fost mai dezvoltata motoric in primul rand probabil datorita faptului ca are un frate cu 6 ani mai mare si il imita.

Adica: se imbraca singura inclusiv se incheie la fermoar si nasturi, mananca singura cu furculita si cutit (pentru varsta ei) stie sa isi taie mancarea din farfurie, isi intinde unt pe paine. Se spala singura, foloseste wc-ul singura, se catara in cada si iese din cada.

Din punct de vedere intelectual: numara pana la 20 in engleza (limba ei primara) si pana la 10 in romana (se mai incurca). Stie toate culorile, (cateva si in romana). Acum a inceput sa fie interesata de socoteli: adica imi zice cand vrea ceva sa manance, imi arata pe degete si apoi imi spune ceva de genul "vreau 3 stafide, adica 2 si inca una, fac trei". Isi recunoaste numele (meritul gradinitei, acolo le arata literele), stie sa spuna civinte care incep cu anumite litere, adica eu ii zic "spune-mi un cuvant cu M si ea zice "m m m mama". Face puzzle-uri dar nu cu 60 piese, doar 24.

Deseneaza fete deja, adica face un cerc, in cerc face ochii, nasul, gura, sprancene, pe cerc face par, apoi mainile si picioarele pornesc din cap. Nu coloreaza in contur. Nu stie sa scrie litere (in toamna merge la scoala insa asa ca va invata acolo).

Canta (foarte mult) stie povesti pe dinafara insa sunt foarte mandra de ea ca are o imaginatie libera, seara in pat ii cer sa-mi spuna si ea o poveste (pe intuneric) si inventeaza niste povesti super, cu continut, fara sa copieze din altele auzite.

Din punct de vedre tehnologic: deschide tv-ul, stie sa schimbe programele. Stie sa se joace pe Nintendo DS. La pc inca nu am invatat-o, recunosc ca nu o las la laptop decat uneori.

Mie mi se pare ca al tau copil e dezvoltat f normal Roxxy, nu cred ca ai de ce sa-ti faci probleme. Si eu am o prietena al carui copil stie literele alfabetului la 2 ani (le recunoaste) insa nu vad logica. De citit nu poate, nivelul de intelegere e minim (adica copilul la 2 ani nu intelege ca acele litere pe care le recunoaste el il pot ajuta sa citeasca) nu le stie la nivel constient ci doar recunoaste simboluri care momentan nu-i sunt de folos.

Simonix spune:

Accept - perfect de acord cu tine la faza cu numaratul pana la 100. Sunt copii care numara de la 1 an si un pic, spun poezii, cantece la comanda, dar de fapt ei repeta o insiruire de sunete. E ok pt ca exerseaza memoria, dar nu mi se pare un fapt extraordinar, eu as prefera ca piticul sa INTELEAGA pe deplin ce zice el acolo. Al meu face 3 ani in curand si nu stie sa numere nici pana la 4 si nici nu il invat. Are si scoala rostul ei (ma rog, gradinita & CO). Abia acum incepe sa inteleaga ce sunt de fapt numerele, care e faza cu cantiatile, ce inseamna ca ceva e mai mult si ceva e si mai mult, aha, deci putem zice ca asta e 2 si asta e 3 pentru ca 3 e mai mult decat 2 Hmmm... cam asa ceva face al meu, este la varsta cand face conexiuni la greu si asa se dezvolta el.

Cu culorile a fost altfel, le-a invatat mult mai repede, pe la 2 ani, pentru ca sunt chestii pe care le vede. Al meu e mai "vizual" asa Puzzle face demult, acum isi ies bine alea de 6 piese, fara mult ajutor, si am remarcat ca incepe sa inteleaga cum sunt construite imaginile, singur face deductiile. Inainte facea puzzle prin memorarea figurii, era ok, era o etapa, insa ma bucur ca acum intelege chiar cum se face cu "bucatzile". Asta la faza cu constiintele pe care "trebuie" sa le aiba copilul.

In rest, un aspect pe care se pune accent aici este AUTONOMIA copilului. Se imbraca singur cu chestii usoare (tras pantaloni, pus chiloti, pus si inchis geaca, bluza inca nu reuseste :D, pus pantofi fara sireturi, cu arici). De dezbracat la fel, singur presteaza. Se duce singur la WC, isi aseaza reductorul, isi da chilotzeii jos, se aseaza, face, se sterge (la pipi doar, la kk il sterg eu), isi trage chilotzeii si pantalonii, trage apa etc. Acum, nu sunt toate perfect, uneori chilotzeii nu sunt trasi bine :D si maieul nu e pus in pantaloni of Dar e foarte bine asa. Mananca singurel, inclusiv ciorbele si supele, cu lingura, fara a da pe jos, ne pune masa , ne ajuta cu pregatirea mancarii (i-am luat si sort de bucatarie ). Cum spunea Accept este foarte cooperant, ii place sa se simta important, sa i se dea incredere, sa fie lasat sa faca el chestii (de exemplu voia sa spele pe jos, i-am luat mop si galetusha mici si "ma ajuta" cu spor). Este tratat ca un "mic adult" (filtrat, evident, doar nu o sa il punem sa isi plateasca si facturile ) si orice credem noi ca poate face singur il incurajam, fara sa il stresam insa, pentru ca "asa trebuie".

Cu alergaturile, catzaratul - devine din ce in ce mai sigur pe el. Dar nici aici nu-i regula cred, vad copii mai mari care sunt mai nesiguri si pitici foarte. Al meu a fost de mic plin de energie, curios si deci maaare expmlorator, e sportiv rau :D

In RELATIILE SOCIALE, a inceput sa inteleaga foarte bine care e faza cu empatia, isi exprima sentimentele din ce in ce mai bine, fara sa urle, imi zice cand e "suparat de mami" , il incurajez sa imi spuna de ce are nevoie in loc sa planga. Incepe sa se joaca CU copiii si nu pe langa ei, cu preferinte foarte clare pentru cei de statura si varsta lui. Pe bebelushi ii adora si ii protejeaza (ba chiar si-ar dori si el unul mic pe acasa ), ceea ce inainte de doi ani jumatate nu era cazul. A inceput sa isi rezolve altfel conflictele in parc: nu mai imparte pumni (caci am avut si noi faza cu agresivitate sporita), si in cel mai rau caz urla hmmm. Insa in general NEGOCIAZA: da-mi si mie masina ta, ca ti-o dau pe a mea; ma plimb eu cu bicla pana la gard, apoi tu. Succesul negocierii depinde mult de celalat copil, daca se accepta, el va fi ok cu solutia, daca insa celalalt urla se incapatzaneaza si el.

Cam la chestiile astea ma gandesc acum. Cat despre stradaniile tale de a te ocupa de copil, e bine sa le faci, dar sa nu te "focusezi" prea mult pe ele. Ei invata prin joc, este natural, si putem sa facem cu ei joculetze intr-o anumita directie. Eu cand am vazut ca ii plac culorile, ma jucam cu el de-a "stopul", sau inventam tot felul de chestii pe tema asta. Cu numerele am incercat, am vazut ca nu ne iese, nu era in stare sa repete, nu pricepea etc - l-am lasat in pace. Fiecare are skillurile lui.

Nu stiu daca copilul tau merge la gradinita. Si aici depinde, ca daca merge, tu chiar te poti relaxa, se ocupa cineva de aspectele astea cu numaratul, invatatul etc. daca nu, da, as fii un pic mai structurata in activitati. Eu una ca mama ma joc cu el, la liber, sa zic asa, il incurajez mult in jocul simbolic, ii exploatez imaginatia, dar doar pentru ca am observat ca o are si ii place. Asta mi se pare minunat la el, cum investeste toata lumea cu suflet, cum este in stare sa vada "invizibilul", sa vorbeasca cu obiecte si animale, este perioada in care am inteles ca pot aparea prietenii imaginari (al meu cred ca e candidat la asa ceva :D) si profit de varsta asta :) In rest la scoala sa se ocupe cei de acolo, merge la gradinita si acolo au activitati mai structurate.

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

flaviutza spune:

A mea stia sa deseneze foooarte frumos, pe la doi ani jumate 3. acum a ramas la acelasi nivel, n-a mai interesat-o subiectul. nu stia nici macar poezia de serbare, de fapt abia incepuse sa lege cuvintele.nici acum nu prea stie se chinuie mai mult ca altii sa le invete oricum si pe alea obligatorii. stia sa citeasca pe litere in schimb cuvinte simple si sa le scrie. de fapt scria si recunoastea literele mari de tipar, o interesa tot ce inseamna litere, avea un fix, s-a chinuit sa invete sa citeasca apoi cand a citit bine a cam abandonat sportul asta, tot eu ii citesc.Acum la 7 ani fara putin are pata pusa pe matematica, ma pune sa-i dau probleme logice de prin culegeri la clasa 1 e innebunita dupa ecuatii de-alea simple in special si cam tot ce presupune logica .
Cu toata grafia si desenele complicate la 3 ani,acum scrie literele de mana uraaat de tot, o sa fie un chin caligrafia , nu are strop de rabdare , depaseste linii,etc.

Ce voiam sa spun cu asta? ca din experienta mea cu copil mai mare, e total irelevant ce stie / poate sa faca la varste mici, abilitatile si aptitudinile se dezvolta inegal, inclin sa cred ca si-n clasele primare lucrurile stau cam la fel.

flaviutza spune:

Misto. a mea are 7 si ma inteleg cu ea cum te intelegi cu unul de 3. adica are acealeasi manifestari si apucaturi bebelesti pe care le avea la 3. da tinand cont ca ta-su are 32 si ma inteleg si intelege la nivel de 15...sigur e ceva pe acolo pe la gene...cum se bat ei pe playstation cu chiraieli si urlete si de-o parte si de alta ....sunt geniali de-a dreptul!

Tanya spune:

Al meu s-a descurcat relativ bine cu ecuatiile diferentiale, chiar acum se disteaza integrand un sistem de ecuatii diferentiale omogene, dar se cam poticneste la demonstratia teoremei lui Lagrange, oare are vreo problema??

anda141 spune:

Da, da, sigur are o problema, dar al meu poate sa-i dea ofere niste meditatii !

Ce subiect

lisssa_ana spune:

Am si eu o intrebare.
Daca acum stiu copiii atatea, ce vor face la scoala??? Nu se vor plictisi?


Mama de Ana si 24+

fashion

cllaudia spune:

Al meu are 3 ani si 7 luni. Nu numara bine nici pana la 10, nu cunoaste decat 3-4 culori, nu coloreaza in chenar, nu stie decat 2-3 poezii, vreo 2 povesti... Cunoaste animalele si pasararile cu tot cu sunetele pe care acestea le scot, ne stie dupa nume toti prietenii nostri, care si unde locuiesc, isi cunoaste toti colegii de la gradi si le stie si obiceiurile ( X face pipi pe el, Y sforaie, Z nu mananca legumele din ciorba, etc).Imi povesteste tot ce face.

Daar, asa cum spunea cineva mai devreme, ma inteleg cu el ca un om mare. Nu stie treburi de-ale scolii si gradinitei, ce tin de "intelectual" dar stie tot ce e legat de viata, de scoala vietii ca sa zic asa. Stie sa se imbrace, dezbrace, sa faca baie singur, sa foloseasca Wc-ul, sa manance, sa se serveasca singur din dulap, din frigider, sa porneasca tv-ul, calculatorul, sa se uite pe You Tube la desene, sa danseze, sa doarma singur in pat mare de adult, sa incuie si sa descuie usa, sa dea mancare la pasari. Atunci cand eu mai sunt bolnava si mai stau in pat stie ca sunt bolnava si imi aduce apa, suc, servetele , etc. Nu suporta sa fie ajutat in ceva si vrea sa faca totul singur, si se descurca indiferent ce face. L-as putea lasa si singur in casa ca ar intelege ca e singur si nu s-ar porni pe plans.De fapt imi mai zice sa merg singura la magazin ca el ma asteapta acasa.

Face multe altele, nesemnificative pt unii, importante pt mine. Ma bucur ca e un copil bun. La ce bun daca ar sti sa scrie , sa citeasca sa rezolve probleme de mate si sa zica citate din Bacovia ? Cui si ce ar trebui sa demonstreze ca sa fie catalogat drept intelectual? La 3 ani?

Cunosc si eu copii mai mici ca al meu care deseneaza, scriu, stiu literele, cifrele, etc. Dar pe care daca ii lasi la scara blocului nici nu realizeaza ca acolo locuiesc (teoretic vorbind) pe care inca ii imbraca parintii, care merg la toaleta doar cu mami sau tati. Deci, faptul ca stiu sa scrie, sa citesca, momentat nu ii ajuta cu nimic in viata. Poate mai tarziu, cand vor vrea sa devina oameni de stiinta. Acum deocamdata sunt copii si esential e sa cunoasca treburi "de-ale vietii" . Scoala va veni la timpul ei.