Cine s-a intors in Ro?

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns danyce spune:

Citat:
citat din mesajul lui msl1

Citat:
citat din mesajul lui danyce

Ela, sunt convinsa ca exista si specimene precum cele descrise de tine, dar nu cred ca e cazul sa generalizam si sa consideram ca toti vanzatorii din pietele din Romania sunt la fel. Nu cred ca are multi clienti daca are acelasi comportament mereu.
Si aici exista piata si eu mi-am gasit, in timp, vanzatorii preferati de la care prefer sa cumpar din diverse motive: amabilitate, rapiditate, marfa buna, faptul ca au vinete ieftine (in supermarket e 1,5 euro bucata, la ei kg).

Amonar, Clujul nu te atrage? O prietena buna de-a mea e Sales Coordinator la o agentie de recrutare olandeza, cu sediul in Cluj-Napoca, si cauta mereu persoane cunoscatoare de limba olandeza pentru pozitii foarte bune la diverse multinatonale. Nu stiu daca are si ceva pentru Timisoara..Ea gaseste si joburi pentru romani in Olanda..si nu orice joburi (stiu ca ultima data a venit in NL pt a aduce niste ingineri specialisti in petrochimie, pentru ca aici nu se gasesc).

Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei


Tocmai ca am citit ce ai scris de cluj,firma olandeza-recrutare, mi-am amintit brusc ce mi s-a intimplat cind eram prin anul1 la facultate: cautam un job si am aplicat la un anunt care suna extreme de asemanator cu "anuntul" sau enuntul tau mai bine zis....
intrucit am studiat si olandeza citeva luni de zile(am ceva rude prin alianta in olanda si speram la un momenta dat sa ma 'conectez" cu ele)si pricepeam cite ceva la vremea aceea; in fine, am primit interviul, am mers la interviu, mi-s tare in "ceata" amintirile din vremea aceea, dar imi aduc un pic aminte de olandez, era intre 2 virste la vreo 50 de ani poate, par alb, tip sfrijit, ochi albastrii...ma rog, dupa ce mi-a facut capul calendar cu ce training extraordinary de limba o sa primesc, primesc telefon acasa mai pe seara de la el, sa ne intilnim la restaurant...si ...dupa ce I-am explicat ca daca are orice de spus sa imi spuna in timpul zilei la birou mi-a spus ca ma angajeaza doar daca accept sa ii fiu...amanta! bineinteles ca I-am trintit telefonu in nas.
nu bat cimpii, si nu spun aiureli....si cu asta am terminat "experienta" mea cu "multinationale" sau angajare la straini, m-am dus si am facut un curs pt o meserie si m-am angajat la "stat".
nu critic, nici nu stiu despre ce e subiectul de fapt, doar am relatat ceva ce mi-am amintit brusc citind cele de mai sus.


Nu pun deloc la indoiala experienta ta si sunt convinsa ca exista destui olandezi precum cei descrisi de tine..Experienta ta banuiesc ca o fi fost acum cativa ani buni.
Firmele cu care colaboreaza prietena mea sunt cat se poate de serioase.. Genpact, Office Depot sun doar doua din firmele pentru care a recrutat personal de specialitate in Cluj.
In NL a adus doar ingineri si high skilled professionals.
Stiu bine despre ce vorbesc pentru ca mereu ma suna cand are de semnat contracte importante si ma viziteaza mereu cand e in deplasare in interes de serviciu in NL.

Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amonar spune:

Da, asa cunosc si eu cativa olandezi care s-au lipt de Romania. Unii au ramas acolo si dupa ce li s-a terminat mandatul sau jobul...Cunosc un olandez care locuieste de 10 ani in Timisoara si se ocupa de activitati sociale, pe partea crestinilor tineri, acum intra in politica la Brussel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyce spune:

Citat:
citat din mesajul lui portocalia

Amonar, multumesc :). E totusi o poveste deosebita. Cunosc si eu un olandez care iubea Romania, era convins ca s-a nascut in tara gresita :). Chiar fusese "adoptat" de o familie de romani, nu stiu cum ii cunoscuse, dar se lipise fantastic de ei. Ii considera mai apropiati decat parintii lui. Deci mai sunt si oameni asa...


Portocalia, nu mi se pare ciudata deloc situatia, avand in vedere ca in Olanda oamenii sunt asa de reci, de cele mai multe ori. In multe familii olandeze e tabu sa se discute de sentimente, emotii.Aici totul trebuie sa fie pragmatic si atat.
Eu pe al meu sot l-am invatat sa vorbeasca despre absolut orice, ca orice subiect e permis, in primul rand sa spuna ce il doare si cand il doare...si, crede-ma, poate vorbi la nesfarsit, dar doar cu mine, cu sora mea...Nu ar vorbi absolut niciodata cu ai lui despre ce simte sau ce vise are, despre ce-l deranjeaza...
El recunoaste ca o astfel de educatie si un asemenea comportament distant din partea familiei lui i-a facut foarte mult rau.

A mea soacra imi spune foarte senina, de exemplu, ca ea nu mai trece pe la cumnata-mea pana cand ea n-o sa aiba subiecte pozitive de discutie, pentru ca ea nu simte nevoia sa-i asculte lamentarile. Tin sa precizez ca a mea cumnata trecea printr-o perioada dificila, era foarte deprimata si simtea nevoia acuta de sprijin moral. Propria mama o evita. Doar eu i-am fost si ii sunt mereu alaturi. Si eu stiu ca pe cumnata mea (cred ca singura olandeza pe care o cunosc) ma pot baza cand ma apasa ceva. In rest, am invatat in timp ca socrilor nu le pot spune decat ca totul e perfect mereu, pentru ca ei oricum doar acest raspuns il accepta, daca nu...intorc spatele si iau distanta.

Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amonar spune:

Eu consider ca vestul Europei se caracterizeaza printr-o cultura puternic individualista. Noi am fost crescuti intr-o cultura de grup, colectiva. E normal ca oamenii sa reactioneze asa. Superficialismul eu l-as inlocui cu eficienta, rezolvare de solutii in mod creativ. Perfectionismul invatat in Romania nu mi-a folosit deloc in Olanda dar am invatat o alta maniera de a vedea lucrurile, care zic eu, mi-a imbogatit capacitatile. De multe ori nu este nevoie sa inventam roata pt a doua oara si e pacat sa pierdem timp cu asta...Cand e vorba de bani, olandezul nu e superficial ci e chiar foarte bine informat. Stiu ca mai multe natii ii considera superficiali pe olandezi dar mie mi se pare o chestie de suprafata, vei fi surprins ce informati sunt olandezi, numai ca ei nu considera ca trebuie sa isi piarda timpul cu asta. Oricum informatia costa bani....dar eu zic ca informatia in Olanda se gaseste la tot pasul. Este tara in care numai sa nu vrei, nu esti informat. Mai este si diferenta asta intre 'jos de rauri' si 'sus de rauri', adica intre catolici si protestanti...diferenta de la cer la pamant. Eu ma simt mai bine printre protestanti cu toate ca par mai reci. Au un pragmatism de invidiat. Imi place ca milionar fiind, nu iti dai seama de asta dupa haina, nici dupa masina, eventual dupa casa....dar in rest chiar ca nu-i deosebesti de omul mai sarac. Si nu vorbesc cu 'sefu', se tutuiesc rapid, imi place informalitatea lor. Intr-adevar nu le au cu chestiile de sentimente, sunt foarte cerebrali dar daca ii cunosti mai bine, ii vei intelege.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyce spune:

Citat:
citat din mesajul lui Amonar

Eu consider ca vestul Europei se caracterizeaza printr-o cultura puternic individualista. Noi am fost crescuti intr-o cultura de grup, colectiva. E normal ca oamenii sa reactioneze asa. Superficialismul eu l-as inlocui cu eficienta, rezolvare de solutii in mod creativ. Perfectionismul invatat in Romania nu mi-a folosit deloc in Olanda dar am invatat o alta maniera de a vedea lucrurile, care zic eu, mi-a imbogatit capacitatile. De multe ori nu este nevoie sa inventam roata pt a doua oara si e pacat sa pierdem timp cu asta...Cand e vorba de bani, olandezul nu e superficial ci e chiar foarte bine informat. Stiu ca mai multe natii ii considera superficiali pe olandezi dar mie mi se pare o chestie de suprafata, vei fi surprins ce informati sunt olandezi, numai ca ei nu considera ca trebuie sa isi piarda timpul cu asta. Oricum informatia costa bani....dar eu zic ca informatia in Olanda se gaseste la tot pasul. Este tara in care numai sa nu vrei, nu esti informat. Mai este si diferenta asta intre 'jos de rauri' si 'sus de rauri', adica intre catolici si protestanti...diferenta de la cer la pamant. Eu ma simt mai bine printre protestanti cu toate ca par mai reci. Au un pragmatism de invidiat. Imi place ca milionar fiind, nu iti dai seama de asta dupa haina, nici dupa masina, eventual dupa casa....dar in rest chiar ca nu-i deosebesti de omul mai sarac. Si nu vorbesc cu 'sefu', se tutuiesc rapid, imi place informalitatea lor. Intr-adevar nu le au cu chestiile de sentimente, sunt foarte cerebrali dar daca ii cunosti mai bine, ii vei intelege.


Amonar, nu mi se par olandezii chiar asa de creativi..Din contra. Ei parca se pierd daca nu e totul standard. Spun asta din propria experienta. La mine la job, pe mine ma considera colegii foarte creativa, iar eu vad cum se pierd daca apar situatii neasteptate, pe care mie imi place sa le rezolv.
Cu notiunea de individualism sunt de acord. Eu ii consider de multe ori insa pur si simplu egoisti.
Cat despre nivelul lor de informare...nu e valabil la toti.Chiar nu se poate generaliza. Iar vorbesc despre experienta proprie. Am cunoscut personaje de toate categoriile si din toate straturile sociale.
Informalitatea imi place si mie, imi place sa ii spun Iris directoarei.
Consider in schimb ca poti fi cerebral si sa ai sentimente s sa le exprimi in acelasi timp..nu simultan, dar ma refer la aceeasi persoana, in situatii si momente diferite. Nu pricep oamenii care se comporta ca sloiurile de gheata in orice situatie. Asta n-o sa inteleg niciodata.
Tu pe soacra-mea o consideri cerebrala in exemplul de mai sus? Eu una nici macar umana nu o vad. Ea se deschide si se apropie de tine doar cand are un interes si e toata doar un zambet doar cand are ceva de primit, nu de oferit. Cand fiica-mea o pupa din senin, ea fiind o fire spontana si calda, madame se mira ca e pupata, chiar daca nu e ziua ei.
Sorry, dar eu chiar asa de descurcareti nu-i vad pe olandezi. Nu sunt nici dracul cel negru, te poti intelege cu ei. Eu una am observat ca pot sa-i invart pe degete cum vreau, daca vreau, tocmai pentru ca sunt creativa.Colegilor mei le lipseste cu desavarsire creativitatea, fie ei barbati sau femei. De multe ori trebuie sa le desenez , sa le fac scheme despre ceea ce mi se pare floare la ureche.
Multi pun asta pe seama experientei mele, desi de cele mai multe ori e vorba de situatii ad-hoc, fara precedent.
Daca forwardez un e-mail de la client la niste colegi si le cer sa urmeze pasii descrisi de client, ei ma mai intreaba de doua-trei ori care sunt pasii respectivi ca nu inteleg ce spune clientul...Si e vorba chiar de Jip & Jannekke taal (adica chiar ceva foarte simplu).
Si scris in propria lor limba.. Mi se intampla si sa ma sune seful in timpul liber acasa pt chestii de genul asta (forwardate, fara explicatii suplimentare), iar eu stau sa-i expun din nou la telefon mesajul clientului (pe care l-am retinut pe de rost dupa prima citire), mai amanuntit, in asa fel incat sa chiar inteleaga ce e de facut si de ce...Olandezul vrea sa lucreze repede, sa evite, daca se poate, orice ar insemna efort suplimentar din partea lui insusi (de ex. de notat un nr. al unei oferte promotionale pe un document de transport, asta evitand un eventual refuz al clientului), preferand sa-si asume orice risc, dar el sa nu depuna efort. In practica, isi creeaza chiar tot felul de piedici omitand aceste lucruri si ajunge sa lucreze dublu.

Am exemple cate vrei in acest sens, dar nu are rost sa bat apa-n piua despre lumea-n care ma invart si traiesc.

Eu oricum sunt happy cu viata mea, familia mea si jobul pe care-l am.De as fi singura, m-as intoarce in Ro chiar acum, pentru ca imi e dor de locuri si de oameni dragi. Dar am un sot, caruia ii e frica de relocare (pentru ca nu s-ar adapta asa usor cum m-am adaptat eu aici), o fiica obisnuita cu sistemul scolar de aici (aici are si prietenii) si o pereche de gemeni pe drum.
Asadar, "Carpe diem" e sloganul meu de acum.

O sa merg mereu cu placere in Romania in vacante. And never say never, poate chiar o sa ma intorc definitiv intr-o zi, cu toata trupa dupa mine.



Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amonar spune:

Ok, sa nu transformam topicul in 'cum e in Olanda' Perspectivele sunt diferite in functie de situatiile traite. Eu am cunoscut familii din Brabant care erau foarte unite, se ajutau foarte mult, bunicile aveau grija de copii, erau foarte primitori...dar asta era la sat. Mie imi place genul asta de soacre care nu se baga si care isi vad numai de viata lor..asa am eu una si e minunat! In Olanda cand esti major, te descurci singur.... Cred ca si eu sunt ca olandezii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coracora spune:

Danyce, ai tu ghinion, cred. :) La mine la munca le zbarnaie mintea olandezilor si la joburile precedente tot numai peste profesionisti am dat (cu exceptiile de rigoare, bineinteles).
Deci depinde foarte mult de mediul profesional / tipul de firma in care activezi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyce spune:

Citat:
citat din mesajul lui coracora

Danyce, ai tu ghinion, cred. :) La mine la munca le zbarnaie mintea olandezilor si la joburile precedente tot numai peste profesionisti am dat (cu exceptiile de rigoare, bineinteles).
Deci depinde foarte mult de mediul profesional / tipul de firma in care activezi.


N-am ghinion, poate chiar noroc sa ma evidentiez.Eu nu sufar din pricina lor, doar constat cum sunt si atat.
Am cativa colegi foarte buni, carora le zbarnaie mintea, cum spui tu..Dar nu-s prea multi. Ii numar pe vreo 4 degete si firma e mare.Eu am contact direct cu cateva zeci de colegi si doar pe astia 4 i-am chiar remarcat.Mie mi se par mai interesanti colegii de alte natii.
E o firma de Logistica si Transport, cu filale peste tot in Europa, inclusiv in Romania. Cam vreo 2000 de angajati.

Pai si in Romania te poti descurca singur cand esti major, Amonar. Eu una m-am descurcat. Am studiat, am lucrat, am dat meditatii. Mama m-a sustinut insa din multe puncte de vedere, mai ales moral...ceea ce nu se intampla/nu s-a intamplat in familia sotului sau a verisorilos de aici. Aici dupa majorat se intalnesc la o cafea, aniversare.
Nici maica-mea nu isi baga nasul in treburile noastre, atata ca arata mai mult interes. Acum e dispusa sa isi ia pensie anticipata sa poata veni sa ma ajute temporar cu gemenii. Socrii si-au anulat vacanta de vara, pentru a fi prin zona pentru a-si vizita nepoteii imediat dupa nastere, dar atat, sa-i viziteze.

Enfin, tot ce am scris pana acum a fost in ideea de a arata ca peste tot exista aspecte negative, nicaieri nu exista perfectiune. Romania insa e departe de imaginea extrem de negativista zugravita de unii dintre noi. Cred ca secretul e sa apreciem tot ce e mai bun din jurul nostru, nu sa vedem doar aspectele negative.

Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns portocalia spune:

danyce, eu stau la sud de rauri :), de fapt stau in belgia, dar langa granita ( ideea e ca ma invart prin maastricht, care-i destul de catolic, de fapt e vorba de regiunea istorica limburg, care acum e impartita intre olanda si belgia, dar are o cultura de sine statatoare) si da, e diferit aici. nu neaparat mai bine, adica na, nu discut acum in termeni de bine/rau, ideea-i ca aici oamenii sunt mult mai dispusi sa-si arate potenta financiara. o pun pe seama catolicismului.

ce am observat eu la olandezi si intr-un fel ma irita, dar e destul de usor de transformat in avantaj, e faptul ei gandesc si vorbesc in scheme. deci atatea scheme verbale ca-n olandeza, n-am intalnit in nicio alta limba. si da, cand tu vii si refuzi sa te infunzi in schemele astea, clar faci figura disonanta, cel mai adesea pozitiva. nu e vorba ca olandezii nu-s creativi, cred ca sunt, ca natie - pana la urma dutch design e undeva sus de tot, pe harta lumii - dar nu reusesc sa scape din tiparele astea de comunicare formala. probabil e vorba de educatie, nu-mi dau seama cum e la scoala primara si gimnaziala la ei, pentru ca n-am frecventat-o si nici n-am copii. la nivel universitar e destul de liber, chiar esti incurajat sa iesi din tipare.

imi vine acum in minte o faza: unei colege ii murise mama de curand - cateva zile, doar ce fusese inmormantarea. bine, colega avea peste 50 de ani, mama decedata spre 90. cei care o cunosteau mai bine, i-au spus condoleante, dar cu zambetul pe buze, intreband cum s-a intamplat, care era viata ei inainte, agaugand ca e o varsta frumoasa (sa mori). :). discutia se purta in ton zambitor, chiar daca destul de incarcat emotional. colega povestea cum a fost inmormantarea, cat s-a zbatut sa o organizeze, care au fost melodiile care s-au cantat si care fusesera alese in avans de decedata... stateam deoparte, pentru ca nu o cunosteam pe colega respectiva (suntem colege la un curs, dar atunci ne vedeam prima oara) si ma uitam la dinamica grupului. si-mi ziceam ca asa ceva nu s-ar intampla in veci in romania.

ah, am alta colega, la acelasi curs, care are spre 90 de ani. e o supravietuitoare a lagarelor japoneze din indonezia :). afland ca sunt romanca, s-a inflamat toata, a zis ca toata viata a fost intr-un ansamblu de dansuri (asta pana si-a schimbat genunchii naturali cu unii metalici) si dansau preponderent dansuri romanesti. ultima oara cand am vazut-o a tinut sa-mi zica ca si-a ales cantecul pentru inmormantare si se cheama "cantec de leagan". nu stia ce inseamna si m-a rugat sa-i traduc. :).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyce spune:

Recunosc cam tot ce spui, Portocalia
Si mie mi se pare Maastricht-ul diferit.
La fel, tu ce numesti scheme sunt in mintea mea tipare/standarde. Scriam mai sus intr-un raspuns de standarde. Eu clar ies din tiparele lor. N-as putea niciodata sa le copiez schemele, nu ca nu m-ar duce capul, ci pentru ca mi se par plictisitoare.
Si la scoala pun pret pe aceste scheme, toti copiii sunt evaluati dupa anume standarde, trebuie sa corespunda unor anume tipare. Eu am dus ceva munca de lamurire cu conducerea scolii sa o testeze pe Alma in mod special, sa vada care ii e capacitatea reala, pentru ca ei consderau ca Alma nu aude sau nu receptioneaza mereu ce i se spune. Ea in schimb se plictisea la anumite ore, e un copil ce are nevoie mereu de provocare si nu de aceleasi lucruri mereu, repetate de mii de ori. Dupa testele cerute s-a demonstrat ca are gandire peste medie si urechile ii functioneaza perfect..Aude ce o intrebi si cu castile pe urechi daca i se pare captivanta intrebarea

Cat despre inmormantari, aici rareori am vazut oameni plangand si asta doar pe parcursul ceremoniei la biserica sau inainte de crematie.
Dupa inmormantare, toata lumea zambeste, uneori chiar rad si povestesc despre intamplari legate de cel decedat razand, isi amintesc de ce a facut persoana respectiva.Sotia unui unchi decedat de aici a baut un pahar de sampanie imediat dupa moartea sotului ei, in amintirea "celor mai frumosi ani din viata ei, petrecuti alaturi de unchiul decedat".

Daniela Veuger 17+ cu si Alma Bianca 21 octombrie 2004



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

Mergi la inceput