de ce trebuie sa mergem la camin si nu stam acasa?

ne confruntam si noi cu o mica-mare problema. fetita mea de 2 ani si 4 luni, introdusa pt prima data in colectivitate in acest an, nu vrea la camin desi tot anul trecut a suspinat ca vrea cu fratiorul la camin. el merge deja de 1an jumate, cam de la 2 ani si 8 luni l-am dus zi de zi, si l-am lasat dupa primele 2-3 saptamani de acomodare, cand il luam la pranz, si la program prelungit. asa ca am inscris-o si pe ea de anul acesta cu el in grupa. am zis e mai bine asa, ca se vor ajuta/sprijini reciproc si se va acomoda si ea mai bine, mai ales ca amandoi sunt in ”aceeasi oala”, nu va mai fi nici unul acasa ”protejat” si altul la camin. si pt ca am reinceput serv, si ca sa nu mai existe ”discutii”.
nu mai vrea nici sa doarma acum acasa pt ca mami si tati o duc la gradi, vrea sa ramana sa doarma la mamaie, ca mamaie nu o duce la gradi!!!! mor de ciuda ca, deodata, ne-am transformat in BAU-BAU si ca nu reusim sa o convingem ca ”nu suntem rai” si ca o iubim la fel de mult ca si pana acum chiar daca o ducem la camin!
am ramas in pana de idei si nu mai stiu ce sa ii mai zic. voi ce explicatii le dati copiilor vostri? de ce trebuie sa mergem la gradi si nu putem sta acasa?

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

Gabi_K spune:

Stii, e mult mai simplu, cand nu ai alternative.
Mama merge la lucru, buni la fel, deci merg si copiii la "lucru" Si asteptam weekendul cand dormim mult, toata ziua ne facem de cap... dar pentru asta in timpul saptamanii mergem la lucru

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

Deus spune:

eu i-am spus ca toata lumea are job...diferite dar avem:-) inclusiv mamaie
si ca puturoseala continuua si facem ce vrem 100% putem cand o sa ne mutam in vf muntelui sau pe o insulita:-) pana in ziua X, trebuie sa ne adaptam la viata in colectivitate, sa incercam sa primim totul cu bucurie...plus, este bine la gradi asa ca de ce sa-si faca griji?

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

Mediajust spune:

Fiu-meu, la 4-5 ani, mai maraia dimineata cand trebuia sa mearga la gradinita. I-am spus ca noi nu am mers la gradi (eu chiar n-am fost, doar vreo cateva luni si alea la "fara frecventa", deci nu minteam prea tare), asa ca-i important sa mearga el zilnic, sa ne invete si pe noi acasa ce face acolo.
Asa ca seara ne aseza pe scaunele si coloram, desenam si modelam, si era foarte sever - ne cam certa cand depaseam conturul!

clopoticaroz spune:

Si noi mergem la gradi,la grupa mica si ea stie ca fiecare merge la serviciu. Ii place sa-i spui ca este mare, e foarte mandra ca nu mai este bebelus, prin urmare i-am spus ca doar bebelusii stau acasa, copiii mari merg la gradi, la scoala si cand va fi ca mami si ca tati, va merge la birou.
Avantajul nostru este ca gradinita este supravegheata video si stie ca ne uitam la ea in fiecare zi, mananca tot pentru mami, face teme pentru mami si tati, danseaza pentru mami si o face cu placere. In plus, are sentimentul ca nu i se poate intampla nimic rau, pentru ca mami vede tot si o apara :-)

mirela0521 spune:

cum ziceam, baiatul merge deja de 1an jumate, cam de la 2 ani si 8 luni. totul a decurs binisor, nu pot sa zic ca mergea la cererea lui, ci mai mult pt ca il duceam si nu avea incotro. dar nici nu facea prea mari probleme sa urle, sa se tavaleasca pe jos sau mai stiu eu ce. plangea un pic cand il trezeam sa il imbrac si un pic acolo cand il lasam (ma tinea cu mainile de picioare sa nu plec, dar ii explicam ca mami il iubeste si vine sa il ia, pana la urma intelegea si imi dadea drumul de la picior). in rest era ok, colabora bine cu toata lumea.
fetita mergea cu mine la 16 sa il luam si mereu zicea ca vrea si ea ”la copii lui rares”. asa ca am inscris-o si pe ea de anul acesta cu el in grupa. am zis e mai bine asa, nu va mai fi nici unul acasa ”protejat” si altul la camin (uneori baietelul imi reprosa anul trecut ”vreau sa stau si eu acasa cu tine sa ma mai cresti putin ca pe rebeca”). il mai tineam acasa 1-2 zile in timpul saptamanii sau un weekend mai prelungit ca sa ii arat ca si el este iubit de mami, chiar daca il duc la camin. tocmai de aceea am luat decizia sa ii duc pe amandoi la camin de anul acesta. si pt ca am reinceput serv si nu mai stau acum acasa cu nimeni, si ca sa nu mai existe ”discutii” ca unul sta acasa si altul merge la camin.
in fine... dupa o vacanta de 3 luni (timp in care au stat mai mult in curte cu mamaie) i-am pregatit pe amandoi in fel si chip pt camin, cu povesti despre cum sunt d-nele si copii, cum vor colora/picta/modela plastelina, cate jucarii frumoase au si ce activitati interesante, ce copii multi si draguti sunt acolo care vor sa fie prieteni cu ei, si d-nele iubesc pe toti copii si sunt dragute, am facut impreuna cumparaturile (pijamalute, papucei, prosopel etc). au mers incantati in prima zi, iar a doua zi au inceput plansetele si vaicarelile, in special la cea mica. el a plans un pic, mai mult maraiala decat plans, pt ca nu se (re)obisnuise inca cu sculatul de dimin, dar acum, dupa 2 saptam de camin, cand ajungem acolo nici nu il mai intereseaza de mine sau de surioara, se duce direct la copii si la jucarii, nu protesteaza nicicum (”experienta” acumulata intr-un 1 jumate de camin). in schimb ea nu vrea sa ramana deloc acolo, vrea acasa la mamaie (probabil stie ca mamaie este acasa si ar putea sa se ocupe de ea, ca doar copiii in ziua de astazi sunt extrem de inteligenti si de isteti, imediat fac conexiuni intre diverse lucruri si fapte).
in prima saptamana am dus-o eu si imi lua cate 1 ora pana plecam de la camin, timp in care ma jucam cu ea si cu ceilalti copii (incercand sa o imprietenesc cu cineva) si ii vorbeam continuu, incercam sa o conving in fel si chip ca trebuie sa ramana cu fratiorul si ca mami vine la pranz sa ii ia (deocamdata nu i-am lasat la program prelungit si sincer ma indoiesc ca voi putea prea curand, desi va trebui, pt ca mamaie va placa 1 luna la tara si nu vor avea cu cine sa ramana acasa sau sa ii mai ia la pranz). totul este in zadar si tot plangand/urland o las. nu conteaza ca stau mai bine de 1 ora, pot la fel de bine sa stau doar 2 min ca tot acelasi efect are. in saptamana aceea m-a urat (mi-am dat seama de asta) ca am dus-o acolo, nu a vrut sa se joace deloc cu mine, ma ignora, nu vroia nicicum prezenta mea, nu conta ce faceam sau cum ma bagam in seama cu ea, fugea de mine cum ma vedea la mamaie in brate si imi zicea sa plec de la ea si de la mamaie din casa (in special seara cand trebuia sa mergem sus sa ne culcam, iesea mereu scandal).
in a doua saptamana a dus-o sotul, aceeasi poveste reluata. a devenit in acea saptamana el cel "rau" care o duce la camin fara voia ei. acum nu mai vrea sa doarma deloc acasa pt ca mami si tati o duc la gradi, vrea sa ramana sa doarma la mamaie, ca mamaie nu o duce la gradi!!!!
degeaba incerc sa ii arat ceva interesant ca nimic nu o incanta si nu o intereseaza (nici un desen, jucarie etc din clasa), nici macar nu se uita la ceea ce ii arat, da cu mana si arunca tot. am incercat sa aducem jucarii de acasa care ii plac ei, tot nu o intereseaza. ii arat ceilalti copii care nu plang si se joaca, i-l arat pe fratiorul ei care se joaca cu copiii, nimic nu merge. i-am explicat in fel si chip ca toti copiii merg la cresa/camin/gradi, ca apoi cand vor mai creste vor merge la scoala, liceu, facult, apoi se vor face mari ca mami si tati si vor merge la serv, ca asa a mers si mami si tati la camin si la scoala, si acum la serv, si bunica si bunicu, si mamaie si tataie, si toti cunoscutii ei, tot nu a tinut ”povestea”.
ea nu si nu, vrea sa stea acasa la mamaie. pana la urma am intors placa si i-am zis ca nici mami si tati nu vor sa mearga la serv, ca si noi vrem sa stam acasa cu mamaie, dar ca TREBUIE sa mergem, ca asa merge toata lumea la serv si sefu' si statul/legea nu ne lasa sa stam acasa fara sa muncim. tot nu a parut sa inteleaga ceva.
nu ma intelegeti gresit, nu plange nonstop la camin. nu as lasa-o daca chiar nu s-ar adapta si nu ar colabora absolut deloc, daca ar fi ceva pt care ea nu este pregatita fizic si psihic. d-nele zic ca se impaca dupa max 5 min dupa ce ramane singura, ca se duce singura la copii si se baga in seama cu ei, colaboreaza destul de bine la activitatile desfasurate, pt varsta ei de 2 ani si 4 luni, a inceput sa si manance cate ceva la masa de vre-o 2-3 zile (in primele zile nici sa stea pe scaun, nu vroia, masa era motiv de panica, disperare si plans). dar acum pare sa accepte si sa se adapteze.

Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

fritz spune:

O solutie ar fi sa ii duca mamaie dimineata la camin, macar cateva zile. Si asa cum singura ai observat, chiar daca stai si o ora cu ea dimineata, tot degeaba, deci cel mai bine dupa parerea mea este sa ii pupi pe amandoi si sa pleci cat mai repede, cu promisiunea ca va intalniti peste putin timp, dupa ciorbita de exemplu. Multa bafta!!

Lali spune:

Aceeasi idee am avut-o si eu: sa o duca mamaie la gradinita si sa ii spuna ca ea are treaba si nu se poatre juca cu ea decat seara. Eventual sa ii spuna si ce treaba are. Poate asa isi va canaliza si fetita atentia asupra activitatilor de la gradi si va fi prinsa de ele, iar in timp va uita alternativa asta cu bunica.

mirela0521 spune:

cam asa ma "despart" eu de ei, cu promisiunea ca dupa pranz, dupa ce papa ciobita si felul 2, vine mami si ii ia acasa. cand copii se pregatesc pt nani, mami vine si ii ia acasa pe amandoi. tot fara efect pt ea... ea nu vrea copii, nu vrea ciorbita, nu vrea gradi...
asa mi-am propus si eu, ca saptam aceasta o sa ii duc la gradi cu soacra. adik o urc si pe ea cu ei in masina, o duc pana la gradinita si o las pe ea sa ii bage in clasa, sa ii dea ea in primire la d-ne. pai nu e corect ca ea sa fie "cea buna", iar mami si tati "cei rai", ca deh, mamaie nu ii duce la gradi, ii tine acasa cu ea. asa poate vor intelege ca, vor sau nu, toti copii se duc la gradi si asa TREBUIE sa faca si ei si nimeni nu este rau sau bun cu ei, ci facem ceea ce trebuie sa facem.
zis si facut. aseara rebeca a fost adormita de mamaie, pe la 23.15 ca deh, mamaie a lasat-o sa doarma de la 14 pana la 17, in timp ce rares dormea cu sforaituri de la 21.30. asa ca am anuntat-o ca saptam asta "nu pot sa intarzii de la serv dimin si o rog sa mearga cu mine sa ii ducem la camin, o duc cu ei cu masina si o las in fata la gradi". zis si facut!!! am sunat-o de dimin sa o intreb cum a fost. concluzia ei: "e prea mica, plange mult. sa nu o mai lasi atat la camin pe ea, o mai tinem 2-3 zile acasa, o mai ducem, ca e prea mult pt ea". am simtit ca imi plesneste capul! am zis categoric NU!!! nu va intelege nimic daca o ducem doar 2-3 zile pe saptamana, mai rau o dam peste cap. plus ca rares IN MOD SIGUR nu va vrea sa mai mearga nici el daca surioara va sta iarasi acasa si el va fi singuril care va merge la camin. mai bine ii formam acum (anul acest, 1 an, o jumate de an nu conteaza cat va dura "protestul" acesta) o rutina/un program/o rigoare pt ca altfel vom avea aceleasi probleme si la anul!!! si la anul ce facem? iarasi vom considera ca e MAI MICA? si peste 2 ani la fel?!? i-am reamintit ca nici rares nu mergea anul trecut DE PLACERE, si el se scandaliza cand ramanea acolo, si uite, pana la urma s-a obisnuit!!!!


Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)

fritz spune:

Da...se complica treaba... Tatal copiilor are ceva de spus? Mamaie ar trebui sa va respecte hotararile, dar pentru asta ar fi bine ca amandoi parintii sa ii spuna acest lucru, adica faptul ca voi vreti doar sa ii lase pe copii dimineata la camin. Atat si nimic mai mult. Si bineinteles sa nu ii cante in struna fetitei ca ea este mai mica...Trebuie sa se alieze cu voi si sa ii spuna exact acelasi lucru, asta este serviciul copiilor! Usor de spus, stiu...

Lali spune:

Daca nu vei reusi sa faci din mamaie un aliat, iti va fi foarte greu. Mai ales ca si mie mi se par mici .... nu te supara pe mine, dar la doi ani si patru luni nu e prea mare fetita ta ! Te inteleg, dar poate reusesti sa faci un compromis cu soacra, sa te intelegi cu ea sa o duceti pe fetita 4 zile/saptamana si sa-ti devina aliat.
Sau o mai lasi pe cea mica acasa si incerci din nou cand mamaie pleaca pentru o luna la tara, parca asa am retinut.

Mie si acum, la 5 ani jumate mai imi spune juniorul ca azi nu vrea la gradi, ca se plictiseste (si nu se plictiseste, jur !) dar ma ajuta mult faptul ca plecam la gradi si nu ramane nimeni acasa, asa ca alternativa e: "eu merg la serviciu, daca vrei ramai singur sa te joci acasa, n-ai decat!" Evident ca nu vrea. Mai facem cate un compromis, mai chiulim cate o zi sau il iau mai repede de la gradi ii promit asta de dimineata si ma tin de promisiune.