Rasfat dus la extrem...
Raspunsuri - Pagina 2
My_Lady0091 spune:
..chiar daca vi se pare o parere antica si medievala..da..copii mai trebuie lasati si sa planga(plansul in majoritatea cazurilor..e un tertip..si il invata de mici)....ca daca tu sari ca valetul cand el spune doar cuv. "vreau.."..normal ca vei creste un viitor rasfatat...
referitor la faptul ca "vin verisorii si nu au mai venit...minciuna.."nu mi se pare..ok.nimanui nu-i place sa fie mintit..sau sa nu se respecte anumite promisiuni....
si nici sotzul nu putea fi incriminat chiar asa..cineva trebuia sa ajunga la nunta aceea.clar....dar mai putea astepta sa il linistiti..adormiti...
daca are trei ani...ar trebui sa stie si de pedepse e intelesul lui...
"daca....nu ai voie sa.."
ex:"daca nu ma asculti...nu ai voie sa vezi astazi BenTen(nush daca am scris corect
"
"daca mai tipi..nu ai voie in parc"..
si sa si respecti ceea ce spui.
copilul la acesta varsta nu concepe decat ca ceea ce ii spui trebuie sa fie asa cum ii spui..daca nu te tii de cuvant...tu gresesti..si tu platesti..
cei 6-7 ani de acasa.vor conta pe viitor...mai ales cand va schimba mediul familial cu colectivitatea...
nu sunt experta..ti-am expus doar umila mea parere..fara sa te judec...caci orice parinte isi iubeste copilul...si din prea multa iubire uiti ca o buna educatie mai cere si mici sacrificii(adica sa mai fii si putin rea in ochii copilului..ma refer autoritara)
succes!
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
ladyJ spune:
Zina, poti sa-mi spui te rog ce faceai tu exact in alea doua ore(!!) cat a urlat copilul? Sotul tau ce facea? Bunica copilului ce facea?
My_Lady0091 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Sabina
   nu pot sa cred ca in anul 2010 inca se mai scriu chestii d-astea pe DC. am muncit degeaba 8 ani de zile? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
si uite asta nu imi place mie..sentimentul de sperioritate...
si in fond si la urma urmei..mama isi cunoaste copilul cel mai bine..ca sa poata sti ca daca il tii in brate 15 min...se poate linisti sau nu..eu am avut ocazia sa vad copii care fac istericale..
tocmai alaltaieri l-a dat maica-sa pe un copil de 3-4 ani din leagan jos in urlete si zbieraturi...apoi au urmat izbituri cu fundul de pamant,la propriu...scuipaturi...pana la lovituri cu palma/pumnul in mama..deci..nu vad unde mai statea luatul in brate...
si eu sunt deacord cu rasfatul...dragoste..conditii..afectiune..."intr-un cuvant sa nu-i lipseasca nimic"...dar meseria de parinte nu consta numai in asta..
si crede-ma ca nici 100 de ani de DC...nu te ajuta...nu e ca-n armata..comanzi-executi, teoria e teorie..prctica e altceva...si fiecare copil are personalitatea lui...si numai crescand sub ochii tai stii "ce-i poate capul"...deci...daca mama a spus "rasfat dus la extrem" stie ea ce spune...noi trebuie sa ii dam idei pentru ajutor..bune, rele..dar idei..nu sa o judecam..criticam...pe ea sau familia ei...din punctele noastre de vedere asupra rezolvarii impasului...va alege ea unul...sau poate nici unul...
JUST?
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
Marina spune:
lasa floricelele ca nu e just e trist.
ii tot dam cu comunicarea, numai ca nu consideram copilul suficient de apt ca sa ne fie partener de comunicare, trist rau.
inaioana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Zina, poti sa-mi spui te rog ce faceai tu exact in alea doua ore(!!) cat a urlat copilul? Sotul tau ce facea? Bunica copilului ce facea? |
pai zice:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ZinaAsa ca, m-am certat cu sotul, care s-a enervat pe copil, mi-a reprosat mie mii de lucruri, el a plecat, iar eu am ramas acasa. |
Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).
inbox spune:
Uite eu imi imaginez un simplu exercitiu ca sa-l inteleg pe copil, "sotul imi spune ca peste doua ore ma duce la o petrecere unde ma voi intalnii cu prietenii, voi dansa cu prietenele pe melodia X, ma voi imbraca in rochia y, fericire maxima...cand ajung la petrecere, constat ca de fapt nu era vorba de prietenele mele ci de ale mamei mele, muzica nu e cea pe care o asteptam- deh se asculta in surdina, doamnele respective nuprea aud( varsta) si nici nuprea discutam pe aceasi limba, iar in timpul asta constat ca de fapt nici sotul nu va fi langa mine, fiindca atata timp cat eu mi-am varsat amarul, el era preocupat sa se imbrace sa plece la nustiu ce petrecere cu baietii...( in timp ce ma simt penibil, impopotanata necorespunzator ,pacalita ca ii spusesem sotului cat de bine ma voi simti, el aprobandu-ma desi stia ca surpiza nu este 100% garantata)!"
Sau orice altceva!
mamica de printesa Maria si 
32+ 
inbox spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui My_Lady0091
|
Tocmai ca meseria de parinte nu e ca in armata "comanzi executi", dar in general, la noi cam asta e perceptia generala a societatii, asta se transmite de la parinti la copii ca si mod de educare: "parintele comanda, copilul executa"...nu e cazul aici, dar de aia nu cred ca oricat s-ar scrie si s-ar vorbi pe tema asta nu e de ajuns.
Si eu merg de 4 ani in parcuri sau locuri de joaca, aproape zilnic, de aia atunci cand un copil se da cu fundu de pamant, scuipa si isi bate mama, ca a fost dat jos din leagan, consider ca nu este pur si simplu doar o izbucnire a personalitatii. NU CRED ASTA. Iar ce vad eu in parcuri in 80% din cazuri, mi se pare foarte trist pentru un copil!
mamica de printesa Maria si
32+
inbox spune:
Iar pe mine m-a ajutat DC si ma ajuta in continuare sa inteleg ca ce se intampla in majoritatea din cazuri in parcuri nu este normalitatea si abaterea de la normalitate, si mai cred ca oricarui parinte ii prind bine sa citeasca pe aici cateva subiecte....asta daca vrea si este deschis sa vada ca se poate altfel...daca e deschis sa vada altceva decat asa-zisa "superioritate " a unor useri, pe care eu o vad decat "buna intentie"!
mamica de printesa Maria si 32+
lorelaim spune:
Zina - uite aici un website http://www.micheleborba.com/ a carui autoare Dr Borba are blog cat si posibilitate de contact. Scrie-i si spune-i probl ta. Mie imi place ENORM cum judeca aceasta dr. Intr-adevar, usurel-usurel, la sfaturile "binevoitoare" ale "noilor" tipuri de mame, au inceput sa apara si in Ro ceea ce un alt psih american numea "needy kids"... care-si sufoca parintzii prin "VREAU" iar daca nu li se indeplineste dorintza au si dat-o cu isteria de itzi e mai mare "dragul".
Un lucru sa-tzi fie lege: fii intotdeauna SINCERA cu copilul. NICIODATA nu-i spui minciuni si NU ii promitzi ce nu potzi face. Chiar daca pruncul nu-i de-acord - ii spui frumos ca-i potzi INTZELEGE dezamagirea dar asta e - pana aici ai puterea sa-i indeplinesti dorintza. Si ATAT. NU continui discutzia. Cu cat mai putzine vorbe, cu atat mai bine. O pune de-o isterie. OK - taci, il asisti, nu scotzi o vorba, ramai calma. Cand circul s-a terminat, ii spui clar ca asa comportament NU este acceptat si ca NU va obtzine ABSOLUT NIMIC cu acest tip de atitudine. Fii ferma, nu-tzi pierde cumpatul si mai ales NU te gandi ce spun altzii. "Foaie verde loboda - gura lumii sloboda." NU potzi niciodata discuta ratzional cu un copil care e in plina criza de plans si furie. Musai tre' sa asteptzi sa se calmeze ca sa potzi purta o discutzie rezonabila. NU ii indeplinesti toate mofturile pt ca NU o sa potzi face asta toata viatza. Esti om - ai nevoile tale - respectatzi-le daca vrei sa ai si tu o viatza si sa ramai sanatoasa la minte si la trup. NU se poate trai normal intr-o fam in care progenitura URLA si se ISTERIZEAZA cand tzi-e lumea mai draga pt ca VREA ceva. Copilul trebuie educat ca NU totul in lumea asta e posibil. Pur-si-simplu asta este realitatea pe care o traim. Ii faci un bine ajutandu-l sa creasca echilibrat, nu plin de gratzii si ifose. Trebuie sa-tzi faci si un set de reguli (5 max la varsta asta) ale casei pe care sa le discutzi cu el. NU urlam unul la celalat, NU lovim, etc... Bafta! si mai ales calm, putere si fermitate...
Sinecr - eu itzi pot intzelege sotzul... Cand progenitura mea mi-a facut asa "show" efectiv mi-a venit sa FUUUUUUUUUUUUUG departe-departe-departe... la Polul Nord... si sa ma ascund sub calota polara... sa raman acolo si sa nu mai aud in veci urlaturi... Da - sunt si copii care daca VOR ceva si tu ca parinte le spui ca nu potzi (din diferite motive f rezonabile de-altfel) isi exprima furia si nemultzumirea intr-un mod atat de zgomotos si vehement ca eruptzia vulcanului Krakatau pare un fleac pe langa circul proprie progenituri...
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorelaim Zina - uite aici un website http://www.micheleborba.com/ a carui autoare Dr Borba are blog cat si posibilitate de contact. Scrie-i si spune-i probl ta. Mie imi place ENORM cum judeca aceasta dr. Intr-adevar, usurel-usurel, la sfaturile "binevoitoare" ale "noilor" tipuri de mame, au inceput sa apara si in Ro ceea ce un alt psih american numea "needy kids"... care-si sufoca parintzii prin "VREAU" iar daca nu li se indeplineste dorintza au si dat-o cu isteria de itzi e mai mare "dragul". Un lucru sa-tzi fie lege: fii intotdeauna SINCERA cu copilul. NICIODATA nu-i spui minciuni si NU ii promitzi ce nu potzi face. Chiar daca pruncul nu-i de-acord - ii spui frumos ca-i potzi INTZELEGE dezamagirea dar asta e - pana aici ai puterea sa-i indeplinesti dorintza. Si ATAT. NU continui discutzia. Cu cat mai putzine vorbe, cu atat mai bine. O pune de-o isterie. OK - taci, il asisti, nu scotzi o vorba, ramai calma. Cand circul s-a terminat, ii spui clar ca asa comportament NU este acceptat si ca NU va obtzine ABSOLUT NIMIC cu acest tip de atitudine. Fii ferma, nu-tzi pierde cumpatul si mai ales NU te gandi ce spun altzii. "Foaie verde loboda - gura lumii sloboda." NU potzi niciodata discuta ratzional cu un copil care e in plina criza de plans si furie. Musai tre' sa asteptzi sa se calmeze ca sa potzi purta o discutzie rezonabila. NU ii indeplinesti toate mofturile pt ca NU o sa potzi face asta toata viatza. Esti om - ai nevoile tale - respectatzi-le daca vrei sa ai si tu o viatza si sa ramai sanatoasa la minte si la trup. NU se poate trai normal intr-o fam in care progenitura URLA si se ISTERIZEAZA cand tzi-e lumea mai draga pt ca VREA ceva. Copilul trebuie educat ca NU totul in lumea asta e posibil. Pur-si-simplu asta este realitatea pe care o traim. Ii faci un bine ajutandu-l sa creasca echilibrat, nu plin de gratzii si ifose. Trebuie sa-tzi faci si un set de reguli (5 max la varsta asta) ale casei pe care sa le discutzi cu el. NU urlam unul la celalat, NU lovim, etc... Bafta! si mai ales calm, putere si fermitate... Sinecr - eu itzi pot intzelege sotzul... Cand progenitura mea mi-a facut asa "show" efectiv mi-a venit sa FUUUUUUUUUUUUUG departe-departe-departe... la Polul Nord... si sa ma ascund sub calota polara... sa raman acolo si sa nu mai aud in veci urlaturi... Da - sunt si copii care daca VOR ceva si tu ca parinte le spui ca nu potzi (din diferite motive f rezonabile de-altfel) isi exprima furia si nemultzumirea intr-un mod atat de zgomotos si vehement ca eruptzia vulcanului Krakatau pare un fleac pe langa circul proprie progenituri... Lorelai As a woman, I have no country As a woman, I want no country As a woman, my country is the whole world. Virginia Woolf |
Io ma intreb cu ce stima de sine poate sa creasca un copil a carui mama vorbeste despre el cu atata lipsa de consideratie...si daca te gandesti sa imi raspunzi ca "progenitura" e doar un sinomim pentru copil iti propun un exercitiu de imaginatie: inlocuieste progenitura cu m.u.i.e.r.e si gandeste-te ca sotul tau ar vorbi despre tine asa pe un forum. Cum te-ai simti?