Nu ies dintr-un 'vartej' post-partum

Am 27 de ani, am antecedente depresive, am nascut in seara de 01.01.10 o fetita minunata dupa un travaliu lung (peste 22h de la ruperea membranelor). Am avut o prima cadere psihica la 3 zile dupa nastere (fetita a facut icter si nu manca deloc, nu reuseam sa o alaptez, stateam intr-un salon cu inca 4 mame si bebelusi, toti sanatosi, dormeam maxim 3h/24h). A venit mama la mine si m-a ajutat in primele saptamani - mi-a fos bine.
Pe la 2 luni - colicile. A venit mama si mi-a fost mai bine.
Pe la 3 luni - primul episod legat de problemele fetitei - am fost trimise la neurolog. Diagnostic vag - intarziere in dezvoltarea neuro-motorie centrala Intrebari,framantari, inceput de frica. A vent soacra si m-a ajutat cu casa, dar a iesit prost.
Pe la 4 luni - botezul copilului - parintii lui au cautat un preot, n-au rezolvat mare lucru, ai mei au vb cu un altul. Facut botezul, biserica neincalzita, frig, foarte frig, preot traditionalist, botez dupa ritual complet cu fata aproape tot timpul dezbracata - a iesit forte, foarte rau (fata s-a simtit bine dar eu mi-am zgaraiat palmele pana la sange in biserica de grija si indignare in biserica, evenimentul a creat o ruptura intre perechile de parinti, si s-a mai adunat 'ceva' la starea mea.
Tot pe la 4 luni - noul neurolog al fetei foloseste cuvinte mari: posibila leziune cerebrala, EEG, RMN (cu anestezie generala la bebelus), semne neurologice (am cautat pe internet sa vad ce inseamna bolta palatina ogivala, ochi in 'apus de soare' etc). Caderea cea mai nasoala - cateva zile m-am uitat la copilul meu numai si numai pentru lucrurile strict necesare - alaptat + schimbat. Nu o puteam privi fara a vedea ceva 'ciudat', ceva 'neuro' la ea. Nu mancam aproae nimic, nu vorbeam cu nimeni. Am realizat la timp pericolul la care o expun pe fata si m-am 'scuturat' cumva ca sa-mi treaca 'negreala' aceea. Nu mi-am pierdut laptele, ceea ce e bine.
De atunci parca nu mai regasesc starea de normalitate, de bine. Imi neglijez sotul (din toate punctele de vedere), 'pierd teren' in casnicie, socrii nu sunt deloc multumiti de mine (pe bna dreptate, stau acasa, dar nu sunt gospodina, nu sunt ordonata, organizata...). Nu-mi pasa de nimic inafara de bebe, nu mai gatesc, nu mai citesc decat despre hipotonia axiala, nu socializez cu mamicile in parc. Am avut momente in care am plans in parc vazand copii mai mici sau mai mari normal dezvoltati, fericiti... Si fata mea este fericita, doar mintea mea o 'vede' diferit in functie de starea mea de spirit. Dorm haotic (normal pentru o mama cu bb) si nu-mi visez niciodata copilul, visez minunat, dar ma trezesc si parca ma 'loveste' din nou realitatea mea.
Trebuie sa merg la endocrinolog (pentru tiroidita mea autoimuna), stomatolog si psiholog pentru mine. Trebuie sa merg la pediatru, neurolog, ortoped (tal valg), medicul de recuperare neuromotorie, kinetoterapeut si iar endocrinolog cu fata mea. Nu mai pot. Vreau o pauza. :( Sunt o mama rea dar vreau o perioada fara medici, fara remarci, 'semne'... Nici nu stiu daca am scris postul asta pentru a cere un sfat, mai degraba pentru a tipa un pic NU MAI POT! Vreau un moment in care sa ma uit la fata mea ca la un copil normal si fericit (cum ar trebui sa o vad).
Va rog sa ma iertati daca postul este impropriu pentru discutiile din zona aceasta si rog moderatorii sa-l stearga daca il considera nenecesar sau prea lung. Nu stiu daca acum caut ajutor sau caut sa 'vars'.

Deus spune:

varsa linistita...draga mea, ca sa poti sa-ti ajuti ingerasul intai trebuie sa te faci tu bine! primul lucru asta este, dupa care le iei pe rand si vezi ce si cum poti rezolva.
Apeleaza cu incredere la un psiholog, la orice medic care te poate ajuta, ai grija de tine si dupa, de restul. Asa bolnava le dai firimituri si le transmiti supararile tale. Este mica si bolnavioara, are nevoie de o mama sanatoasa care sa o sustina

Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate la puiut

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

cellia78 spune:

Ada, mai intai iti spun ca-mi pare rau ca esti mamica incercata!

Apoi iti spun, ca din partea unei alte mamici incercate: capul sus, Ada! Pt puiul tau! Intai de toate TU trebuie sa iti vezi fetita ca pe ceea ce este: copil normal, puiul tau, iubit si dorit!
Am trait si eu ceea ce traiesti tu; nu stiu exact cand anume mi-am revenit; inca mai am zile cu pase proaste; dar se duc, le gonesc, dupa ce, cand puiul meu face nani, eu fug in balcon si bocesc...si ma linistesc singura; stiu starile tale; degeaba a incercat sotul meu sa ma sprijine, sa-mi fie alaturi! Abia tarziu am realizat ca respingeam pe oricine; si m-a lasat o vreme, iar a incercat...
Puterea aia e in tine! Nu spune ca nu e, ca eu stiu ca e! Incearca sa te detasezi un pic, sa-ti privesti altfel puiul; alunga orice gand cum ca puiul tau nu e "normal"; ia totul de la capat; ia-le pe rand; nu lasa medicii sa te sperie definitiv; mie mi-au spus multe: ca va fi surdo-muta, apoi ca nu va pronunta anumite litere nici dupa operatie si sedinte la logoped, ca nu va merge , blablabla......
Fetita mea ii contrazice mereu!
Ajut-o si tu pe fetita ta sa contrazica medicii! Fii de piatra pt ea! Spune-i ca pt tine, ea este normala, ca o iubesti enorm, ca daca cineva spune despre ea ca nu e normala, bati pe acel cineva!

Daca ai timp, citeste pe aici, pe linkul dat de mine ca sa intelegi aventurile noastre: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=150180&SearchTerms=stiati

Eu acolo nu am mai povestit de starile mele; nu stiu de ce; dar te asigur ca au existat!

Stii, o doctora sufletista, vazandu-ma cazuta moral, mi-a zis cam asa: " Uita-te bine la copilul asta! E al tau! Tot universul ei esti TU! Boceste cat vrei fara ca ea sa fie in apropiere; urla cat vrei cand nu te aude; pt ea , in fata ei, sa fii mereu cu zambetul larg pe fata; ii esti datoare cu asta! Spune-i ca o iubesti! Ca asa copil pe lumea asta nu s-a nascut! Ca pt ea vei lupta si te vei bate cu oricine, ca pt ea te vei zbate pana la Dumnezeu! Cand o vei vedea pe ea bine, recuperata de toate, poti sa evadezi tu cu tine, unde ai voie sa urli, sa razi nebuneste, sa plangi, sa strigi; pana tunci, tot ce trebuie sa faci este SA LUPTI!"

La mine a mers, putin cate putin. Am realizat ca are dreptate!

Ada, TU esti MAMI! Pt puiul tau POTI ORICE!

Daca vrei sa vorbim, ma gasesti pe privat. Sper ca nu te-am suparat!




O palma nu inseamna educatie! Zero toleranta fata de lipsa de toleranta pentru copii!

RaluKara spune:

incearca sa mergi undeva la tara, la niste rude, sau la niste priteni cu totul cu copil dar sa ii rogi pe cei care te gazduiesc sa te ajute cateva zile cu grija fata de copil. te vei simti mai bine.

cauta un psiholog bun, poate gasesti niste recomndari , si incepe o terapie antidepresiva(nu ma intelege gresit, nu pe baza de medicatie),poate o meloterapie te-ar ajuta.

eu sunt studenta la psihologie, nu am pretentia sau impresia ca te pot ajuta dar daca simti nevoia sa vorbesti lasa-mi un PM si cu placere stam de vorba.



10s
http://picasaweb.google.com/ianfeb2011/RaluKara# poze

beshter spune:

Ada, e normal sa nu mai poti si e normal sa vrei sa strigi ca nu mai poti.
Vreau sa mai spun ceva scurt ca-s pe fuga: scoate-ti repejor din cap partea cu 'nu sunt o mama buna'. Face foarte rau. Si pur si simplu nu-i adevarat!

Sabina spune:

Draga mea, nu trebuie sa fii gospodina cata vreme fetita ta e asa mica si o alpatezi! Tu faci cel mai important lucru din lume, pentru care ai nevoie de liniste si odihna.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

roxy spune:

vezi ca tiroida da aceste stari , care suprapuse depresiei pot fi destul de greu de suportat.Asa ca nu mai amana si fa analiza pentru tiroida, deoarece dupa sarcina se modifica, asta iti spun din proprie experienta.Dupa ce-ti reglezi aceasta problema sa vwezi ca lucrurile intra cat de cat in normal, apoi le iei pe celelalte logic in ordinea urgentei si asa mai scapi de o povara de pe umeri.Curaj, esti la inceput de drum alaturi de fetita ta si nu vrei ca din cauza depresiei sa ratezi momentele minunate.

desprecopii spune:

Ada, te intelegem toate foarte bine. Orice nastere lasa o femeie intr-un vartej de hormoni. La majoritatea femeilor e nevoie de inca 9 luni pentru a re-intra in normal.
Stabileste-ti prioritatea 1 - si aceea e alaptatul copilei - si 2: relatia cu sotul-
restul chiar nu importa!!!
Relaxeaza-te, ai grija de tine si am un sfat: un jogging odata la 3 zile face minuni, alearga gandindu-te ca o faci pentru copilul tau. Vei fi mai proaspata la minte si mai calma dupa asta.

cu drag,


**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

adelamaria spune:

Draga Ada,

Nu stiu ce sa-ti spun, nu stiu ce sfat sa-ti dau. Si eu stiu ca tiroida care nu functioneaza Ok da simptome nasoale, asa ca fuga la dr. ! Ai grija de tine ca sa poti avea grija de ea! Te inteleg ca vrei o pauza, dar incearca sa furi pauza asta asa cum poti in fiecare zi...
Nu te mai gandi ca esti o mama rea! Si nu te mai gandi ca fetita ta nu-i normala!...Chiar daca ceva probleme exista, le puteti depasi, sunt convinsa! Insa trebuie sa-ti gasesti puncte de sustinere - mergi la un psiholog (nu e nicio jena), incearca sa te apropii de vreo alta mamica, cauta o prietena, cauta un grup de suport...
Stiu ca ti se pare imposibil, dar incearca sa vorbesti cu sotul tau despre toate astea. Ar trebui sa te inteleaga, sa te ajute...Nu te izola, nu te inchide in tine! E bine ca ai scris aici...O sa fii bine, trebuie doar sa ai incredere! Si nu te neglija si nu neglija simptomele, semnele pe care ti le transmite corpul tau!
Eu sunt din Bucuresti. Tu de unde esti?

Lali_mete spune:

Ada scrie repede mai multe mesaje,sa fii in timp real cu noi,altfel iti apar postarile foarte tarziu.
Spui ca nu stii ce voiai de fapt prin postul asta?
Nu are nimic,daca vrei sa urli,urla aici, plangi, injura, striga, loveste virtual,noi suntem aici intotdeauna sa iti dam un servetel au mai multe sa iti sufli nasul,avem umeri destui sa plangi pe ei,avem si vorbe bune de dat,avem suflet sa sprijinim pe cineva in suferinta.
Mie personal o mana de oameni de pe acest forum mi-au redat increderea in mine,m-au ajutat sa trec peste depresia post-natala, m-au ajutat sa ma vad din nou asa cum sunt : cea mai buna mama pentru copilul meu,cea mai buna sotie pentru sotul meu,cea mai buna "eu" pentru mine. Si am si probleme cu tiroida,am gusa polinodulara gradul 2,si nu mai fac tratamentul de multa vreme. Imi e greu sa imi infrang nervii(sunt multi) ,starile depresive sunt greu de depasit,dar cu putin ajutor poti sa te refaci.Psihologul costa,si de multe ori poti avea ghinionul sa dai peste unul mai rau ca tine,care in loc sa te ajute,sa te transforme in pacient pentru psihiatru.
Vorbeste cu sotul tau,dar voi doi,fara parinti,soacra,cunoscuti,si spune-i absolut tot ce ai pe suflet,daca nu te asculta,mergi dupa el si mai spune-i o data. El este primul care te poate ajuta. Daca ai probleme grave cu tiroida mergi la endocrinolog,nu mai amana,si vezi ce spune. Prima data iti va spune in mod sigur sa nu mai alaptezi,daca iti va da doza mare de medicamente. Mai stiu o mamica cu probleme care alapteaza in continuare,nu a marit doza de medicament,dar isi controleaza alimentatia si astfel isi tine boala sub conytol.Tot prin alimentatie o controlez si eu,mama ei de gusa,ca toata lumea se mira cum de am 54-55 de kg,ca la boala mea trebuia sa bat suta.Cauta informatii si despre ce suferi tu, ca atunci cand te duci la medic sa nu accepti orbeste ce iti spune el,ci sa iti dea un tratament cat mai adecvat tie personal,nu standard la sute de indivizi cu aceeasi problema.
Iar de doctorii crare folosesc cuvinte mari,ce sa mai zic,imi vine sa mor cand citesc despre astfel de oameni. Nu sunt siguri dar dau cu presupusul,fara sa se gandeasca la parinte,la omul ala care ii vrea binele copilului,care vrea sa auda lucruri sigure,nu cele mai rele chestii inchipuite.

Lali,mami+ Paul-Iuliansi+ Vali,tatiin devenire = NOI,o familie care vrea sa fie fericita !!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Noi trei...un inceput de viata!

July25 spune:

Multa putere iti doresc! Sa nu mai spui niciodata despre tine ca nu esti o mama buna! Pt.ca esti. De unde stiu eu asta? E simplu.Pt.ca iti pasa. O femeie care nu se poate numi mama este una careia nu ii pasa de copil/copii. Eu stiu pt.ca am nefericirea sa cunosc printre apropiatii mei pe cineva de acest gen care se pune pe ea pe primul loc...apoi copiii si asta doar daca mai este timp sau bani sau, ma rog, ce ar mai trebui.
Iti pasa si asta te face o mama buna.Ca te critica socrii...de ASTA chiar nu trebuie sa iti pese.Daca ai un sot care este alaturi de tine si nu doar fizic...profita la maxim.Vorbeste cu el...despre tot, despre toate framantarile tale si lasa-l sa te ajute.
Mergi la medic pt.tine, pt.copilul tau,pt a-ti mentine familia unita asa cum numai o femeie stie sa faca.
Copilul tau este o MINUNE, sanatos sau bolnav.Am vazut in parc o mamica ce avea o fetita cu sindromul Down.Acea femeie era atat de zambitoare si mandra de parca fetita ei era cea mai frumoasa si cea mai desteapta din tot parcul. Si stii ce? Pt.ea chiar era. Nu am vazut nici o urma de jena la ea isi incuraja copilul si vorbea cu el cum face orice mama cu un copil sanatos. Asa o trata si fetita raspundea la fel.O stimula si cred eu ca asta trebuie sa faci si tu cu copilul tau. Mie una mi-a venit sa o imbratisez pe acea mama si sa o felicit dar necunoscand-o mi-a fost teama ca acest gest al meu sa nu i se para deplasat. Ceea ce am facut a fost sa o indemn pe Maria sa se joace cu acea fetita si sa laud acel copil.
Si tu ai puterea sa faci aceste lucruri.Incetul cu incetul.
Iti doresc mult noroc si sa ne mai tii la curent!