Depresie

Buna.
Am 22 de ani, sunt casatorita de 7luni,imi iubesc sotul enorm de mult, dar nu ma pot bucura de viata si sunt extrem de nefericita. mereu am fost o persoana mai retrasa, nesigura pe mine, dar de vreo 2 ani lucrurile s-au agravat: ma urasc, mi-e frica sa ies din casa singura, mi-e frica de oameni, ca oare ce gandesc despre mine, ca ma critica, nu ma mai duc la cursuri, am tulburari de alimentatie si ma gandesc incontinuu la sinucidere. Nu mai suport, ca nu traiesc in adevaratul sens al cuvantului ci doar vegetez. sunt trista mereu, dar mi-e frica sa ma duc la un psiholog sau psihiatru pt ca ma gandesc ca o sa-mi prescrie niste antidepresive de care o sa devin dependenta. Ma gandeam ca poate daca asi avea un copil lucrurile s-ar schimba si mi-asi reveni, dar daca nu ar fi asa, nu vreau sa-i stric viata copilului meu, eu fiind asa depresiva cum sunt.
Situatia e mult mai ampla dar in esenta despre asta e vorba.
as dori sa vorbesc cu cineva care m-ar putea ajuta. va multumesc.

natalia_nica spune:

Doar un specialist te poate ajuta... Iar nasterea unui copil poate agrava depresia, sa sti!

miria_cristina spune:

Personele cu care simti nevoia sa vorbesti este, cu toata teama ta, psihiatrul si psihologul. Virtual nu te poate ajuta nimeni, doar sfatui. Iar sfatul este simplu de dat si greu de urmat.
Intr-adevar ai probleme privite din afara absurde. Iti trebuie un medicament obligatoriu si o serie de sedinte de terapie care sa te invete ce-i motivatia pozitiva si cum sa te controlezi pe viitor.

Nu ai de ce sa privesti cu frica tratamentul in cazul tau pentru ca oricum tu esti dependenta de starea de rau pe care n-o poti controla si care este mai negativa decat orice terapie inventata in prezent.

In plus, depresia sau cum s-o numi in cazul tau este tratabila, deci poti chiar sa te vindeci sa la un moment dat sa nu mai ai nevoie de psiholog si psihiatru.

Sfatul meu este sa te duci fara frica si rusine si sa inveti sa te bucuri de viata ta care este unica si irepetabila.

Si te-as mai sfatui sa nu ramai insarcinata sperand intr-o rezolvare. Sarcina este o etapa grea si cu mari schimbari emotionale in viata unei femei echilibrate daramite in cazul cuiva care nu reuseste sa se regaseasca.

Invata sa fii relaxata, fericita, multumita si sa crezi in ceva. Asta te va sustine si te va ajuta enorm pe parcursul intregii vieti.

Mult noroc!

Cristina +32 si Maria Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
"Uita raul, iarta mult si rabda mult." Arhm. Mina Dobzeu

http://bucuriaarteisauartizanuldebucurii.blogspot.com/

Iasmin08 spune:

A ramane insarcinata acum nu e tocmai o alegere buna. Depresia ta- daca e depresie- se poate accentua daca nu primesti ajutor specializat. Crede-ma ca am vazut un caz cu ochii mei. Ajungi la lucruri mult mai grave. Te rog, ia-ti inima in dinti si mergi de cauta ajutor. Interneaza-te daca e nevoie, nu trebuie sa stie oamenii de ce si pentru ce. Presupun ca starile tale sunt totusi alimentate de ceva. Stari conflictuale acasa? Oricum ar fi, noi nu te putem ajuta. Depresia e o boala si nu e de glumit cu ea. Daca e totusi mai mult de atat? Fuguta la doctor

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

butterczup spune:

stiu ca copilul nu e solutia in momentul de fata, doar dupa ce o sa fiu 'intreaga'.
dar cum sa ma pot accepta?

Iasmin08 spune:

Dupa cum spuneam- ai nevoie de mult ajutor. Fuguta la doctor si nu mai cauta motive sa amani. Chiar astazi daca poti!!!

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

butterczup spune:

stiu ca nu ma vindec doarvorbind cu voi, dar ma puteti incuraja, sa-mi iau inima-n dinti si sa caut un ajutor specializat.
apreciez ca mi-ati raspuns.

butterczup spune:

acum un an am fost la un specialist si dupa ce m-a ascultat, si mi-a spus ce crede ca am, mi-a prescris ceva, si cu asta basta. nu m-a ajutat deloc.
nimanui nu-i pasa.
am avut mai multe incercari dar toti m-au dezamagit, pare ca le pasa si ca vor sa te ajute si cand iti pui increderea in ei, iti intorc spatele, ca de fapt n-au timp si asa mai departe...
nu mai am inceredere in oameni

Iasmin08 spune:

fetita scumpa, cu atatea ganduri de suicid pe care le ai, eu zic sa te internezi. Nu sa mergi in vizita la cineva sa ii spui jumatate idn ceea ce e cu tine. Tie iti trebuie ajutor specializat. Nu insist aiurea in tramvai. Am vazut, dupa cum am zis un caz care a pelcat de la depresie. Nu vrei sa stii ce s-a intamplat. Nu vreau sa te sperii vreau doar sa constientizezi. E ca si cum ai tot crede ca ai o banala raceala si tu ai hepatita de fapt. De-abia mergi pe picioare si insisti sa crezi ca ai raceala pentru ca te-a vazut un doctor si ti-a pus diagnosticul pentru ca iti curge nasul. ( de la plans). E ceva serios. Gandurile de suicid sunt cumplite, e greu sa lupti cu asa ceva. Si da, 100% ai dreptate- pastilele nu sunt raspunsul in cazul tau. In tot cazul, nu numai pastile. Ci schimbarea modului de viata. Eh, sunt multe de zis, am sa iti trimit PM.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

ah, da, activeaza mesajele private, sa iti pot trimite PM. La tine nu e activ.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

pitzinuca spune:

butterczup - zici ca iti iubesti sotul ff mult. el ce zice, cum vede situatia? trebuie neaparat sa cauti un psiholog cu care doar sa vorbesti in prima faza, despre tine.

esti foarte dezamagita de tine, de ceilalti. nu ai incredere deloc in tine, te simti fff vinovata de ceva, din moment ce te urasti atata. aici trebuie sapat, schimbat.


pana una alta, eu iti propun sa vorbesti chiar cu tine despre tine, sa mergi cu gandurile cat poti tu de departe. Sa treci pe o listuta ce vezi bun la tine, sau ce momente bune ai avut in viata, rezultate profesionale, etc. si sa incepi sa construiesti de acolo.

eu , cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."