Pentru mamicile cu depresie si anxietate

Dragele mele mamici anxioase,

M-am gandit sa initiez un subiect care sper sa ajute cat mai multe mamici.
Nu sunt medic, dar voluntariez ca si counsilier de criza in Carolina de Nord. Atata vreme ca pot ajuta mamicile americane, de ce sa nu fiu de ajutor si mamicile de pe DC care sunt atat de sufletiste si care m-au ajutat enorm emotional de-alugul anilor.

Depre mine:
Eu sunt initiatorea subiectului "Durerea unei pierderi de sarcina", un subiect delicat dar de care era atat de multa nevoie.
Ca si multe dintre voi am trait cosmarul pierderii a doua sarcini. Apoi bunul Dumnezeu m-a ajutat sa pot duce pana la capat o sarcina. Acum am un baietel de 2 ani jumate si incercam pentru al doilea.

As vrea sa dau o mana de ajutor, NEPROFESIONAL, ca de la prietene la prietena mamicilor care trec prin ANXIETATE SAU DEPRESIE POST PARTUM.
Am trecut prin asta,stiu exact cat de infricosator poate sa fie, dar am avut norocul sa am un grup de suport si medici speicalizati in aceste probleme.

Din pacate in Romania (din cate stiu eu)nu exista grupuri de suport pentru femei care au anxietate sau depresie post partum, cu toate ca dupa parerea mea AR FI MARE NEVOIE.

Va astept aici, si voi face tot posibilul sa raspund (din experienta mea PERSONALA ) la intrebarile voastre legate de anxietate, depresie.

Poate cineva dintre voi ma va ajuta sa initiez un grup de support pentru mamici anxioase si depresive la Bucuresti. Pot trimite materiale, si sincer va pot da idei despre organizarea acestui grup.

Arthurana spune:

Mindy,

M-ai intrebat ce inseamna consilier de criza. Este un consilier care lucreaza in principiu in cadrul unei organizatii non profit si ajuta comunitatea in deverse feluri. Eu raspund la telefoane la linia fierbinte, care in statul unde locuiesc se numeste Hopeline. Suna oameni cu probleme serioase. Unii din ei sunt in depresii puternice, altii au atacuri de panica, multe dintre telefoanele primite sunt de la femei abuzate(batute, abuzate sexual). De multe ori primesc telefoane de la adolescenti care trec prin diverse probleme. Cel mai greu este de vorbit cu cei care suna si spun ca nu mai au pentru ce trai. Vor sa se sinucida, iar noi ca crises counselor trebuie sa facem tot posibilul sa obtinem informatii(adresa, tel) ca sa trimitem salvarea sa-i opreasca. Inainte de a prelua aceste convorbiri se face un curs intensiv dupa care se da examen de absolvire. Atat de mult mi-a placut cursul, ca m-am hotarat sa-mi schimb cariera si sa fac un master in consiliere pshihologica. Acum sunt studenta part time. Iau cate o clasa pe semestru, si merge ca melcul, dar merge...:)
O alta parte a voluntariatului este participarea la grupuri de suport pe diverse probleme: Eu am participat la suport pentru femei care au depresie postpartum. Acel grup se intalneste o data pe sapt. in cadrul unei policlinici si fiecare femeie povesteste despre problemele personala. Din cand in cand sunt si pshihologi care raspund la intrebari. Practic grupul este de incurajare. Auzind celelalte femei povestind realizezi ca nu esti singura, ca nu numai tu treci prin asta.
In momentul in care te duci la asa un grup, trebuie sa fii pregatita sa impartasesti problemele personal cu niste straini...Nu este usor la inceput, dar este fantastic cat de mult ajuta.

blackpanterro spune:

Am scris si la celalalt topic

"Si eu am trecut printr-o depresie postpartum foarte urata, fara tratament pt ca am fost convinsa(nu stiu de ce) ca medicamentele pot afecta alaptarea. Am scapat de ea numai dupa 1 an de la nastere si singurul "beneficiu" a fost ca am scapat de cele 26kg puse in sarcina pt ca nu puteam sa mananc...

Acum sunt din nou insarcinata si una dintre cele mai mari nelinisti e aparitia unei noi depresii dupa nastere...
La prima nastere au si fost motive de depresie, sotul meu e in US Navy si a plecat pe mare imediat ce s-a nascut Aidan eu ramanand singura cu un nou nascut, fara experienta, intr-o tara straina(in EU), fara familie, fara prieteni si fara sa stapanesc bine limba la momentul respectiv.
Acum situatia nu mai e de asa natura ca el sa plece undeva, va fi aici cu mine si anul asta cand se naste bb2 va avea 70 de zile de concediu. Mama a promis ca va veni si la fel si soacra. Teoretic ar trebui sa fie ok dar tot mie teama...
Ce sanse am sa sufar din nou de depresie avand in vedere cele de mai sus?


Adriana si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

Sabina spune:

BP, nu stiu daca ai citit povestea de la semnatura mea, "cum mi-am alaptat copiii". S-ar putea sa te ajute.
Povestesc despre derpesia infioratoare prin care am trecut dupa nasterea Sofiei.
la Gh nu am mai avut, pentru ca am avut incredere in mine ca mama. Cred ca experienta conteaza enorm, am avut timp de cateva zile senzatiile de la Sofia, nu cateva zile pline, ci veam un soi de flashback-uri dubioase, dar am reusit sa le alung in timp record si nu am mai facut depresie veritabila.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Arthurana spune:

Adriana,

Din cate povestesti tu se pare ca depresia ta a fost situationala.
Te inteleg ca ti-a fost frica sa iei antidepresive in timpul alaptatului. Unele medicamente se absorb in laptele matern. Eu am luar un medicament care se pare ca nu are efecte secundare(sau cel putin nu sunt inca studii..)
Nu-ti fie frica de o noua depresie. Deja stii ce ai de facut. Ai trecut prin asta si ti-ai revenit. De data asta il vei avea pe sotul tau si pe mamica ta sa te ajute. Lipsa de somn contribuie si intretine depresia in general. Daca poti, profita de prezenta mamei si a sotului si dormi cand doarme bebe. Fa tot posibiul sa dormi cat poti de mult. Peste noapte opteaza pentru 5 ore de somn neintrerupt. Daca alaptezi e mai greu, cand bebe se trezeste de multe ori pe noapte. Eu am avut un orar asa: LA 10 seara alaptat, apoi masa de la 12 noaptea si cea de la 2 i-o dadea sotul din ce mulsesem eu si pusesem la frigider. Deci tot laptic de san. Mi-am cunmparat o pompa, si cred ca a fost cea mai buna investitie. Apoi la 4 il alaptam din nou. Deci intre 10 si 4 dormeam. Acest orar de somn mi-a fost recomandat de medicul psihiatru specializat in depresie postpartum de la spitalul unde am nascut.
Nu-ti fie frica. NU plec nicaieri, si daca vei trece prin depresie din nou te voi tine eu si celelalte fete de manuta sa treci peste.
Pupici.
NU este usor sa nu te trezesc cand il auzi pe bebe ca plange, e instinctul matern, dar crede-ma ca te obisnuiesti.

Arthurana spune:

Sabina,

Am citit povestioara ta. Te admir ca ai avut taria sa impartasesti cu alte mame.
Ma bucur mult ca nu ai suferit asa si la a doua sarcina.Asta ne da speranta mamelor care ne pregatim de bebe 2 :)

Sabina spune:

Arthurana, daca identifici cauzele care te-au dus la depresie prima data e mult mai usor la al doilea copil sa te repliezi.
Am citit si eu f mult pe tema asta, pentru ca afost intr-adevar ingrozitor.
La maine cel mai rau era ca ma simteam incompetenta ca mama.
odata castigata siguranta de sine, restul a devenit mult mai usor de surmontat.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

Am uitat sa spun ca mi se pare foarte faina ideea topicului



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

mihatp spune:

Adriana, una dintre cauzele anxietatii sunt anticiparile noastre negative. Daca continui sa te gandesti la ea ii dai putere. Nu-ti spun nici sa nu te gandesti la ea caci asta intareste gandul negativ (ca si cum ti-as zice sa nu te gandesti la o prajitura cu crema de ciocolata si visine, spumoasa si insiropata... adica exact imaginea aia e invocata).
pentru ca gandurile negative sunt recurente si apar la stimuli care depasesc constientul (de exemplu o imagine ce revoca trecutul, din prima sarcina), alungarea/eliminarea fricii de anxietate sau depresie nu este un obiectiv realist.
ce merge:
(1) atunci cand apar aceste temeri, sa-ti amintesti si sa accentuezi exact toate argumentele realitatii de azi, exact ce ai zis in mesaj ca e diferit acum, ca ai suport.
(2) permite-ti sa fii usor depresiva/anxioasa dupa nastere, doar e "furtuna hormonala" in plina manifestare! asta daca e doar usor. eu le-am zis alor mei sa ma lase sa plang in voie, ca nu am nimic, simt nevoia sa ma descarc. a tinut pana in 2 saptamani.
(3) daca e grav, nu e o usoara starea depresiva, sau anxietatea nu te lasa sa fii functionala, solicita sprijin de specialitate, nu neaparat medicamentos (decat daca e absolut necesar si impus de specialist). pana la urma sanatatea si linistea ta este mai importanta, pentru ca langa tine nou nascutul isi regaseste linistea si securitatea intrauterina si este important sa poti fii acolo pentru el.

hai ca nu suntem roboti, suntem oameni, cu temeri, imperfecti, avem voie sa avem "scapari"

o sa fie foarte bine! minunat!


Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

blackpanterro spune:

Multumesc mult de raspunsuri!

Cred ca asa e, cred ca totul a fost pe fond situational pt ca nu mi-a fost greu sa fiu mamica, nu ma deranja deloc sa ma trezesc noaptea si nu ma deranja sa alaptez la fiecare 30 de minute la inceput. As fi vrut doar sa am pe cinava cu care sa schimb o vorba, sa stea langa mine chiar daca nu m-ar fi ajutat cu nimic.
Acum va fi total diferit, sunt constienta de asta dar o teama in fundul mintii tot exista.

Sabina, am citit povestea ta, ceva din ea am trait si eu, partea cu durerile insuportabile de sanii prea umflati de lapte care si la mine curgea siroaie si de ragadele care au durat aproape 1 luna.
Si totusi la mine problema a fost cea de singuratate, cred ca as fi indurat orice doar sa am un suflet langa mine...Aidan urla de foame si colici, eu eram mereu langa el dar as fi dat orice sa pot sa am si 5 minute pt mine dupa ce il ingrijeam.

Miha, sper din suflet sa fie bine a 2-a oara.

Multumesc de suport!

Adriana si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

blackpanterro spune:

Uitasem sa mentionez ca ne-am si mutat mult in perioada aia, nascusem, sotul a plecat, cand a revenit am plecat in State cu totul, acolo am stat numai cateva luni si iar ne-am mutat in Germania, cred ca si asta a alimentat depresia, sa te muti cu nou nascut e al naibii de greu ca mereu trebuie sa te obisnuiesti cu locul si apoi iar iti iei lumea in cap si pleci.
Acum vom fi aici cand se naste si va avea in jur de 1 an pana sa ne intoarcem in State.

Adriana si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"