Ce facem cand el nu vrea sa devina tatic?

Salut!
Am 28 de ani si sunt casatorita de 6 ani jumate.Imi doresc foarte mult un copil insa sotul meu nu vrea deocamdata copii. De mai bine de 3 ani tot amana. "Nu acum ca la anu... stai sa mai mergem o data in concediu dor in doi... bla bla"
Mai spune si ca eu nu sunt pregatita (cand de fapt el nu e).
Spuneti-mi ce sa fac? Cum sa-l conving?
Deja incep sa ma gandesc cum sa-l prostesc.

V-ati confruntat si voi cu problema aceasta?
Astept sfaturi si sugestii.
Multumesc

nike974 spune:

Alesia,
daca el nu vrea, sansele sa se destrame casnicia dupa ce vei avea copilul sunt destul d emari.Se va simti agasat,stresat, neglijat. La cel mai mic impas va incepe cu:ti-am spus eu........
Nu exista prostire in cazurile astea, imbrobodire sau alte cele.
Exista si situatia in care miracolul de a avea un copil sa il cucereasca total.
Stiu cazuri d edivort , tocmai pt ca ea si-a dorit bebele.
Pe de alta parte, si eu mi-am dorit bebe la 28 de ani, iar sotul meu a spus c anu e pregatit.L-am ascultat.Imi pare rau.
Sunt pregatita acum sa imi cresc un copil singura.E drept ca si el isi doreste copilul f mult acum,dar riscurile mele sunt f mari.

Nimeni nu te poate sfatuit, nimeni nu te poate ajuta.
Mergeti la preot.Mergeti in locuri cu multi copii,pune-l in situatia de a lua in brate un puiut,dar cu multa delicatete, ca s anu isi dea seama.

Dragaica spune:

Hmmmm......am trecut si eu prin aceeasi situatie, acum 3 ani si ceva mi s-a pus pata ca vreau copil, toate prietenile mele aveu copii mici sau erau gravide.
I-am zis sotului ca ma gandesc serios sa avem un bebe, mai ales ca mi-am dorit sa fiu o mamica tanara dar el a zis ca nu e momentul, abia emigrasem. Intai sa ne refacem studiile sa gasim ceva bun de munca, sa luam un apartament, etc........
Am zis ok, ne-am gasit job-uri bune, am reinceput studiile, etc. ne-am pus pe picioare, dupa aproape 2 ani i-am zis gata, vreau copil si punct, mi-am facut analizele, am intrerupt anticonceptionalele si ne-am apucat de treaba.
Dupa 1 an si 4 luni de incercari.....nimic....i-am spus ca sigur ceva nu e in regula, el imi tot spunea ca sunt eu stresata.
Am cerut medicului meu sa ne dea trimitere la un centru de fertilitate sa vedem daca sunt probleme, dupa teste peste teste, ajungem la ziua in care trebuia sa ne dea doctorul rezultatele.
Intram in biroul lui, incepe cu mine, ovare ok, uter ok, valorile hormonale ok, sunteti perfect sanatoasa si fertila.
La el, se opreste si zice: "98% din spermatozoizi sunt morti aveti 2% care dau semne sa miste dar nici aia nu au forme normale, singura posibilitate este fiv-ul".
L-am vazut cum se inegreste la fata, doctorul a continuat sa vorbeasca cu noi dar el deja nu mai era capabil sa continue discutia asa ca am iesit din cabinet. A urmat o perioada de stres, a inceput sa nu mai manance, sa slabeasca, se invinovatea, isi cerea scuze, etc.......
Povestea noastra e ca un fel de pilda......dar uite ca Dumnezeu ne-a ajutat iar acum sunt insarcinata in 7 saptamani cu gemeni.


http://community.webshots.com/user/Dragaica
Mamica fericita de 7+

Alesia_0901 spune:

Multumesc pentru raspunsuri.

In casnicia noastra totul e ok. Sunt sigura ca in momentul in care si-ar vedea copilul ar fi topit si sunt sigura ca va fi cel mai bun tata. El defapt iubeste mult copiii. Avem prieteni care au copii si tot timpul se joaca cu ei, ii ia in brate...

Mai vreau sa spun ca avem tot ce ne trebuie. Avem o casa, avem locuri de munca bune si stabile. Ii avem atat pe parinti mei cat si pe ai lui aproape si dornici sa ne ajute...Ne lipseste doar un copil.

Arianna11 spune:

Alesia...faza asta cu amanatul cred ca e cunoscuta de toti,cu totii zicem sau am zis cindva ca nu e momentul pt un bb,ca nu avem casa,masa,etc....Ideea este ca si eu impreuna cu sotul,pe la inceputul casniciei ziceam ca suntem prea tineri,la inceput de drum si ca nu e cazul sa avem bb asa repede.Ca si voi ,acum dupa 6 ani jumate de casnicie ,ne dorim cu disperare un copil dar acum e DD cel care ne amina ...cam asa sta treaba .Ar tr sa porti o discutie serioasa cu sotul tau despre asta,pina nu va fi prea tirziu si cine stie cind o sa se hotarasca el poate apar( Doamne fereste) probleme de infertilitate si deja o sa tr sa asteptati mai mult decit v-ati fi asteptat,nu se stie niciodata...tr sa va ginditi si la rau...Asa ca sfatul meu este sa vb cit mai repede si cit mai serios cu sotul si ar tr sa nu se mai gindeasca numai la el,la ce vrea el,ci si la tine si sa ajungeti la o cale de mijloc pina acest subiect nu va va face sa treceti prin momente neplacute.Bafta!

Lorikay spune:

In primul rand: renunta la ideea de a-l prosti. Nu stii cum va reactiona si tot tu vei fi cea care va avea de suferit.
Apoi, gandeste-te daca ar fi invers: el sa vrea copii si tu sa spui ca nu esti pregatita? Ce ai simti daca te-ar forta (ca de prostit nu ar avea cum)?
O idee buna ar fi sa va faceti prieteni care au deja copilasi micuti si sa petreceti ceva timp cu ei. In grupul nostru suntem singurii care au un copil si acest copil a mers cu noi peste tot. La inceput, ceilalti (si nu numai barbatii) erau destul de deranjati ca vom veni cu un copil mic si nu ne vom mai distra la fel de bine. Dar, cu timpul, am inceput sa auzim din ce in ce mai des "vreau si eu unul la fel" (doi dintre ei deja s-au pus pe treaba, asteptam rezultate in orice moment).
Trebuie sa te gandesti ca acel copil va fi al vostru nu doar al tau si atunci ai nevoie de suportul si sprijinul lui atat inainte cat si dupa aparitia copilului.
Sper sa se convinga cat mai repede ca un copil nu e deloc un obstacol in calea distractiei sau a petrecerii unui concediu super.

nike974 spune:

Lorikay are dreptate.
Cand sotul meu a inceput sa vrea copil, eu imi reprimasem atat de mult dorinta incat mi-a fost f greu.Am alte oportunitati de cariera,ma obisnuisem cu ideea ca nu vrea copii si gata.
Vreo 6 luni mi-a luat sa ma conving.
Amanarea, pe de alta parte, a dus la agravarea alergiilor,daca nu chiar la imposibilitatea de a duce sarcina sau de a supravietui nasterii.
El regreta putin ca nu am facut mai devreme,dar.........atat de mult a fost impotriva incat pe fosta nevasta a pus-o sa avorteze.Fata la ascultat,desi isi dorea enorm copilul.Acum ma gandesc ce drama a fost pt ea,saracuta.Din pacate a murit 2 ani mai tarziu.
Cum sa spun,daca el nu vrea,pleaca.Nu conteaza ca iubeste copii.Una e sa-i iubesti,sa te joci cu ei cand ii vezi si alta e sa ii ai cu tine 24 de ore din 24.
Incearca sa iti faci un aliat din mama lui,daca nu e o fiinta imposibila.

Mona40 spune:

Gagici,
Cred ca mai toate cuplurile trec la un moment dat prin astfel de dileme, cu mici exceptii , desigur.
Din experienta mea "cetire":
La prima casnicie, ne-am casatorit, eu la 23, el vreo 29.
Am venit in ISR, deci cum zice dragaica, emigranti cu prob de locuri de munca si calificari. Aici, presiunile sociale erau ff mari. Deci am tot stabilit "intalniri formale" pentru a stabili cand vrem si noi un bebe. Aceleasi scuze, ca o fi, ca o pati.Pana la urma, am venit eu in romania ( singura ) si mama LUI a zis sa nu mai astept, ca doar n-o sa ma paraseasca daca voi ramane gravida.
I-a scris o scrisoare, care nici pana azi nu stiu ce a continut. Cert este ca in luna cand m-am intors din Romania si l-am intrebat ce fac? Mai iau anticonceptionale sau opresc, a zis ...ok, opreste...si a vrut Domnul, si s-a prins din prima o minunata de printesa, care-i seamana leit , si pe care o iubeste enorm, cu declaratia ca e singurul lucru minunat din viata lui.
Asta se intampla pe la 27 de ani ai mei...
La a doua casnicie, tot cu frica si cu "nu sunt pregatit", cu diferenta ca atunci cand am vrut, eu am o memorabila varsta si el ...la fel, iar doamna spermograma...cam prostuta...deci, ne chinuim de vroe 3 ani si acum ne pregatim pt al doilea fiv
Concluzia din experienta mea este ca sa nu va jucati cu focul
Daca nu vrea copii, macar sa-si dea acordul sa faca o spermograma si tu un set de analize, sa nu aveti surprize.
Alesia, in nici un caz nu te lasa...lupta pana ai sa-l convingi...daca nu si nu...poate nu te merita.
Multa bafta si multa sanatate.

Maya_I spune:

Alesia, sotul tau nu vrea deloc copii sau doar nu-i vrea in acest moment? E foarte important de stiut. Daca nu-si doreste deloc copii iar tu iti doresti dn tot sufletul, cred ca nu aveti prea mari sanse de a ramane impreuna, decat daca cedezi tu, ceea ce e dureros, fiindca si daca renunti la ideea de a avea copii, pe termen lung nu va duce la nimic bun, vor interveni reprosurile, tu poate la un moment dat nu vei mai putea accepta situatia si sa nu fie prea tarziu. Trebuie sa afli ce simte el in legatura cu asta. De asta e bine ca inainte de a se casatori oamenii sa discute despre copii, daca-si doresc, cati isi doresc... Pe de alta parte timpul lucreaza din pacate in defavoarea ta, cu cat amani maternitatea cu atat va fi mai greu sa obtii si apoi sa tii o sarcina. Eu am 34 si stiu asta foarte bine.
De pacalit nu prea vad cum ai putea sa-l pacalesti, nici nu e indicat, ca te poate lasa cu copil cu tot, sunt foarte multe cazuri de barbati care-si abandoneaza femeile insarcinate si chiar cu copii mici, daca nu si-i doresc. Stiu cazul unui individ care si-a lasat insarcinate nevasta si amanta in acelasi timp, dar n-a ramas cu niciuna, nici macar nu-l intereseaza de copii, el umbla cu o a treia. Exista chiar si un personaj din lumea mondena, care e un exemplu viu. Deci nu te baza pe faptul ca daca ramai insarcinata fara acordul lui totul va iesi bine, ca s-ar putea sa nu fie asa.
Deci, cel mai bine ar fi sa faci copil cu cineva care si-l doreste, copilasul merita sa aibe niste parinti care-l iubesc si-l doresc, nu care-l reneaga. Mult succes in a-l convinge pe sot.

Dragaica spune:

Sunt de acord cu tine 100 la 100.


http://community.webshots.com/user/Dragaica
Mamica fericita de 7+

ANITA75 spune:

Alessia draga,daca aveti tot ce va trebuie atunci ce-l face pe el sa amane mereu acest moment frumos din viata unui cuplu ,ceva e la mijloc
Dragaica ai facut FIV sau ai ramas naturel