Unul sau mai multi copii?

eu_logoped spune:

cred ca ei ti-ar da acelasi raspuns ca mine, ar eu spun doar: ce frumos!!!

http://www.duggarfamily.com/

ary_v spune:

Cred ca esential cand vine vorba de a avea un/alt copil este starea relatiei. Daca relatia voastra e armonioasa si sunteti amandoi echilibrati sufleteste atunci celelalte aspecte conteaza mai putin. Normal ca inca un copil inseamna mai multe griji si responsabilitati dar daca sunt intrunite conditiile de mai sus trec toate foarte usor.
Eu am doi copii si e ok asa. Mi-as dori ca peste vreo cativa ani sa mai fac un bebe. Cred ca e ideal sa fie macar 2 copii, din ce am observat eu, si la noi si la altii, se pune prea multa presiune asupra copilului unic.

Simonna spune:

Noi tocmai am mai facut unul. O fetita. Atomix, coolest big brother, are 10 ani. Si nu stiu cum am facut de-am trait cu un singur copil pina acum. E tare frumos sa-i ai pe amindoi.
Si galagios, de exemplu. Acum i-e foame, asa ca am plecat. Succes in decizie.
PS. Yap, 40 de ani in citeva luni, dar merita :)
Simonna

nelia spune:

Si e frumos si cu trei! Cea mai buna realizare a noastra... de pina acum si de ce am putea face de acum inainte. Situatia materiala pica, faptul ca nu ai putea sa iubesti doi la fel, dimpotriva, cu cit ai mai multi, cu atit simti ca ai dragoste mai multa de daruit... de fapt, pica orice, ramine doar dorinta ambilor parinti de a mai face inca un copil.

Dar sint de acord si cu Panteruta, trebuie sa fie dorit de amindoi, pentru ca e greu, nu e usor sa-i cresti si parintii trebuie sa fie amindoi de aceeasi parte a baricadei. Dar si cu faptul ca nu intotdeauna sotii isi pot dori ceva cu aceeasi intensitate... Noi, separat si apoi dupa ce ne-am cunoscut, ne-am dorit intotdeauna mai multi copii, idealul fiind trei, si baietei si fetite... dar eu cred ca daca o luam mai din timp, am mai fi facut macar inca unul... atit de frumos e cu mai multi copii. Dar dorinta nu a fost intotdeauna la fel. De exemplu, pe prima mi-am dorit-o eu, sotul inca nu simtea biologic nevoia de a avea copii... dar dupa ce si-a vazut printesa in brate, l-a lovit asa o nevoie biologica si pina nu s-a vazut cu inca o printesa si nu si-a tinut si multdoritul fecior in brate... nu l-a lasat.

Pe de alta parte, nimeni nu-ti poate spune ce sa faci. Noi, de exemplu, nu ne-am linistit decit dupa al treilea. Imi plac in continuare bebelusii, mor de dragul lor, dar nu mai simt ca-mi plinge sufletul ca nu mai am inca unul, ci mi se umplu ochii de lacrimi si sufletul de duiosie gindidu-ma la ai mei cind erau mici si la timpul asta care trece prea repede, iar ei, bebelusii, cresc prea repede pentru gustul nostru. Altii se linistesc dupa doi, sint si multi care se simt tare linistiti cu unul sau chiar fara nici unul.

Totul este sa fii sincera cu tine: il vreu sau nu-l vrei!?! Si sotul la fel. Daca il vrei, fa-l, altfel vei regreta, sint aproape sigura, eu as fi regretat toata viata daca nu-l faceam si pe al doilea si pe al treilea, da' rau de tot, asa cum nimic altceva din viata mea nu regret si nu as regreta... Daca nu-l vrei decit asa, ca poate e bine sa ai doi... dar totusi il doriti cumva... iar fa-l, pentru ca tot vei regreta. Pica la voi situatia in care nu l-ati vrea, caci altel nu exista subiectul... Repet, in fata dorintei de avea inca un copil, nimic nu sta in picioare. Greu este, probleme sint, atentia si mai ales timpul se imparte greu si cu cap, caci altfel apar frustrari grele de dus de sufletelul lor mic, dar dragoste sigur va fi suficienta pentru oriciti copii ai avea. Bafta multa in alegerea voastra!

andacos spune:

Eu am un singur copil,pentru ca da...asa mi-am dorit!

Si nu are nimic de-a face cu egoismul sau cu cita iubire am de dat!

Nu pot insa sa spun ca propria copilarie(foarte frumoasa de altfel,asa cum ar trebui sa fie o copilarie),cu o familie cu 4 copii,in care eu am fost cel mai mare,nu are amprenta pusa!Da...din copilarie am spus ca voi avea doar un copil,pentru ca si eu gindesc ca si Adina Iulia!

In general,cei provenitzi din familii numeroase opteaza pentru un singur copil,cei provenitzi din familii cu copil unic,opteaza pentru mai multzi copii!

carla, decizia oricum itzi apartzine,sa stii ca am auzit de numeroase ori provestea cu "vai sa aibe un frate...sa se ajute...sa nu fie singur pe lume"care personal cred ca e o ...asa fantasmagorie,nu totzi cei ce au fratzi,au si o relatzie cu acestia!

Dana

bb_yasmi spune:

oooffff doamne ca asa gandeste si sotzul meu....:( desi parca acum a inceput incet-incet-incet.... sa-si mai schimbe "gandirea"....

_
"Inima mamei este un adanc abis la capatul careia gasesti de fiecare data iertare!!"

happy mom Lavi & ladybird Iasmina Alissa 31.10.2007

Delphinas spune:

eu sunt singura la parinti si toata viata mea va fi marcata de lipsa fratelui. asa am spus mereu si asa voi simti mereu....trebuia sa mai am un frate. sufletul meu are un gol imens din cauza asta. eu niciodata nu am stiut ce inseamna dragostea de frate/sora si nici nu voi sti asta. voi muri si acest sentiment uman nu-l voi trai niciodata
nu am fost si nici nu sunt un copil materialist. mi-am dorit mereu un frate cu care sa ma joc, de care sa am grija, pe care sa-l iubesc, cu care sa vb despre durerea sulfetului caci mama nu tot timpul putea sa lase scutul de mama jos si sa ma asculte ca un frate sau ca o prietena. dar anii au trecut si eu frate nu voi avea, iar sufletul meu tot cu acel gol imens e.
acum e randul meu sa fac copii. si lupt pt ai avea...vreau minum 2 copii. cnd va vrea Bunul Dumnezeu sa mi-ii dea. Si cum crede el ca ii merit. indiferent de ce gen vor fi, trebuie sa fie 2.
cand am sfintit masina, o ruda de-a mea, calugar la o manastire m-a intrebat ce voi face daca Dumnezeu imi va da 3 copii? si nu am stiut ce sa raspund pe moment. si m-a intrebat daca voi face........... si am zis un NU raspicat(prin ........... a se intelege procedura, ca nu ii pot pronunta numele). Nu as putea in veci sa curm viata propriului meu copil.
Daca pe altele le fasa inima, pe mine nu ma lasa.
Iar acum spun mereu ca vreu 2 copii minimum sau cati are DUmnezeu in plan pt noi.
Sanatoasa sa fiu cu sotul meu sa ni-ii crestem frumos si sa ni-ii educam.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici

Bazar pt Mihaita

ambitioasa
Infertilitatea este o boala

---

Sa fii domn e o-ntamplare, sa fii OM e lucru mare

---

Ce-ai sa faci cu atata ura daca viata isi inchide maine portile??

Fomalhauti spune:

As putea sa scriu despre familiile cu multi copii...(Sau multi pentru unii...) Dar in familiile cu multi copii, "timpul de calculator" este impartit, asa ca nu pot scrie, asa, de capul meu, cat vreau. Si e ceva ce mi se pare mai important de scris...

Este vorba despre copilul unic, ajuns matur. Despre problemele pe care le are - despre problemele mele adica...Mi-am dorit o sora sau un frate. Am rugat-o pe mama cu lacrimi in ochi...Dar nu m-a ascultat, ea a crezut ca asa e bine, copilul unic, sa "ii dai totul". Am suferit din cauza asta in copilaria mea. Dar, credeti-ma, acum, abia acum, este cu adevarat greu. Cand a murit tata aveam doi copii mici. Cu ei in doua scaune de masina ma duceam la spital. Au fost, din nefericire, doar doua zile, destul sa sa imbolnaveasca amandoi...Tot cu ei in masina am facut toate actele, mama se deplaseaza foarte putin. Amandoi cu febra....Si eu obligata sa merg de la o institutie la alta, pentru hartii, inca ametita de moartea rapida a tatalui meu....Acum mama a ramas singura. Asta iarna si-a rupt piciorul. A stat imobilizata la pat. Trebuia sa ma duc zilnic la ea. Intr-o zi am facut o viroza digestiva. Toata ziua am varsat. Dar trebuia sa ma duc - nu m-am urcat in primul metrou, am ramas pe scaun, in statie, fiindca ma simteam incapabila sa ma ridic....Ca sa nu mai amintesc ca i-am dat si ei viroza....O viroza digestiva la un om imobilizat la pat....

Vreau sa va spun, celor care decideti sa aveti un singur copil, ca ii dati o misiune dificila. Stiu, multe vor spune "Vai, eu nu vreau sa ma ingrijeasca la batranete." Indiferent daca vreti sau nu, o va face. Cand o schimbam de pampers, mama plangea si spunea "Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa ma stergi...." Oare de ce i s-a parut asa ciudat? Mama ei (bunica mea) a fost paralizata timp de patru ani. Bunicul meu traia, dar nu stiu cum si cat s-ar fi descurcat daca nu avea...trei fete. De fapt, doua au putut sa-l ajute, una era cu adevarat bolnava (si pe ea, cand i-a fost mai rau, au ajutat-o cele doua surori ale ei). Eu eram destul de mica, mama nu putea oferi prea mult ajutor fizic bunicului, dar era in schimb in situatia de a oferi ajutor financiar - si e vorba nu numai de bani ci si de mancare, era vremea cand nu se gasea sau se gasea cu cozi...Cealalta sora insa era "fara obligatii" si a putut sa ajute mai mult...Mai tarziu, cand s-a imbolnavit bunicul, eu eram deja mare asa ca mama a putut sa-l ajute, sora ei cea mica avand copil mic....

Mai ganditi-va, cele care vor doar un copil...

Si va mai povestesc si despre familiile cu multi copii...Dar acum e "ora de calculator" a fetitei mele (care nu are nicio sora...)

ruxandraru spune:

Dupa nasterea lui Tudor, mi s au calmat toate "nevoile" reproductive :) Adica am simtit ca gata, am incheiat un capitol. Sarcina, nastere, DONE. Sa vina restu! Adica m am vazut dintotdeauna mama de copil unic. Asa am fost si eu.
De aceea, n am povestit niciodata cu groaza despre durerile facerii sau despre starea de balena pe uscat din ultima luna de sarcina. Le consideram duse... trecute si uitate!
A, sigur, cind vedeam pe srada familii cu mai multi copii, aveam un pic de nostagie in suflet, dar imi trecea cu viteza luminii si raminea doar admiratie fata de familiile respective.
Acum sint insarcinata iar. Complet neprogramat, complet neasteptat,n o sa scriu nedorit. Acum incerc sa ma resetez mental, afectiv... Mai am timp sa optez si pentru un avort.Insa ma banuiesc ca n as fi in stare. Si azi, tot in virtutea acelui avort, am inceput sa iau acid folic... :)
Dar nu sint 100 la 100 sigura de nimic, nu stiu daca va fi bine sau nu, daca e decizia corecta... Adica noi am cam fost pusi in fata situatiei date. Si e destul de greu sa dau vreun verdict pro sau contra... Eventual mai vorbim peste un an! Si sa stii ca e destul de dramatic sa tii in mina viata unui copil si sa te afli in ipostaza de a decide daca traieste sau nu.

A_Iulia spune:

De fapt nu numai ca asa gandesc, ci asa si simt. Simt ca sunt ok asa, simt ca nu-mi lipseste nimic...imi pare rau, dar la mine argumentele celorlalti nu par sa functioneze. Sper totusi cu sotul tau sa ai mai mult noroc!