Religia in gradinita - optional impus?

Eram pregatita sa intampin problema religiei cand va intra fetita mea la scoala.
Din pacate, am descoperit cu stupoare ca "optionalul" din acest an de la gradinita, tinut doua zile pe saptamana, este religie.
Daca ar fi fost o zi, eram hotarata sa nu o duc in ziua respectiva. Dar nu, e in doua zile, si in zilele respective mai are si matematica si alte lucruri pe care nu vreau sa le piarda.

E vorba despre o gradinita de stat, care se presupune ca e laica.

Eu ce fac in cazul asta? Imi iau liber de la serviciu cate o ora ca sa o plimb pe fiica-mea in parc cat fac ceilalti religie?

Pentru moment am cumparat o carte despre religii ca sa invete ca nu exista o singura religie si ca e dreptul ei sa aleaga ce sa creada sau sa nu creada.

Plus ca toata increderea ei in ceea ce invata acolo se va duce pe apa sambetei, pentru ca e prea mica ca sa faca distinctia intre ce poate sa creada si ce nu. Ea crede intr-un om, o educatoare care o invata ceva. Daca acum va trebui sa ii spun ca de fapt nu tot ce spune aceasta e real, ce incredere va mai avea in ea?


Mai sunt si alte gradinite laice la care se face religie?

Pentru cei care aveti alte viziuni asupra religiei sau sunteti atei, cum ati contracarat indoctrinarea celor mici?

Nu vreau sa starnesc polemici. Ma intereseaza strict raspunsul la cele doua intrebari sau parerile altora care au trecut prin situatii asemanatoare.


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

szivarvany spune:

La noi, gradi de stat cu 4 ore, in ora de optionale, educatoarea e obligata sa stea in alta incapere cu cei care nu doresc sa participe. Mi se pare corect asa.
Noi avem 3 feluri de optionale, sunt copii care nu participe deloc.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

anya spune:

In mod normal, indiferent de optional, pentru cei care nu fac optionalul respectiv trebuie sa existe supraveghere - atat la scoala cat si la gradintia.
La gradinita, optionalele se platesc. Sa inteleg ca ti-au cerut bani pentru religie? Cine plateste profesorul?

Cat despre partea "religioasa" a problemei, eu am facut show cu educatoarele cand m-am trezit cu copilul recitand Tatal nostru (invatat la gradinita de stat). Le-am explicat ca educatia despre religie nu se face in gradinita ci acasa si daca eu vreau sa-mi cresc copilul ateu, musulman sau budist e treaba mea si sa faca bine sa nu-i mai bage in cap chestii din-astea. Cea mai tare faza a fost cand am vizitat o manastire si un copilas ii spunea preotului Tatal Nostru. Se baga si fiul meu in vorba - ca stie si el poezia asta . Cam asta e perceptia lui despre religie. Cate ceva a trebuit sa-i explic - in special diversitatea religioasa si acceptarea ei - ca sa previn diverse influente. Acum trateaza povestirile religioase ca pe un amestec intre istorie si legenda - unele s-au intamplat, altele si le-au imaginat oamenii si le place sa creada ca asa e.

Tisina spune:

Si fiica-mea este tot la o gradinita de stat, si au o multime de optionale (religia nu e printre ele). Ce vroiam eu sa zic, este ca optionalele la care PARINTII isi inscriu copii, sunt platite la sfarsitul lunii, in functie de prezenta copilului la ele. Iar in zilele in care au, de exemplu, engleza, copiii inscrisi la acest optional merg cu doamna de engleza intr-o clasa in care sunt copii si de la alte grupe inscrisi la acest optional. Adica nu ii tin pe toti in clasa si unii fac altii nu. Sunt separati, iar cei care nu fac, stau chiar cu doamna educatoare a lor, si fac altceva (coloreaza, li se citesc povesti....). Intreaba si la gradinita voastra cum anume se face.
Eu am alta problema. Fiu-meu e in clasa I si religia cica e obligatorie, nu optionala, asezata foarte strategic in mijlocul zilei (ora a doua). El nu pare prea interesat de aceasta materie, dupa doua ore de religie (doua saptamani de scoala), mi-a zis ca la religie doamna profesoara le spune povesti pe poze (din cartea de religie din cate m=am prins). L-am intrebat pe poza cu candela ce e aceea si mi-a spus ca un fel de clopot care se afla in biserici . Pana acum pare destul de inofensiva "materia". Sper sa nu se ia prea in serios, ca nici eu nu sunt de acord cu "indoctrinarea religioasa" (nu vreau polemici, va rog).

sanziana72 spune:

Nu este un optional cu plata. In fiecare an, pe langa orele obligatorii prin programa, doamnele educatoare au dreptul sa mai aleaga impreuna cu parintii inca o tema de studiu. Din cate am inteles orele sunt tinute tot de educatoare.

Numai ca am fost singura din grupa care a avut ceva de obiectat. Eu as fi preferat sa faca dans sau ceva miscare la optionalul asta. Sau daca tot au doua zile in care il fac, macar sa faca intr-o zi una si in cealalta altceva.

Nu exista alternativa de a sta in alta clasa. Sper doar sa nu inceapa sa ii sperie cu lucruri de genul ca ii pedepseste Dumnezeu. Si asa e la varsta la care a inceput sa constientizeeze frica (de intuneric, de oameni straini...), atat i-ar mai trebui acum, sa o sperie si cu religia.



"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

anya spune:

Sanziana, poti discuta cu educatoarea ca in ora respectiva copilul tau sa fie dus la alta grupa. Daca nu e cooperanta, faci cerere la directoare, folosind formularul pentru scoli (l-am descarcat de aici, de pe desprecopii).

Eu am avut o surpriza cu baiatul meu care, mergand pe stada, ma trezesc ca-mi spune ca lui ii vine sa planga. De ce mama? Ce s-a intamplat? Cica de mila lui Isus. Oauuu ce m-am enervat. Daca ii era mila de vre-un copilas bolnav, de vre-o mata schioapa - inteleg, dar de ceva ce s-a intamplat acum 2000 de ani? De amaratii arsi pe rug nu i-a indoctrinat nimeni sa le fie mila? Asa ca ar trebui sa ai grija ce le zice.
O colega a avut pb. cu fetita care incepuse sa viseze cruci cu sange dupa ce la clasa 1 li s-a povestit despre semnificatia Pastelui.
Unii copii sunt mai sensibili, altii nu - fiecare isi cunoaste mai bine copilul.

Tisina, religia nu e obligatorie in scoala. Si eu am copilul in clasa 1 si am dat cerere la secretariat ca nu sunt de acord cu religia (evident ca au facut nitel figuri - dar m-am tinut tare). Pe orarul provizoriu era strategic plasata a 3-a ora, urmata de matematica, dar m-am inteles cu invatatoarea ca in momentul in care mesajul de la ora de religie nu mi se mai pare ok, sa ia copilul in cancelarie cu ea. Ma gandesc, dupa ce se stabilesc exact profesorii si orele sa negociez cu cei de engleza sau sport sa il ia la ei.

Gretchen spune:

Si eu am fost la inceput impotriva studiului religiei in scoala. Am considerat mereu ca educatia religioasa se face in familie, nu in scoala. Si ca nu e cazul sa dai o nota, un calificativ, unui copil pe cat de religios este.
Plus ca aveam ca exemplu cazul unei fetite a unor cunostinte, care a venit plangand acasa pentru ca era convinsa ca parintii ei vor ajunge in iad fiindca nu merg la biserica in fiecare duminica.

Insa fetitei mele ii plac orele de religie. N-am observat la ea nicio urma de indoctrinare care sa ma ingrijoreze. Ea crede in Dumnezeu. Si crede ca Dumnezeu o apara de cele rele, si uneori seara spune o rugaciune in care il roaga pe Doamne Doamne sa aibe grija de cei dragi, mai ales pe bunicul ei care e foarte bolnav, si crede ca strabunica ei care a murit anul asta este in cer langa Doamne Doamne si acolo e fericita.
Nu se cere in mod expres la biserica, nu ne reproseaza ca nu suntem destul de credinciosi, nu pomeneste despre pedepse divine asupra necredinciosilor sau alte chestii care sa ne ingrijoreze.

Si atunci, ce sa gasesc eu rau in orele de religie? Faptul ca stie "Tatal nostru"? Faptul ca ea crede ca cineva acolo sus o iubeste si o protejeaza? Da, ea crede in Dumnezeu. Dar crede si in Mos Craciun, in iepurasul de Pasti si in Zana Maseluta.

Tisina spune:

Anya, mie tocmai invatatoarea mi-a zis (pe un ton foarte categoric) ca "nu-i adevarat, religia este OBLIGATORIE la clasele primare", desi stiam si eu ca nu. Deci, de inteles, nu prea m-am inteles cu ea, asa ca am inghitit si am ramas cu speranta ca va fi bine. Poate a fost o greseala din partea mea, dar am cedat eu. Mi-a spus ca va fi o ora foarte lejera, ca nu prea merg pe manual, mai mult pe prezentarea religiei prin povesti si desene, si pana acum asa e. Le da sfaturi sa fie buni (de dragul binelui, nu de teama unei razbunari divine - m-am interesat), politicosi, sa se ajute intre ei... deseneaza ingerasi... chestii frumoase. Sper sa fie asa si in continuare.

Fomalhauti spune:

Offff! Religia NU este obligatorie. Am mai scris aici, daca aveti probleme cu invatatoarea, puteti depune cerere la secretariatul scolii. Este obligatoriu ca cererea sa fie primita si inregistrata si apoi puteti lua copilul de la ora. Ma supara tare cand citesc despre tot felul de abuzuri....

Cu gradinita...chiar am ramas cu gura cascata....De fapt si la noi a fost cam la fel cu optionalele, adica au fost impuse elegant - doar ca nu a fost vorba de religie. La sedinta ni s-a explicat ca in program trebuie sa existe si "optionale". Ni s-a mai spus ca acestea sunt alese de parinti impreuna cu educatoarea grupei. Si apoi ne-a spus ca s-au gandit educatoarele ca nu are rost sa aduca persoane "din afara", sa fie platite separat. Asa ca, mai bine alegem niste optionale pe care le poate face educatoarea. Si apoi ne-a spus la ce s-a gandit si "Are cineva ceva impotriva?"

Pe de alta parte, din toata experienta mea de parinte, imi dau seama ca, daca ne-ar fi citit o lista lunga si ne-ar fi pus sa discutam ar fi iesit discutii interminabile, chiar certuri.

Teoretic religia nu poate fi obligatorie fiindca pot exista parinti care sunt de o alta religie decat cea predata si care doresc sa educe copilul in religia lor. Practic nu stiu ce se poate face...

Am mai scris la subiecte legate de studiul religiei: dracul nu este asa negru....Vreau sa spun, copiii oricum nu cred tot ce li se spune, nu absorb neselectiv. Sigur, treaba cu speriatul este demna de luat in seama, dar eu am auzit tot felul de alte lucruri de speriat copiii, inclusiv la gradinita...

Totusi, ma tot chinuie o intrebare. Poate nu aici este locul, poate ar trebui sa deschid un subiect separat....Eu sunt atee, dar cred ca e mai bine/placut/confortabil sa fii credincios. Eu chiar as vrea sa fiu, mi-ar placea tare sa cred ca exista cineva care ma protejeaza, pe mine si familia mea, ma fereste de lucruri rele. Doar ca imi este imposibil sa cred...Mi se pare atat de evident ca nimeni nu este protejat, ca nu exista nici pedepse, nici recompense divine, incat nu pot sa cred. Pe mine nu m-ar deranja daca unul din copiii mei ar fi credincios, recunosc mi s-ar parea ciudat. Vreau sa va intreb pe voi, mamici atee, de ce va este teama ca ar putea deveni credinciosi copiii?

A, da, si tare as mai vrea sa pot sa cred ca tata este intr-un loc minunat si ca intr-o zi il voi reintalni....

Tisina spune:

Imi permit sa respund eu la intrebarea ta, desi nu sunt atee (dar nici foarte dusa la biserica - a se intelege la propriu). Nu cred ca teama vine din faptul ca copilul ar putea deveni credincios. Eu una ma bucur ca ai mei inca mai cred in Mos Craciun si cred in tot ce e bun (ingerasi, Iepurasul de paste...). Deci nu credinta in ceva deranjeaza, ci teama ca aceasta credinta ar putea fi dusa la extrem. Teama ca ar putea fi marcat de "educatia religioasa" in mod negativ. Si fie vorba intre noi, nu cred ca educatia religioasa e ceva ce trebuie facut in scoli, si cu atat mai putin pentru nota. Asta mi se pare cea mai mare aiureala: ce vor evalua? Cat de credincios sunt copii? Cate rugaciuni sau canoane bisericesti stiu? Sa fim seriosi! Se vor descurca foarte bine in viata si fara a sti aceste lucruri.
Cred ca ne e teama de habotnicie, si nu de credinta.

anya spune:

Fara legatura cu subiectul, iti raspund si eu. Nu stiu foarte sigur daca sunt agnostica sau atee dar citesc si explic si copiilor despre religii. Nu pot lua "de buna" spusa unei carti (indiferent care) iar teama referitor la copiii mei e sa nu cada intr-o extrema - indiferent care (pot fi droguri, alcool sau habotnicie- indiferent de tipul de religie). Mi-ar fi placut ca la orele de religie (sau mai degraba etica) sali se spuna despre tipurile de religii, ca toate in esenta indruma oamenii la bine si ca toti oamenii sunt la fel de buni (sau rai) indiferent de zeul la care se inchina - sau nu. Mi-e teama de extremism.