Cum ne motivam copiii sa invete?

Mai e un pic si incepem clasa I.I-am povestit fetitei mele mai mult partea frumoasa a povestii,ca va invata lucruri noi si interesante,ca va avea ecuson de bobocel in primele zile,ca isi va face prieteni noi...Nu am insistat,dar stie si ca va avea teme,ca va primi calificative,va da teste.Desi mizez pe faptul ca se va descurca pentru ca e un copil ambitios si constiincios,ma gandesc la metode prin care sa o motivez.Nu cred ca ai nostri copii mai invata doar pentru ca asa trebuie.Stiu ca nu e bine sa ii recompensezi material,asa se zice,iar clipe frumoase impreuna petrecem oricum,indiferent daca invata sau nu,deci ma intreb cum sa o motivez si mai tare?Nu vreau un copil olimpic,vreau un copil sanatos si fericit,dar vreau sa aiba totusi rezultate foarte bune pentru ca e un copil inteligent,care poate invata, si ar fi pacat sa se leneveasca doar pentru ca nu am stiut eu sa pun problema.Ma intereseaza in special din partea mamicilor care trec acum in clasa a II a.Cum v-ati motivat copiii?Ce reactie ati avut fata de calificativele lor?Cum le-ati rasplatit munca?I-ati invatat ca primesc ceva daca iau FB sau ca asta e datoria lor?

alinaxeni spune:

Eu am fata de 17 ani.Acum trece clasa a11a si zic eu ca se descurca bine.
In clasa 1a nu ma prea pricepeam sa o motivez si niciodata n-am recompensat notele dar,i-am povestit mereu care este rolul invataturii,la ce-i va folosi in timp,ce repercursiuni vor fi daca nu invata totul la timpul potrivit si de fiecare data cand incerca sa dea rasol o lasam si apoi ii aminteam cand ajungea la ananghie.Am tinut tot timpul la programul de lectii.Am facut tot posibilul ca asta sa devina ca o rutina,ca mancatul,spalatul iar la momentul asta ma declar multumita.

-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

betiana spune:

Draga Happiness, in general mi-au placut toate postarile tale si te consider o mamica de exceptie. Nu cred ca trebuie sa te impacientezi ca va deveni lenesa. Daca stie deja prea multe si i se va parea prea facil ceea ce va face la scoala ( ceea ce nu ar putea-o motiva) gaseste-i auxiliare ( caci sunt destule pe piata !) si spune-i ca se poate juca cu aceste auxiliare. Nu uita ca la inceput scoala pare o joaca putin mai serioasa. Si daca vrei sa o motivezi, in afara de rutina de care se vorbea, poti sa conversezi ( si sa creati impreuna un desen ) :Cum se vede ea in viitor, ce ar vrea sa devina, ce cunostinte ii trebuie pentru acest lucru. Ideea principala a conversatiei ar fi : trebuie sa invete. Important este sa o feliciti cand reuseste un lucru si sa o ajuti cand nu reuseste singura. Si nu te ancora in calificativ. Calificativul poate sa ascunda si o doza de subiectivitate a cadrului didactic.

happiness spune:

Draga Betiana,iti multumesc pentru vorbele frumoase.Nu stiu daca sunt o mama exceptionala...Incerc sa fiu prietena cu fiica mea fara a pierde autoritatea pe care trebuie totusi sa o am ca parinte .De aceea ma intereseaza tot ce ar putea optimiza relatia noastra,deci si motivarea ei,printre altele.Ma gandeam ca vor fi mai multe mamici dornice sa imi impartaseasca din experienta lor.Mamici cu copilasi mai mari,poate,care au reusit sa treaca cu bine de clasa I.Si apropo de calificative,da,poate fi si subiectiva invatatoarea,dar oricum ideea nu e sa o stresez sa ia FB pe linie pentru ca altfel nu stiu ce pateste,ci sa invete pentru a reusi sa isi atinga visurile.Oricum i-am promis ca vom invata impreuna,asa ca ea e foarte linistita,nu are emotii si abia asteapta prima zi de scoala.

ruxij spune:

Fi-miu e in clasa a IIa. El isi doreste sa fie "destept", e curios, ii place sa isi dovedeasca lui si celorlalti ca poate sa faca una sau alta. Poate sa citeasca bine, poate sa faca lucruri mai grele la matematica, poate sa fie bun la stiinte etc. Deasemenea i-am bagat in cap ca invatatura e calea spre o meserie care ii va aduce bani suficienti pt. a trai bine si a avea o casa si mai ales o masina frumoasa E materialist si se pare ca chestia asta are efect la el. Cum ii zic, invata dc vrei sa ai un job bun cand te faci mare, si sa nu fii sarac, cum pune mana pe lectii. Dar cred ca nu merg aceleasi tehnici la fiecare copil. Unii chiar nu e nevoie sa fie convinsi, invata singuri. Al meu prefera sa se joace, asa ca il mai stimulez. Cand ideile generale despre calitatile lui si viitor nu merg, merg amenintarile "nu iesi afara dc. nu termini", nu te joci cu nu stiu ce dc. nu faci tema. In legatura cu calificativele, i-am spus ca nu ma supar decat dc stie sa faca un lucru si nu face pt ca se grabeste sau nu citeste cerinta, daca nu stie ceva, nu ma supar pe el, ci incercam sa lucram sa fim siguri ca nu greseste. Nu e asa greu. Dc ai fetita cred ca tie iti va fi chiar mai usor, fetitle sunt mai cumintele si mai ascultatoare in general. Mult succes boboacei!!

ruxij spune:

Am uitat sa spun ce era mai important. Il laud zilnic pt. ceva ce a facut la scoala si ii spun f. des ce incantata sunt de el si de progresele pe care le face. Chiar dc intr-o zi greseste ceva, gasesc altceva care a facut bine si pun accent pe acel lucru, ce a gresit doar mentionez si explic scurt ce trebuia sa faca, dupa care insist si fac mult zgomot despre ce a facut bine. Se vede ca se bucura si cred ca motivarea pozitiva ajuta f. mult, copilul va incerca sa munceasca ca sa mai primeasca laudele tale si sa nu te dezamageasca!

ellej spune:

Imi amintesc de amenintarile alor mei, de cand eram in generala: "daca nu inveti o sa maturi gunoiul pe strada", apoi "o sa faci liceul Autobuzul" (era prin zona) etc.

Sincer, ma gandesc deja cum voi proceda cu fiu-meu (acum are 4 ani) cand va veni scoala. Acum, ceea ce merge la el e (aparenta) indiferenta, gen "nu vreau sa mai stau cu voi", "bine, n-ai decat sa stai singur, treaba ta la revedere", "ba nu, vreau sa stau cu voi" . Mai tarziu... vom vedea.

Depinde foarte mult de felul fiecarui copil de a fi; ceea ce-l motiveaza pe unul e egal cu zero pentru altul (imi dau seama de asta privind retrospectiv propria-mi copilarie si aducandu-mi aminte de 'morala' parinteasca).

Tu stii mai bine ce personalitate are fata ta si ce o impresioneaza sau impulsioneaza. Sunt sigura ca vei gasi metoda de a face sa inteleaga rolul educatiei.

Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)

mianna spune:

intr-o societate cu valorile verticale, ca cea in care traiti voi,. merge. de multi ani insa ma intreb cum ar mai putea tine figura si la noi, cu atatea contraexemple de manelisti care arunca banii in stanga si-n dreapta la propriu, dar ma indoiesc ca-si stiu scrie numele corect, si cu profesori care nu pot trai dintr-un salariu. ce intelege la o prima privire un copil din toate astea? am multa admiratie pentru mamele care reusesc sa insufle o scara de valori corecta, in pofida mediului inconjurator!

ruxij spune:

Da, asa e, nu se aplica mereu treaba ca invatatura iti aduce neaparat bani. Nici macar aici, cu atat mai putin in Ro. Dar e prea complicat sa ii zic "daca faci facultatea de filozofie nu ai bani, dc. faci medicina ai bani" Sau, dc. esti bun la biznis nu tb sa faci scoala neaparat. Pana una alta ii zic ca dc invata, o sa aiba un job bun si dc nu invata nu va avea casa frumoasa si masina:). E adevarat ca e mai simplu aici, asa e, nu vedem manelisti, ii dau si eu exemplu, doctori, avocati etc...care au mers la scoala.

Imi amintesc si eu ca ai mei imi tot ziceau ca o sa ajung ca tanti Dumitra, femeia de servici a blocului, sau o sa muncesc la tesatorie, dar imi amintesc si ca nu prea ma impresionau aceste amenintari :) Eu voiam oricum sa ma fac inginer agronom si sa lucrez la tara :)

happiness spune:

OK.Ce vreau eu sa stiu este daca e suficient sa ii zici copilului ca daca invata va avea bani/casa/masina ,sau putem totusi merge si pe recompense.Prima varianta e buna pentru copiii care constientizeaza mai bine realitatea,probabil ca ar merge si la fiica-mea,ca tare isi mai doreste sa aiba de toate.Ma gandeam ca totusi calificativele ar trebui sa insemne ca invata sau nu foarte bine la scoala,si la un numar de FB-uri sa ii acord un mic dar.Nu as vrea insa sa inceapa o vanatoare de note,ci sa munceasca foarte mult pentru acele rezultate stiind nu doar ca in viitor ii vor folosi cele invatate,ci si ca exista o rasplata concreta in prezent.Cunosc mame care le dau copiilor bani pentru note mari,si altele care zic ca notele sunt responsabilitatea copiilor,datoria lor,alegand sa nu ii rasplateasca nicicum.Eu as vrea sa gasesc o cale de mijloc,dar tare greu e...

ruxij spune:

Cred e bine si cu recompense, adica motivare pozitiva, nu doar negativa. In primul rand laude generoase. Parca nu as zice sa incepi cu cadouri regulate, e bine sa stie ca invata pt. ea, pentru un scop cu bataie lunga si asta e jobul ei. Dc. si-l face bine, tu esti mandra de ea si ai putea sa faci si un chart ceva cu floricele/fete zambitoare si dc. a luat nu stiu cate FBuri poate primeste ceva, o activitate speciala cu voi, nu neaparat direct jucarii sau cadouri pt. fiecare FB..pentru ca speram ca vor fi multi, nu?. As da jucarii sa zicem la sfarsitul trimestrului, ca premiu pt munca de un trimestru intreg. Sau dupa ce primeste nu stiu cate floricele pe tabelul respectiv. Asa ceva, in ce varianta va convine.