Copilul utopic

Copilul utopic | Autor: conchita

Link direct la acest mesaj

de cateva luni incoace ma framanta niste dileme si am unele dubii pe care, incet-incet, incep sa mi le clarific, dar as avea nevoie sa le impartasesc cu voi si poate prin feedback sa-mi intaresc convingerea ca nu-s doar gica-contra din vocatie si ca inca gandesc limpede si am instinctele materne la locul lor. alea ancestrale si validate, nu astea pervertite de media contemporane.

pe scurt, cat pot: totul a inceput la cautarea gradinitei pentru sonia. nu conteaza criteriile si ce-am gasit, conteaza mecanismul gandirii mele care a fost influentat si a raspuns neadecvat la presiuni, cedand partial. a doua "criza" dilematica, s-o numesc asa, s-a declansat cand toata familia a descoperit ca sonia are "talent" la dans, ca ar asculta muzica intruna si ar tot dansa. si colora. si deci, lectii de dans. am cedat presiunii. sonia are numai 2 ani si merge la clasa de dans. acum, sa rad sau sa plang? ce urmeaza, clase de desen la doi ani jumate? olimpiade de mate la 3? pilotarea unei navete spatiale la 5 ani?

pentru fiecare parinte, propriul copil e magic. fiecare parinte, cel putin partial, ajunge sa-si priveasca, la un moment dat, copilul/copiii ca pe copilul utopic, prin ochelarii noilor psihologii educationale si a consumerismului. cred din ce in ce mai puternic ca nu procedez nici eu corect. sonia nu are nevoie de lectii de dans la 2 ani, pentru numele lui Dumnezeu! dar, te pui cu te-ncurci, si anume cu lumea moderna, unde copilul e zorit sa rezolve integrale la cinci ani si sa inteleaga legea relativitatii la 6? daca ma las in legea mea si o las sa fie copil pur si simplu, ma napadesc indoielile si sentimentele de culpabilitate, ca "n-am facut totul" sa-i ajut dezvoltarea potentialului de baby einstein. de fapt, dvd-urile alea cu baby einstein chiar ma calca pe nervi, iar pe ea o plictisesc teribil, cine m-a pus sa le cumpar? cine m-a pus s-o indop cu muzica clasica, in loc de raffi? de ce sa impun eu standarde la care sa se supuna ea, micuta de ea, doar pentru ca ma-sa a fost cu mintea-n paispe si s-a lasat influentata de familie, anturaj si consumerism? de ce nu mi-am ascultat instinctul intotdeauna si de ce am umplut casa de jucarii "educative" si "inteligente" care dezvolta IQ-ul si EQ-ul si whatever?

am impresia ca, cel putin generatia mea de parinti, este sub o presiune media fantastica sa isi trateze copiii ca pe adulti care trebuie sa performeze ca atare, plus ca standardele sunt mereu ridicate si nu ne mai satisface "normalul", parca suntem pe drumul golgotei si-i tragem si pe copii dupa noi sa performeze "deasupra normei", chinuindu-i inutil. ce s-a intamplat cu jocul de dragul jocului si cu libertatea deplina acordata copilului sa descopere lumea in ritmul sau si dupa pofta inimii?

alt motiv de groaza: aici, un copil trebuie sa stie sa citeasca dinainte sa ajunga la clasa intai. cum sa ma lupt eu cu sistemul asta pe care, dintr-odata, sub revelatie, il consider extra-super-tampit si cretinizant si nu e de mirare ca elevii de liceu nu citesc si nu-s interesati de nika dincolo de temele de acasa si sunt anxiosi si sinucigasi in procente din ce in ce mai alarmante! pai daca au fost presati inca din uter sa devina baby einstein, nu-i de mirare! citeam o poveste a unei mame cu trei copii, impartita intre activitatile extrascolare ale celor mai mari, ca fetita de 1 an aproape a crescut in minivan, intr-un du-te- vino de la fotbal pentru cel mare la balet pentru mijlocia, inapoi la patinaj, dincolo la inot si tot asa. si ca manifesta simptome de confuzie aflata oriunde altundeva decat in minivan.

acum, ma intreb - ce pisici e nevoie de atatea activitati extra si para, de ce e nevoie sa ne fugarim copiii in goana nebuna dupa performanta, de ce cadem prada sistemului care ne vrea doar muncitori extra-productivi, cu cat mai multe ore lucrate peste program si cu vacante de doua secunde, cand toata lumea stie o chestie de ultra-bun simt, e inca acolo ingropata in adancul inimii, ca un adevar etern, ca doar si noi am fost copii: si anume ca nimic nu inlocuieste joaca pura si simpla si magica si minunata, cu prietenii pe maidan sau cu familia? ca un copil, odata adult, nu-si va aduce niciodata aminte cu nostalgie de clasa de dans de la 2 ani , ci de jucatul in noroi cu muma-sa si de bataia cu perne si de desenatul de mustati cu iaurt si de, si de, si de...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns blackpanterro spune:

Parerea mea e ca daca Soniei ii place sa danseze si VREA sa mearga la cursul de dans, nu e o greseala sa o lasi sa mearga.
Nici eu nu sunt de acord cu clasele extrascolare daca sunt impuse copilului dar cred ca poti sa il duci sa vada unele activitati si daca ii plac se poate alatura, daca nu, nu.

Noi nu l-am dat pa Aidan la gradi pana la 3 ani jumate ca atunci mi-a cerut el sa mearga la gradi.Stia ca exista gradinite pt ca in plimbarile noastre treceam si pe langa gradinite si el isi dorea sa mearga sa se joace cu copiii. I-am promis ca atunci cand gasim loc va merge. I-am gasit loc si merge cu placere la gradi, nu am avut nici o problema de acomodare dar nu i-am impus asta nici macar o data sa mearga, o face ca vrea el.

Cursuri extra nu facem pt ca pe aici e limitata oferta pt asa copii mici dar ne-am pus numele pe o lista de asteptare pt fotbal, ca ii place sa joace. Vom fi anuntati cand va avea 4 ani jumate daca ne accepta sau nu.Daca ii va place in continuare va merge, daca nu, nu.

Ca sa nu ma intind, cred ca daca copilul isi doreste sa faca ceva, fie ca e desen, fie ca e fizica nucleara, trebuie lasat, asta e ce isi doreste el. Eu mereu am lasat putere de decizie si copilului, e si el membru in familia asta cu drepturi asupra a ce isi doreste si ce nu isi doreste si e inca la varsta in care poate sa nu doreasca nimic asa ca nu impun nimic.

Adriana si Aidan - 3 ani
A ticket to hell has never been funnier

"Friendship is like peeing in your pants, everyone can see it but only you can feel its true warmth."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Mi s-a intamplat si mie cu primul copil , am dat-o la balet la vreo 3 ani pentru ca 'avea talent' . Atat timp cat copilul merge cu placere nu vad nici un rau in activitatile astea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Puppa spune:

Dilema ta este si dilema mea. Ma vad prinsa intr-un scenariu tamp: aud alti parinti caai lor copii fac una si alta si apoi ma uit la Amalia si ma gandesc ca ea de ce nu face. Apoi, mi se spune ca e fata desteapta (are doar un an...) si ca trebuie sa o duc la o gradinita unde sa faca engleza, pian, dans si cate si mai cate. Eu ma gandesc la gradinita se invata in primul rand sa socializezi, nu trebuie sa iesi de acolo un mic picasso sau motzard sau mai stiu eu...Pe de alta parte, ma gandesc ca daca nu o duc, apoi pierde trenul si nu va mai fi la acelasi nivel cu ceilalti copii din generatia ei...Eu nu am fost nici macar la gradinitza, d-apoi la sute de activitati extrascolare si nu am patit absolut nimic, am terminat si facultatea, am si un job...Numai ca am impresia ca societatea de azi e un pic altfel si cere de la copii foarte multe. Noi parintii le cerem foarte multe! Si unii o fac, cred si din egoism, ca sa aiba cu ce sa se laude, atunci cand este intrebat ce mai face ala mic? Pana la anul cand am sa o duc la gradi sper sa rezolv dilema :)

si sa nu uit. daca te uiti pe site-urile gradinitelor, nici una nu se lauda ce educatori are si ce jucari frumoase. isi fac reclama cu diverse cursuri de engleza, calculator, germana, dans, pictura, karate...etc

http://picasaweb.google.com/cristina.catana
http://puppa.wordpress.com/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ingrid S spune:

Eu ma uit la nepoata mea de 9 ani, sictirita pana peste poate de cursuri extra: tenis, karate, ghitara, inot. Plus lectiile pe care trebuie sa le faca, nu e de mirare ca s-a saturat. Efectiv nu are timp sa stea, sa se joace, sa fie copil, pentru ca este inca un copil. Eu mi-am jurat ca o voi da la un sport (inot) si engleza. Atat. Am renuntat la pian desi ma batea ea la cap, are doar 3 ani, e absurd.
In rest, asculta muzica clasica, aici nu vad ceva rau, gusturile se educa din copilarie, a invatat sa citeasca, sa adune si sa scada. Pentru ca asa vroia ea, nu am fortat-o cu nimic. Am fost acuzata ca fortez copilul, care copil plangea sa se joace cu literele si cifrele. Dar promit ca n-o las sa scrie, ceva musai sa faca si la scoala.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

adevaru-i ca este greu sa fi parinte:)
Daca nu-l duci la cursuri te mustra constiinta, daca il duci, la fel te deranjeaza ca nu-l lasi sa-si traiasca copilaria...
Eu cu al meu am decis asa: nu il compar cu nimeni, nu ma intereseaza celelalte mame/colegi de gradi care fac 4 cursuri, il dau doar la sport ca sa se dezvolte frumos si armonios si o sa faca cursuri/ore/meditatii/etc doar dupa ce incepe scoala, daca o sa fie cazul. Pana atunci vreau sa se joace, sa fuga, sa rada. Chiar anul acesta am inceput "tratamentul" copilaria naturala. Dormit in fan la tara, catarat in pomi, vrem sa mergem cu cortul - vreau sa aiba aventuri si amintiri frumoase asa cum noi avem.Nu este rau, normal, daca ai un copil cu talente deosebite sa i le cultivi, insa sunt multe mame care ii obliga pe copii mici la prea multe. Si toate astea din dorinta de al compara cu altii.




poze

inspiratie si putere...pentru cine crede ca nu mai poate...NEVER, NEVER, GIVE UP !
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns fritz spune:

Doamne, frumos mai scrii Conchita!!! Cred ca toate mamele din ziua de azi, mai ales noi astea care bantuim zilnic pe net, avem dilemele tale, iar raspunsul cred ca nu il stie nimeni...Nici in instincte nu am incredere cand e vorba de educatia copiilor mei. Putem doar sa speram ca facem bine ceea ce facem, ca nu gresim prea mult sau prea tare. Eu ma bucur ca ma pot sfatui cu sotul meu in privinta copiilor si in felul asta o eventuala vina se va imparti la 2...daca mai conteaza...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

da, pantera, ii place sa danseze, dar nu a cerut ea la cursuri de dans, ca doar are 2 ani, nu stie de cursuri de dans cum nu stiu io toate galaxiile din univers. adica, nu puteam s-o las sa danseze cand si cum vrea ea, fara sa-i fac program, fara sa-i iau trei perechi de pantofi profesionisti si costum special si s-o trimit in ring la 2 ani sa "invete" ceea ce iubeste deja si, deci, stie mai bine decat tot universul la un loc?

Puppa, tu ai inteles bine dilema mea. ca, vezi tu, discutam cu vecina care are doi copii si cu soacra-mea care a crescut 3 ai ei si cu cumnata-mea, mama de 2 copii absolut minunati...si de la vecina am inteles ca e absolut vital pentru copiii de 2 ani sa aiba o cutie cu nisip, cum s-o traduce sandbox. si m-am executat. adica, stati asa, ca drama e reala, a trebuit sa cercetez pe internet care, ce, si cum, si sa inteleg de la "specialisti" ca o groapa normala de nisip nu e suficienta, trebuie cu moriste si remorci si caruturi si sine si trenulete. jucarie moderna. parca as fi cercetat tratamentul unei boli incurabile, atat de obsesiva si de focusata am fost. de sandbox asta ar fi depins viitorul soniei, de-a dreptul! vezi tu, unde e multa desteptaciune e si multa prostie, si daca stiu asta, oare de ce nu m-am limitat la mia de carti care imi umple office-ul si acum inotam in sute de carti si in dormitor? adica, io ce vreau? s-o fac pe sonia geniul mapamondului la 2 ani? ce nevoie are ea de toata cultura lumii acuma? cand o viata intreaga am crezut ca nu e important cat stii, ci sa intelegi esentialul, putin, pe care il stii.

Deus, ma paste terapia ta. caci, vezi tu, nush ce e in mintea noastra de parinti stresati si abuzati mental de media :-)) ce-mi inchipui eu, ca o pot "invata" ceva pe sonia, oare? si anume, sa-i predau copilaria? ca nu-s mentor, lactatia nu m-a scolarizat pentru postul de profesoara. is mama. ce caut in scaunul de caracatita, cu tentaculele intinse in toate directiile, sa apuc lumea de cozi si s-o intind la picioarele copilei mele, de-a gata. adica, ea nu poate s-o cucereasca si singura, ba mai bine ca mine?

Ingrid, "gusturile" noastre nu-s neaparat cele mai bune doar pentru ca suntem adulti si ei copii. cand le impunem "gusturi", stii ce facem? le inhibam creativitatea si le asternem viitorul in patul lui procust, aglomerat cu "gusturi" si "informatii fundamentale" si "standarde"...astea-s balastul nostru, prejudecatile noastre despre cultura si educatie, astea-s fantasmele noastre despre copilul normal, aka utopic, departe de copilul real care se supune "educatiei" noastre pentru ca ne iubeste si vrea sa ne faca fericiti...

Bird, n-am cum s-o scot de la clasa acuma, o las sa termine. dar m-am desteptat, gata, o sa fac fata presiunii familiei si cand o fi mare si capabila sa ceara la clase de dans, atunci mai discutam. pana atunci, treaba mea e s-o las copil.

fritz, multumesc. dar nu ma starni despre tati, ca mi-a umplut casa cu dvd-uri disney si alte aiureli. deci, pe langa ca va fi geniu universal, sonia trebuie sa stie toate desenele animate posibile si imposibile.

p.s. ah, da, si alta problema contemporana: keeping up with the joneses. si anume, stai ca uite, copchilul vecinului face aia si ailalta, aoleu, al meu nu inca, gata, hai sa sunam la ziar ca e clar, vine sfarsitul lumii. si sa cumparam flash cards, ultra-importante pentru dezvoltarea intelectuala a copilului, cu efecte miraculoase asupra scorului la sat si whatever.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ingrid S spune:

Conchita, muzica buna e asa nu pentru ca eu o apreciez sau tu sau vecinu', ci din alte cauze. Naturel ca asculta si dance si altele, dar manele nu. Asta sa audieze afara din casa, cand o fi mare. Nu-i impun gusturi, dar de educat incerc s-o educ ce e bun, din perspectiva mea, altfel o fac altii si poate din perspective care nu-mi convin. De fapt, e de speriat in ce masura influentam copilul, dar chiar nu avem cum proceda altfel.
Parerea mea e sa lasam vecinu' si progenitura lui deoparte, sa nu ne interesam atat de ce fac altii si sa ne ascultam copiii si dorintele lor.
Daca fetitza ta vrea sa danseze, o duci. De ea depinde daca ii va placea, altfel se va plictisi repede. Nu trebuie sa crestem un copil utopic...btw, Diana mea nu s-a uitat decat o data sau de doua ori la Baby Einstein...

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andusha spune:

copiii chiar nu au nevoie de atatea activitati organizate. e alegerea parintilor daca sa aprofundeze dans, pictura, fotbal sau limbi strine, dar cu siguranta copiii (cel putin pana la 9-10 ani) au mai multa nevoie de joaca imaginativa, neorganizata pentru a-si dezvolta personalitatea si a se forma ca oameni echilibrati.
recunosc ca si eu ma trezesc uneori ingrijorata ca joneses stiu sa citeasca, sa scrie si isi mananca tot spanacul , dar depinde de noi sa ne tinem in frau tendintele astea comparative. pentru ca ne formam copiii dupa noi insine. si nu vom putea sa ii crestem dezinvolti, echilibrati, relaxati decat daca noi suntem asa.
nu stiu cum e la tine, conchita, dar pe aici hiper-competitivitatea parintilor in legatura cu performantele copiilor este must have-ul sezonului. nu ca ar folosi copiilor in vreun fel.
a, si de relaxare (poate le stii deja):
http://www.slowplanet.com/blog/category/parenting/
http://www.carlhonore.com/?page=1

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Conchita tu locuiesti in USA? Asa este si acolo? SAu te preseaza rudele tale din RO?

Eu sunt pentru activitatile extra...bine nu chiar de la 2 ani. De fapt copilul meu este mai bun la activitatile extra decat la scoala.

Pe de alta parte nu duci copilul la nimic, iar la 15 ani te intrebi de ce nu isi ocupa timpul cu altceva decat cu chat-ul. Eu cred ca un copil trebuie invatat ce sa faca si cu timpul liber. In plus activitatile extra ii permit intalnirea cu persoane care au aceleasi intrese.

Mergi la inceput