40 Liturghii pot muta suflete in rai

40 Liturghii pot muta suflete in rai | Autor: Dimineata77

Link direct la acest mesaj

Atat pentru cei departati cat si pentru cei vii se pot da 40 Liturghii la manastiri. Liturghia are o putere foarte mare ,, e poate cea mai puternica rugaciune pentru un om fie departat fie viu, pentru ca la Sfanta Liturghie cerurile se deschid. Aici e ce spune parintele Cleopa de cele 40 de Liturghii:

"Din invataturile parintelui Cleopa
inainte vreme, cand inca nu se stia puterea celor 40 de Liturghii, lumea facea pentru cei raposati cate 20, altii cate 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit ca sunt mai puternice 40 de Liturghii decat 30. Si cum a fost?
Un preot batran dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, saracul, nu mai putea sluji. A maritat o fata a lui, iar ginerele ramasese in locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul batran, daca l-a cunoscut, pentru ca pe atatia i-a botezat si i-a si cununat si pe altii i-a si inmormantat; il stiau drept parintele satului, ca era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la batran. Se mai duceau la spovedit, la citit, sa le mai spuna un cuvant, si tanarul era bucuros ca batranul mai poate face ceva, de-l ajuta pe el.
Dar pe preotul batran il dureau picioarele, caci era bolnav de reumatism. Acum la batranete reumatismul isi arata puterea, pe masura ce slabeste omul tot mai tare. si i se umflasera picioarele. Acolo in satul acela era un feredeu, o baie, care avea apa sarata, ce facea bine la reumatism, la diferite boli.
Baia aceasta era intr-o gradina mare, cu o livada frumoasa.
si preotul ducandu-se acolo sa faca baie, se ducea cu nadejdea in Dumnezeu, ca asa-i datoria preotului si a calugarului si a crestinului cand calatoreste, mai ales singur, sa zica rugaciuni pe drum. Zicea rugaciuni de acasa pana ajungea in gradina.
Cand ajungea acolo in gradina, intalnea un tanar plangand si vaitandu-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tanarul acesta cu preotul la baie si arata multa dragoste sa-l ajute pe preot. Preotul batran, cat statea in baie zicea rugaciuni, ca el stia rugaciuni multe pe de rost.

Cand iesea din baie, tanarul acela iar venea plangand. Plangea intr-una. stergea picioarele preotului, il incalta, ii dadea haina si-l petrecea plangand. Acuma bietul preot, vazand pe tanarul acesta ca plange, il intreaba: “Tinere, de ce plangi?” Iar el nu graia nimic. Atunci preotul s-a gandit sa-i dea bani. Dar acela plangea si n-a vrut sa primeasca banii. De cate ori venea preotul, gasea pe tanarul asta care iesea de undeva din livada, ca era livada deasa cu pomi, plangand tare, si mergea cu el la baie si il ajuta pana iesea preotul din gradina, iar el ramanea in gradina aceea.
Atunci, ce s-a gandit preotul? A pus niste prescuri si o sticla de vin curat intr-un servet frumos si a zis: “Eu am sa-i dau prescurile acestea si o sticla de vin, poate acestea le va primi, ca tare mult bine imi face omul acesta”.
Cand a ajuns preotul, l-a intalnit iar plangand. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, si cand sa iasa pe poarta, preotul zice:
- Ia legatura asta cu prescuri si o sticla de vin, sa le mananci, ca le-am blagoslovit eu.
Atunci a vorbit tanarul acela:
- Oh, parinte, oh! Daca ai sti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri sa mananc. Vai si amar de mine!
Si atunci s-a speriat preotul:
- Dar cine esti tu, fiule? De ce n-ai vorbit pana acum, ca de atatea ori am venit eu in gradina asta si tare mult m-ai ajutat?
- Oh, parinte sfinte, daca ai sta sfintia ta in gradina asta si in baia asta toata viata, mare bine mi-ai face mie!
- Dar de ce?
- Ca numai sfintia ta cand vii in gradina asta si cat stai in baie zici rugaciuni, si numai atat pot sta si eu in gradina asta a mea.
Batranul cand facea baie se ruga si zicea: “Doamne, pomeneste si iarta pacatele aceluia care a facut baia aceasta”, fiindca era gratuita si avea toate cele de nevoie.
- Dar unde esti tu?
- Eu sunt in iad!
- Dar cine esti tu?
- Eu sunt proprietarul acestei gradini. Gradina aceasta cu pomi a fost a mea si baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea si am lasat-o in folosul comunei, dar am murit in floarea varstei, cu pacate grele si m-am dus in iad. M-am marturisit eu, dar degeaba, ca n-am avut vreme cand face canon. Si iata, parinte sfinte, sunt 80 de ani de cand ma muncesc in iad. Si cand intri tu, parinte sfinte, in gradina asta si te rogi, ingerul Domnului vine si ma scoate din foc. Si toti care stau in baie, numai rautati fac, si nu se gandesc la Dumnezeu. Iar dumneata si cand stai in baie si cand intri in gradina, intri cu rugaciunea. Asta dreptate mi-a facut Dumnezeu, ca trimite pe ingerul Domnului si ma ia din foc, “cat va sta preotul in baie si in gradina, pentru rugaciunile lui, fiindca se foloseste si preotul, tu sa stai in gradina ta”. De aceea am spus, parinte sfinte, daca ai sta mata in gradina asta pana la sfarsitul vietii, atata stau eu afara din iad. Cum pleci mata, ma rapeste ingerul Domnului si ma duce inapoi la munci.
si s-a speriat preotul. si a intrebat:
- Cum te cheama, frate?
- Ioan ma cheama.
- Da? Frate Ioane, si cum pot eu sa te ajut?
- O, parinte, mare putere au preotii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preotii din iad.
- Dar cu ce?
- Daca vrei, parinte sfinte, nu-mi da prescuri sa mananc, ca eu sunt duh, eu ma arat tie asa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot manca si bea acuma. Daca vrei, ia prescurile si vinul si sa faci pentru mine, parinte sfmte, 40 de Liturghii sa ma scoti din foc, ca daca ma ajuti, mare plata ai sa ai in ziua judecatii, in ziua cea mare.
si cum a zis asa, cum era cu preotul de vorba in gradina, n-a mai vazut nimic preotul. I-au tiuit preotului urechile, s-a speriat, a ramas in gradina si a inceput a plange: “Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca sa vorbeasca cu mine si sa-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Pana atunci se faceau 30 de Liturghii, cum am spus.
Atunci preotul a venit acasa plangand. si l-a vazut ginerele si fiica-sa, si l-a intrebat:
- Ce ai, tata, ca esti mahnit?
stii, omul se cunoaste.
- Dragul tatii, ce sa am? Sunt suparat. Ma cam dor picioarele; de-acum vad ca mi se apropie sfarsitul meu. Uite, mai baiete, ce vreau sa fac. Eu, fiindca am fost preot 60 de ani in comuna asta, vreau sa ma duc pregatit din lumea asta. Sa-mi dai voie sa slujesc 40 de zile Sfanta Liturghie.
- Cine?
- Eu.
- N-ai sa poti, tata! Vezi, mata de-abia te duci.
- Cum va vrea Dumnezeu.
- El a vrut sa slujeasca; sa se osteneasca el.
si atunci s-a minunat.
- Daca ai sa poti, tata! Am sa te mai ajut si eu. Dar daca poti mata, noi te lasam sa faci.
- Dar nu asa cum slujiti voi, numai duminica si in sarbatori, eu fac ca la manastiri.
Dar nu le-a spus taina ce a grait acela si ce-a vazut in gradina. si s-a apucat preotul, s-a. pregatit, s-a schimbat, s-a spalat, s-a marturisit la cel tanar, ca nu poate sluji pana nu se marturiseste. Si s-au minunat oamenii in satul acela: “Ati auzit o veste? Preotul cel batran a zis ca inainte de moarte vrea sa faca 40 de zile slujba”.
Si trageau clopotul la biserica in fiecare zi dascalul si cantaretul. Oamenii, cand auzeau, ziceau: “Hai, mai, ca slujeste preotul batran! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toti cat de usor facea slujba. Toata randuiala, si in fiecare zi Liturghie, ca el daca se impartasea cu Preacuratele Taine in fiecare zi, Sfintele il intareau. Sfintele Taine sunt si pentru intarirea trupului, iar preotul slujitor se impartaseste in fiecare zi, cand slujeste. si se minunau toti: “Preotul cel batran a intinerit! Hai sa-l vedeti cum slujeste, cum cadeste si la urma tine predica si face panahida si toate”. Si oamenii, bucuria lor ca a inceput preotul in fiecare zi sa slujeasca. Asa se slujea inainte in sat. Mergeau si ei la biserica.
Si atunci a slujit preotul acesta batran vreo 20 de zile. La 20 de zile saracul a venit de la biserica foarte obosit. Si s-a dus in camera lui: “Eu ma odihnesc oleaca. Voi manca cand m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am impartasit cu Sfintele Taine”.
si preotul batran cum era incaltat cu ciubotele, a pus capul sa se odihneasca. si nici n-a adormit bine si vede un rau mare de foc, de n-avea margine latimea lui. O mare de flacari. si auzea fel de fel de vaiete si tipete si scrasniri din dinti si racnete de disperare si vedea cum ard oamenii si cum ii intorc dracii cu furci in flacari, si cat de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Cand aproape de malul acelui rau de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumatate era iesit din flacari. si a inceput a striga, batand din palme: “Parinte, parinte, nu ma lasa. Eu sunt Ioan din gradina! Iata cu Sfintele tale Liturghii, jumatate am iesit din foc”. El facuse jumatate din slujbe. “Nu ma lasa, parinte sfinte, fa inainte si ma scoate, ca mare plata ai sa ai in ziua judecatii!”
Si preotul s-a trezit si n-a mai vazut raul de foc, si s-a speriat. S-a sculat, si mai tare s-a imbarbatat. “Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis batranul. A intinerit. Nici nu simtea ca-i batran. “Ia uite, domnule, ce putere la el!”
Vezi, omul cand ia contact cu lumea de dincolo, cat curaj are? Si a facut batranul inca 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. si se minunau oamenii: “Mai, sa-l intareasca Dumnezeu pe parintele nostru, saracul! La 80 si atatia de ani face zi de zi!” – cum a facut staretu1 meu Liturghii aici pana la 82 de ani. Staretul care m-a calugarit pe mine, Ioanichie. Aici se vede si credinta! Credinta il intareste pe om.
si a facut inca 20 de liturghii. Si cand a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe cand era cu sfantul pocrovat in mana si cu sfanta lingurita ca sa consume Sfintele, dupa ce s-au impartasit credinciosii, preotul vede deodata intrand in sfantul altar un vultur frumos, cu pene in mii si mii de culori. Lumea plecase din biserica, pentru ca se daduse anafura. Paracliserul era prin biserica. si preotul a strigat:
- Mai, Vasile, ia vino repede incoace! Cand a intrat paracliserul si a vazut vulturul asa de frumos, grozav s-a minunat. A cazut cu fata la pamant si a zis:
- Vai, parinte, de unde-i pasarea asta asa de frumoasa? N-am mai vazut o asa pasare!
Si atunci vulturul a inceput a vorbi:
- Parinte sfinte, eu sunt Ioan. Iata cu Sfintele si dumnezeiestile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si ma duc la raiul desfatarii. si sa-ti dea tie Dumnezeu plata in ziua cea mare a judecatii, ca ai scos un suflet din muncile iadului. Sa stii aceasta, ca prin mainile preotilor si prin Sfanta Liturghie multe mii si mii de suflete in fiecare zi ies din iad, cum am iesit si eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum inainte sa nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii.
si zicand aceasta, nu l-a mai vazut. Si apoi preotul le-a spus:
- Iata azi am terminat 40 de Liturghii. De acum sa va spun taina de ce am slujit.
si le-a spus la ai lui si au scris, ca avem in prolog scris. “Scrieti istoria asta, ca am vazut-o cu ochii si am auzit-o cu urechile. Iata cum s-a intamplat cu mine … “. Le-a spus de cand mergea la baie. Si n-a mai facut preotul baie la picioare pe urma, l-a intarit Sfantul Duh. Si a mai trait preotul trei ani de zile si dupa trei ani s-a dus la Domnul.
si s-a facut intamplarea aceasta in Constantinopol, pe timpul imparatului grecesc Heraclie, imparat foarte credincios, acela ce a scos Sfanta Cruce de la Ierusalim, care a fost robita de persi. si v-am spus aceasta ca sa cunoasteti puterea celor 40 de Liturghii.
*
Dar sa va mai spun o istorioara. Pana la anul 1054 Franta era ortodoxa, si Italia; toate tarile din lume eram o singura Biserica. Atunci catolicii s-au despartit de noi. Marea schisma papala cand s-au rupt de Biserica noastra pentru anumite reforme pe care le-au facut.
Franta fiind ortodoxa, un preot din Franta avea un frate militar. Si au avut francezii razboi cu mauritanii. Mauritanii erau unde este Africa Franceza azi, dincolo de Gibraltar imediat, catre Liberia. imparatia maurilor de pe vremuri. Si s-a dus armata franceza sa se bata cu maurii dincolo de Gibraltar, in Africa.
Fratele preotului acesta din Franta a mers si el, era militar intr-un regiment. Atunci nu erau tunuri ca acuma si mitraliere si avioane si bombe atomice, atunci se bateau cu sabiile, ca pe vremea lui stefan cel Mare, cu sulita, cu arcul, cum era.
Si trecand armata franceza in Mauritania sa se lupte, a fost mare razboi intre armatele europene si cele din Africa. si i-au batut francezii pe mauri, dar au luat maurii multi prizonieri francezi, pe care i-au dus in tara lor, printre care au luat si pe fratele acestui preot. Preotul era din Marsilia, portul Frantei, care este port la Oceanul Atlantic. Preotul n-a stiut ca fratele sau a cazut prizonier, dar a vazut ca n-a mai venit si a intrebat pe ceilalti soldati, cand s-a terminat razboiul:
- Mai, dar pe fratele meu nu l-ati vazut?
- Parinte, cred ca a murit, ca a fost mare macel. Stateau trupurile pe jos cum stau butucii, asa lupta a fost, si cred ca a murit si el, saracul.
Preotul, ca frate al lui, a inceput sa-i faca 40 de Liturghii. Fratele preotului nu era mort, dar era prizonier si-l tineau in lanturi intr-o temnita, si erau mai multi legati acolo.
Preotul facand Liturghia aici, cand era pe la ora 10 din zi, toate lanturile cadeau de pe fratele preotului, si ramanea dezlegat. si ziceau ceilalti:
- Ce este cu tine? De ce cad lanturile de pe tine? Faci farmece?
Acela a zis:
- Eu nu stiu farmece.
- Ei, nu stii farmece!
Toate lanturile se rupeau si cadeau jos in fiecare zi la ora zece, aceia il legau cu alte lanturi. A doua zi si acelea, praf jos. Puneau altele. Praf.
- Mai, mare fermecator!
- Eu sunt crestin. Cred in Hristos. Eu farmece nu stiu, dar eu cred altceva. Fratele meu este preot in tara mea, in Franta, si eu cred ca el face Liturghii acuma si scoate particele pentru mine, crezand ca am murit. si, ca daca as fi in iad, si acolo as fi dezlegat, nu numai de la voi. Si eu asta cred ca se intampla, ca numai asta inchipuie. Dar nici eu nu stiu de ce.
- si cat timp are sa se intample asa cu tine?
- stiu ca la noi se fac 40 de Liturghii. si o sa vedeti ca pana la 40 de zile cad lanturile de pe mine.
- Dar atunci ce-o sa se intample?
- Nici eu nu stiu ce-o sa se intample, dar stiu ca o sa scap din mainile voastre.
- Cum? Nu scapi tu din mana noastra!
- Eu cred ca Dumnezeu ma scotea si din iad, daca as fi fost in iad, pentru cele 40 de Liturghii, cu atat mai mult o sa ma scoata din mana voastra de aici.
- Ai sa vezi ca te punem noi sub paza atunci!
si au numarat aceia si n-au mai pus lanturi pe el.
- Degeaba le punem, ca la 40 de zile pica toate.
La 40 de zile erau atenti cu totii. Au pus santinele duble la porti si au pus lanturi pe el si paza. „Paziti-l, mai, ca auzi ca acesta la 40 de zile pleaca de aici!”
si cum erau ei in paza deodata au vazut ca s-a desfacut acoperisul temnitei in doua si o mana l-a luat de perii capului si nu l-au mai vazut. si unde l-a dus? L-a pus pe prispa casei, la Marsilia, intr-o clipa de vreme.
si atunci aceia s-au intrebat:
- Ce s-a intamplat, mai?
- A venit Hristos al lui, caci am vazut o mana. (Ei nu stiau ca era ingerul Domnului). L-a luat dintre noi. Toti am cazut tremurand. Nu putea nimeni sa se tina pe picioare.
- si pe unde?
- Prin acoperisul temnitei, si temnita s-a inchis apoi.
Acela a spus:
- Vedeti voi cat de mare-i credinta crestina? Vezi ce putere are Hristos al lor? Iaca, mai cat l-ati pazit voi si l-a luat cand a vrut!
si preotul cand l-a vazut i-a zis:
- Mai, frate, mai, ai venit? Mie mi s-a spus ca ai murit. Chiar astazi am terminat 40 de Liturghii pentru tine si am scos ultima particica pentru sufletul tau.
si atunci cel scapat i-a zis:
- Bine ai facut, frate, ca daca eram in iad, ma scoteai si de acolo. Daca am fost pe pamant m-ai scos din temnita. Sa-ti dea Dumnezeu tie plata, dar uite cum a fost cu mine.
si i-a spus istoria cu lanturile si s-a scris si asta. Aceasta despre puterea celor 40 de Liturghii.
*
S-a mai intamplat inca si o alta minune in legatura cu cele 40 de Liturghii. Un staret batran, ieromonah, avea un ucenic. Dar ucenicul acela nu prea asculta de el. si de multe ori ii spunea batranul: “Asculta, fiule, ai sa te muncesti vesnic”. si s-a intamplat ca a murit ucenicul cel neascultator si l-a vazut batranul in iad. Si i-a spus: “Parinte, te rog, fa pentru mine 40 de Liturghii, fiindca am fost neascultator si rau si te-am amarat. si dupa ce a facut batranul 40 de Liturghii, a venit ucenicul cu un vesmant imbracat ca soarele si i-a zis: “Cu sfintele tale rugaciuni, prin mijlocirea pe care ai facut-o pentru mine, m-am usurat si m-am mantuit”.
*
Pomenirea mortilor o faceau crestinii demult, la Liturghia Sfantului Iacov: intaia Liturghie care se intocmise inca din vremea celui dintai episcop al Ierusalimului. in timpul ei se randuise slujba speciala pentru morti. Dar mai tarziu, randuindu-se alte slujbe pentru morti, s-a vazut cat de mare folos aduc cele 40 de panahizi (parastase) pentru raposati. S-au descoperit multe taine. Acum sa va mai spun o istorioara despre puterea celor 40 de panahizi.
Pe timpul imparatului Nichifor Focas, pe la anul 963, cand s-a facut Marea Lavra a Sfantului Anastasie in Muntele Athos, acest imparat crestin a avut razboi cu persii. Totdeauna imperiul Bizantin cu persii au avut razboi, pentru ca sunt in granita.
si a fost mare lupta. Doua imparatii puternice. si atunci persii, desi nu i-au biruit pe greci, au luat multime de prizonieri si au facut cele mai grele munci cu ei. Ca sa-i piarda, i-au pus sa faca un tunel. Pe atunci nu erau trenuri, dar in tuneluri faceau depozite. Au pus sa sape intr-un munte sa faca tunel, ca sa tina ei acolo multe. La tunel au pus mai multi prizonieri, ca daca va cadea tunelul peste ei, acolo sa le fie mormantul. Ca atunci nu era mestesug sa lege bine tunelul, asa cum se leaga acum.
Bietii greci credinciosi lucrau saracii, ca aveau santinele langa dansii. Si cand au ajuns la o distanta oarecare sub tunel, lucrand, intr-o buna zi, vrrrum! A cazut tunelul peste ei. Au murit toti. Dar prin iconomia lui Dumnezeu, tocmai in fundul tunelului, doua pietre mari au cazut varf la varf si dedesubt a ramas un loc liber. si acolo in coliba aceea puteau sa traiasca mai multi, ca era larg, dar numai un om a ramas. El cand a vazut ca pietrele se reazema, a intrat dedesubt si nu l-a omorat. Dar ce folos? A ramas in intuneric bezna, ca era in pantecele muntelui, intuneric si rece. si se gandea el: “Au sa ne mai scoata pe noi paganii astia?” Ca daca ar fi fost vorba de cineva de-ai lor, s-ar fi silit sa-i scoata, dar asa, nu s-a mai gandit nimeni la asta, ci i-a lasat morti acolo pe toti.
si se gandea el: “Ei, am ramas cu mila lui Dumnezeu, dar tot voi muri aici de foame, de frig si de urat”. si a inceput sa se roage strasnic.
Cand s-a terminat razboiul, venind curand dupa infrangere la satul lor unul din tovarasii lui de arme, femeia l-a intrebat:
- Pe barbatul meu nu l-ai vazut?
El zise:
- Barbatul tau a fost prins de persi impreuna cu altii si am auzit ca i-au pus sa sape un tunel si a cazut tunelul peste ei si au murit toti. Atunci a murit si al dumitale.
Femeia credincioasa stia randuiala care se facea cu parastasele (stiti in Postul Mare, ca duce colive la biserica). Ce s-a gandit ea? “Sa-i port eu parastasele, daca a murit, si pe urma ii voi face eu si praznic la 40 de zile!” Dar ce s-a intamplat? Dumnezeu voia sa descopere puterea celor 40 de parastase (panahizi).
Atunci in vechime, Sfanta Liturghie se slujea la sate asa cum se slujeste la noi in manastire, adica zilnic. Dar in vremea aceea, veneau toti crestinii la biserica, cum se spune in Faptele Apostolilor, ca „erau pururea zabovind in biserica si intru frangerea painii”.
si ce a facut biata femeie? De cand a auzit ca a murit, a inceput sa duca la biserica o prescura, un sfert de vin si cateva lumanarele, sa-i poarte parastasele. Asa era traditia. Preotul scotea la Liturghie si o particica pentru robul lui Dumnezeu care murise, dupa cum i-a spus femeia.
El saracul, pana a ajuns vestea la femeie, pana nu stiu ce, el a postit acolo vreo saptamana, mai mult; era gata-gata sa moara de foame. Era ultima suflare acolo in intunericul acela, dar se ruga: “Doamne, vreau sa ma rog tie, daca Tu ai randuit ca eu sa traiesc sub aceste pietre, Tu poti sa ma scoti si de aici, sau daca nu, mor, si sa mor rugandu-ma, ca n-am alta nadejde”. Se ruga saracul cu toata inima, ca era singur in acel intuneric si bezna de munte si stia ca va muri.
Rugandu-se el, deodata numai vede ca a intrat un tanar, dar nu stia pe unde, si avea in mana o sticluta de vin, niste lumanari aprinse si o prescura.
El era aproape lesinat. Statea cu pantecele la pamant, ca nu mai putea sa se scoale. Era mort de foame.
- Scoala, frate, si ia si mananca prescura asta si bea vinul asta, ca numai bine ai si lumina! Ca i-a adus toate lumanarile aprinse.
si el s-a speriat cand a vazut pe tanarul acela.
- Doamne, Tu esti Mantuitorul Hristos?
- Nu. Eu sunt ingerul, pazitorul vietii tale, si acestea ti le-a trimis sotia ta astazi la biserica si Dumnezeu mi-a poruncit, fiindca esti in viata, sa ti le aduc, ca daca erai mort, pentru acestea aveai sa primesti lumina cea vesnica; dar fiindca esti in viata Dumnezeu m-a trimis, fiindca ai trup aici, sa te intaresti cu hrana aceasta.
El insa nu indraznea sa se atinga de ea. si acela a spus:
- Uite, te rog, ia si te intareste, ca daca nu, mori.
El a prins curaj si a inceput sa manance prescura, dupa aceea a baut cate oleaca de vin, iar manca oleaca de prescura, si asa, incet-incet, a mancat prescura, a baut vinul si numai bine a avut si lumanari. si atunci a spus ingerul:
- Eu iti voi aduce in fiecare zi, daca sotia ta va duce la biserica aceasta jertfa. Iar daca nu, nu.
si se gandea el in mintea lui: “Femeia imi face parastasele. Dar ce are sa se intample mai tarziu? stiu ca pana la 40 de zile are sa-mi aduca acestea aici ingerul Domnului. Dar dupa 40 de zile ce are sa se intample cu mine?”
si nu l-a mai vazut. si acuma el astepta. A doua zi pe la vremea aceea, vine iarasi ingerul, si-i aduce iarasi asa. I-a adus 20 de zile.
La 20 de zile, sotia lui, grabita saraca acasa, ca avea si copii, s-a dus sa duca vaca la cireada. si ducand vaca dimineata, cireada plecase din sat, si ea s-a dus tocmai pe camp unde era. A pus deoparte tot ce sa duca, dar intarziind si-a zis: “Las’ ca oi duce maine, ca azi nu mai am timp”. si in ziua aceea, nu i-a adus lui ingerul prescura, vinul si lumanarile.
si el a inceput a plange, zicand: “Vai de mine, mi se pare ca sotia mea numai 20 de panahizi mi-a facut. Azi n-a mai venit ingerul Domnului sa-mi aduca prescura, vinul si lumanarile. De acum voi muri iar de foame!”
Dar ea, biata femeie, daca n-a adus in ziua aceea coliva, a dus a doua zi doua, ca sa fie colivele 40. si a doua zi a venit ingerul Domnului si i-a adus mai multe lumanari, doua sticle cu vin si doua prescuri. si i-a zis:
- Sotia ta, a fost ieri cu vaca la cireada, si n-a avut timp sa aduca panahida, dar azi a dus la biserica doua si eu ti le-am adus pe amandoua. si s-a bucurat el tare, cand a vazut ca femeia are de gand sa-i faca 40 de panahizi. si a facut rugaciunea si a mancat. si nu l-a mai vazut pe inger, ca s-a dus.
si se gandea el: “Doamne, Dumnezeule, daca atata mila si indurare ai facut cu mine aicea sub pamant, incat sub muntele acesta imi porti de grija, cu ce sa-ti rasplatesc eu? Ce pot eu, om pacatos, sa fac pentru tine, spre a-ti multumi?” si acum se gandea el: “Hai ca sotia saraca pana la 40 de zile o sa-mi aduca asa, dar la 40 de zile ce are sa fie cu mine? Am sa mor!” Asa se gandea el, ca nu stia ce are sa se intample la 40 de zile.
si se plangea din adancul inimii si multumea lui Dumnezeu pentru mila Lui cea negraita, ca-i poarta de grija, sa nu moara asa de repede, ci sa mai traiasca. si zice: “Tu, Doamne, Care mi-ai purtat de grija si ai dat in gand sotiei mele sa-mi poarte 40 de panahizi, ajuta-mi cu mila Ta si ma scoate de aici, ca Tu le poti pe toate. Iar daca voi muri la 40 de zile, sa-mi fie iertate pacatele mele”.
Deci femeia a continuat asa, si in fiecare zi ingerul i-a adus jertfa pe care o ducea sotia lui la biserica. Iar in ziua a 40-a, stand el la rugaciune, a venit ingerul Domnului ca fulgerul, a spintecat muntele in doua, l-a luat de parul capului si l-a pus acasa pe prispa, tocmai in Grecia, in satul de unde era el.
si cand s-a trezit, a vazut si a cunoscut satul, dar n-a stiut cat de repede a fost dus. Cand a venit el, sotia era dusa la biserica. si cand a venit ea acasa, vede un militar pe prispa. “Vai de mine, cine este acela?” De la poarta i-au slabit picioarele de emotie, de frica. “Vai de mine, acesta-i barbatul meu. Eu azi am ispravit cu cele 40 de panahizi si tocmai acum a venit si el”.
si cand a vazut-o si el, a inceput a plange. Ea zicea:
- Vai de mine, omule, de unde vii tu? Eu am auzit ca esti mort si ti-am facut 40 de panahizi.
Iar el a zis:
- Cu adevarat, mare mila ti-ai facut cu mine! Vino in casa.
si s-au adunat toti vecinii si ziceau:
- A venit vecinul de care se zicea ca e mort.
- Cum ai venit? Cum ai scapat de la pieire, ca se auzea ca ai fost robit si ca a cazut muntele pe voi?
- Toate sunt adevarate, a zis el. Cand ne-a prins, indata ne-a pus sa sapam un tunel si tunelul a cazut peste noi si ne-a acoperit acolo si au murit toti. si le-a spus ce s-a intamplat cu el, cum au cazut doua pietre, la adapostul carora a putut sta, cum in fiecare zi ingerul Domnului i-a adus o prescura, o sticluta de vin si cateva lumanari. si a intrebat-o pe sotie:
- Asa-i ca la 20 de zile ai uitat sa duci prescura la biserica? Ea zise:
- N-am uitat, ci n-am avut timp.
- Dar a doua zi ai dus doua.
- Da, doua.
- Doua am primit si eu acolo si toate lumanarile.
si s-au minunat toti foarte.
- Cum, cine le aducea sub munte?
- Un tanar imbracat in alb, foarte frumos. Venea, intra prin munte cum ai intra prin nor, nu-l impiedica nimic.
Asa sunt ingerii. Daca Dumnezeu il trimite in iad, el nu este impiedicat de nimic. Tot asa in rai.
Cand s-a auzit de minunea celor 40 de panahizi, l-a chemat preotul pe acel ostas la episcopul locului, sa spuna din nou tot ce s-a intamplat. si i-a povestit acela toate de la capat, si i-a scris istoria aceasta ca sa stie toti puterea parastaselor care se fac pentru morti, fiind rasplatite de Dumnezeu pentru rugaciunea Bisericii in veacul viitor. Ca daca omul acela ar fi fost in iad, ingerul nu-i aducea paine si vin, ca acolo nu poate omul sa manance, ci ii aducea puterea rugaciunii care era facuta pentru sufletul lui. Dar fiindca el era inca in trup, i-a aratat ca tot ce-i aducea femeia la biserica, a folosit trupului si sufletului lui.
Iata cum s-a descoperit puterea celor 40 de panahizi si lumea a inceput si mai cu dinadinsul sa faca parastase pentru morti.
*
La Liturghie, pune si unul sau doi saraci, sau o vaduva pe care nu are cine o pomeni si a murit saraca. Este mare pomana. Asta se cheama milostenie duhovniceasca. Este mai mare decat aceea cand ii dai o haina sau o mancare omului, ca-l ajuti dincolo, in vesnicie.
Pomeneste, Doamne, pe toti cei adormiti din neamurile noastre.
Amin.

*"

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nikole spune:

Mey...s-a revoltat rau de tot pagina asta, nu poti da un edit??

As fi vrut sa citesc

Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabytza25 spune:

da, am citit si eu primele randuri, insa unde incepe cu dieze, floricele, stelutze... chineza aia, e prea obositor... si sunt sigura ca articolul este interesant.

eventual daca ai copiat de undeva, pune linkul, ca sa putem sa citim de acolo, cu diacriticele recunoscute.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oaana spune:

E foarte greu de citit,insa parea mea e ca dupa ce ai murit (sa zicem ,in iad)nici o suta de liturghii nu te mai pot muta din iad in rai...Felul in care ai trait pe pamant e decisiv...pot sa ti se faca dupa ce ai murit n'spe pomeniri etc...nimic nu se mai poate face...


Nikole,de ce nu mai intri pe la noi?lui Albastrel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kokiy spune:

Iaca va ajuta un ateu

http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/05/31/puterea-celor-40-de-liturghii-si-parastase/

**************************************
Si Mihaita are nevoie de voi!Bazar
Bazar pentru Sonia si Andrei
Si ingerii au nevoie de ajutor !
**************************************
Iulia, mami de Claudia (12.12.01) si Razvan (08.06.07)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geba2001 spune:

Hristos a inviat!
Am gasit aici articolul: http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/05/31/puterea-celor-40-de-liturghii-si-parastase/


O zi buna tuturor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

Cum as putea sa pun in practica acest lucru? Sa merg la 40 slujbe si dau pomelnic? Mai trebuie ceva?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns deya spune:

Zepellina poti merge la o manastire si scrii o lista cu pomelnic(daca nu stii cum scrie aici si iti raspund din nou)si spui ca vrei sa fie pomeniti 40de zile.
Mai nou am vazut ca au la manastiri tarife diferite pentru maslu liturgii sau numar de zile.Au ei acolo o lista gata facuta cu preturile tu doar scrii pomelnicul si unde sa fie citit pomelnicul

Doamne ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns V. Erica spune:

pt link.

Nihil sine Deo!
Dana, Eric (27ian02) si Ruxi (10ian05)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Loma spune:

Si eu stiam de asta, am aflat de la o maicuta.
Mergi la o manastire unde se face liturghie zilnic (nu toate fac), si lasi un pomelnic pt. 40 liturghii, se poate si pentru vii si pentru morti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns speranta spune:

se pot da 40 de liturghii si pt vii?
Totusi, care este plata pt astfel de slujbe,as vrea sa-i trimit banii prin mandat postal la o Manastire din Rm. Valcea si nu am pe cine intreba.

Mergi la inceput