Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 34

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dov spune:

daca nu te minti(a aiurea folosit cuvantul asta...ca doar nu o faci intentionat, eu ma refeream la faptul, ca, exact ca atunci cand te lovesti groaznic, intri in soc, si nu simti la inceput, durerea), atunci asta e.

si ec daca ai 3 copii? pey numa' din cate zici tu aici si ma faci sa regret ca nu-s barbat...ca te-as lua eu cu toy cu cele 3 minuni...glumesc, dar incerc sa te fac sa intelegi ca meriti mai mult intr-adevar nu un om care azi te vrea si peste 3 zile intra in criza.

si apoi, si daca nu vei mai gasi never iubirea cea mare...ei bine si ce? viata inseamna iubire asa e...de care iubire insa nu zice nimeni...ai 3 copii, ai pentru ce trai. pur si simplu, pentru ca , asa cum ziceai si tu, esti sanatoasa, frumoasa, desteapta, descurcareata, puernica, realizata. si mama a 3 copii. pey cate femei se pot lauda cu asta?

putine, crede-ma.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oocristina spune:

"el nu are aceste scuze! el a trait ce am trait si eu, el are mijloacele de cautare si aflare, el poate. el trebuia sa poata..."

Ma recunosc in zbuciumul tau. El, el, el ...
Stiu cum este sa ceri de la partener, uneori prea mult.

Am invatat in ultimul an ca barbatii nu se schimba decit daca doresc.
Femeile evolueaza mereu, poate si din cauza hormonilor. Una este femeia adolescent, apoi femeia tinara - navalnica si impulsiva, apoi femeia rationala - care stie ce vrea, apoi femeia asezata - care doreste binele copiilor ei si binele familiei ei, apoi femeia linistita - meditativa, inteleapta, apoi femeia ... etc.
Evoluam si este firesc. Femeia a dus lumea inainte.

Barbatii ...nimic nu ii forteaza la evolutie. Ei ramin intr-o dulce comoditate. Ei se schimba intre 14 si 18 ani, apoi ramin ca niste copii mari, comozi si calduti. Lor nu li se intimpla nicio schimbare lunara, ei nu au 9 luni un copil in pintece care sa le produca schimbare, ei nu alapteaza, ei nu au griji ci doar ... obligatii care ii scot din starea lor de comoditate.

Din starea de comoditate nu poti evolua.
De aceea ei se tem si de o injectie, si de donat singe, si de un copil nou nascut care plinge noaptea, si de evolutia femeii de linga ei, si de ... orice le schimba starea de comoditate.

S-ar putea sa nu gasesti barbatul dorit niciodata. Si s-ar putea ca partenerul tau de acum sa fie cel mai apropiat de ceea ce doresti tu. Visele nu ni le ia nimeni, dar realitatea este dezamagitor de diferita.

Cred ca te afli intr-o etapa de tranzitie. De evolutie feminina. Si cum toate schimbarile sunt grele, esti tulburata. Nu cred ca are legatura cu partenerul tau. Tu te schimbi si ceri aceeasi schimbare de la el, nu-i asa? El nu evolueaza odata cu tine si acest lucru te frustreaza. Gresesc?

Acorda-ti timp, timp, timp. Nu iti grabi procesul de transformare, nu grabi lucrurile in nici un fel, incearca sa nu faci gesturi radicale. Acorda-ti timp doar pentru tine, detaseaza-te. Timp sa te intelegi, timp sa evolueazi.
Lasa-l pe el. Este vorba doar de tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

ah, larissa, vrei sa stii ce mi-a umplut paharul?
acum citeva zile i-am spus ca am primit banii de indemnizatie. retroactiv, cum stiti ca se dau. m-am oferit, in conditiile astea, sa preiau salariul bonei si jumatate din cheltuielile casei cu aprovizionarea. el m-a intrebat daca nu vreau sa preiau facturile. dat fiind ca nu stiu exact suma i-am spus sa-mi faca un calcul pe luna si vedem. pina acum le-a platit el, ca asa a zis. l-am intrebat daca pot contribui cu ceva la cheltuielile legate de mare. a zis nu. dupa care, m-a intrebat citi bani am primit, i-am spus si atunci, uluit, m-a intrebat daca am atitia bani acum, de ce nu m-am oferit sa-i dau si lui inapoi pt perioada in care n-am avut.
NOTA BENE! avem o situatie materiala buna. nu e ca el a suplinit, desi nu avea din ce. sau ca si-a luat de la gura sa aduca in casa. si chiar daca si-ar fi luat, eu eram acasa, cu mai putini bani, fiindca nascusem un copil, nu fiindca eram o incapabila care statea in somaj!!!!! de aia am zis ca-l descopar meschin si nu-l stiam asa. pe cuvint daca a fost vreodata!
ei, si asta mi-a umplut paharul!
o fi de ris, o fi de plins... ca nu m-am revoltat mai tare la gindul ca ma inseala, da' aici mi s-a pus.. habar n-am!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

auzi, dov daca erai barbat aveai deja rivali.
io nu cred in coincidente. neam! acu' 2 sapt, eu suparata dupa o discutie oarecare cu el, nici nu mai stiu, da' asa cu nodu' in git cum sunt de obicei cind e acasa, suna tel. simbata seara la ora 8. tel meu, stai! si era un barbat cu care n-am mai vb de vreo 5 ani, care m-a iubit cu foc atunci, dar cu care n-am avut nimic, ca era cu altcineva si eu in de-astea nu ma bag. bine, nici nu era idealul meu de frumusete, ba era chiar ff departe de el. da' omu' ma iubea. io am zis pas, desi ma astepta o viata fara de griji, trust me! era pe Coasta - a se citi Monte Carlo, unde era in we - vroia sa stie daca mai sunt maritata. i-am zis ca da si mai am 2 baieti, de fata stia. a zis ca asta e f bine, copiii sunt cel mai bun lucru. bine, stiam asta, are si el un baiat care acu' o fi avind vreo 18 ani. na-ti-o frinta ca ti-am dres-o... si cum se nimeri telefonul asta, asa, tam nesam... si ma tot uitam in sus si asteptam sa-mi zica doamne Doamne ce plan are cu mine...
nu faceti conexiuni aiurea, nu tel asta a fost catalizatorul reactiilor mele. ma intereseaza barbatul asta cum ma interesa si acu' 5 ani, deloc! si in general.. nu ma intereseaza niciun barbat deocamdata..




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dov spune:

auzi ILIA, ia vezi ca ma 'nervezi! io nu pot concura(in varianta mea masculina) cu monte carlo, dar da-o-n colo, ca si barbat as arata bine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larissa_79 spune:

ilia, e normal sa fi umplut paharul faza cu banutii. Daca are pe altcineva poti motiva cumva. Mai o fi avut aia fusta prea scurta, i-a sucit mintea cu niscai dulcegarii...sa zicem! Dar la faza cu meschinaria e el insusi. Sunteti ca doi straini. Imi pare rau. Chiar nu mi se mai pare ca ai pentru ce sa lupti. Copii vor intelege mai devreme sau mai tarziu. Ca idee...o familie normala petrece daca nu toate weekendu-urile impreuna macar 3 din 4 ( neluand in calcul familiile care uneori taiesc la distanta din motive financiare). Plus ca faza cu banii, cu impartitul lor, fiecare cu banii lui platile lui e la fel straniu intr-o familie. Lipseste caldura de la voi acea unitate ce face din doi unul singur. Imi pare rau pentru durerea ta dar cred ca deja ai inceput sa te vindeci. Taie in carne vie! Dupa umila mea parere nu mai ai pentru ce sa lupti! Poate doar pentru o despartire decenta si de ce nu frumoasa!

Doamne ajuta si multa putere!

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

S-o ajutam pe Alexia!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

dov, nimeni cu poate concura cu monte carlo... fiindca nu ma intereseaza. am fost, am vazut, e frumos acolo, n-am ce zice.. dar nu e ce vreau! eu vreau un OM, nu un oras!
larissa, asa am fost mereu cu banii, asa au fost si parintii lui, i se pare normal. eu i-am spus ca nu mi se pare fireasca discutia asta intr-o familie, n-a inteles. si atunci am zis si eu: nu mai pt ce sa lupt!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

..eu cred ca poate ar mai fi pentru ce sa lupti, insa se pare ca nu mai ai resurse.

criza nu este doar a lui (ca parca ai afirmat undeva asta). e criza voastra, e criza de cuplu. solutia poate veni tot din cuplu, nu poate veni doar de la el sau doar de la tine.

in mod cert si el are ceva frustrari din casnicia voastra. Ca ti le-a spus sau nu pana acum...dar ele se pare ca exista.

este foarte greu de gestionat o asemenea criza. din multe puncte de vedere este mai bine sa intorci spatele si sa pleci (adica cam ceea ce iti propui sa faci). Este mult mai complicat sa o depasiti impreuna si da, pentru ast este nevoie ca macar unul din voi sa-l iubeasca pe celalalt.

Cu nervii nu rezolvi nimic, si asta o stii tu bine. Incearca sa judeci la rece situatia si problema. Daca iti este greu, cere sprijinul unui apropiat, care va cunoaste pe amandoi. Iti va fi mult mai usor sa vezi lucrurile mai obiectiv. Altfel, iti vei consolida pozitia defensiva...care nu-si are rostul, nu rezolvi nimic, decat iti aduci propriile argumente pentru un final, pe care-l poti hotari de fapt oricand, oricum si fara prea multe argumente.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

Cred ca Adina are dreptate;"la revedere" poti spune oricand.
Nu e neaparat vorba ca trebuie sa duci lupte...poate e vorba de o resemnare pentru o perioada, sa te departezi de miezul problemei...la urma urmei chiar daca te desparti doar nu sari in alta relatie brusc.

Stiu o replica " cand alegi nu stii ce pierzi".

Esti tanara, chiar daca ai trei copii si asta poate te-a responsabilizat mult mai mult decat altele la varsta asta, daca te detasezi putin de el,fara a te mai gandi la relatia voastra, doar la tine si la ce vrei tu( culmea e ca si pe mine m-a intrebat psihoterapeuta acelasi lucru si in prima faza s-a asternut o "pagina" alba) cred ca te mai linistesti putin.Viata e asta, cu mai mult sau mai putin noroc.
E clar ca nu le putem avea pe toate si e probabil sa nu intalnim niciodata barbatul care sa ne iubeasca nu pentru ca suntem mame, nu pentru ca suntem gospodine, nu pentru sex, nu pentru inteligenta ci doar pentru noi INSINE.
Traim niste timpuri in care barbatii romani accepta greu schimbarea de mentalitate a femeii romance.
Dupa ani de discutii filozofice cu "diversi" sau "diverse" am ajuns la concluzia ca se doreste " femeia desteapta si supusa".
Ei nu pot intelege ca femeia trebuie cucerita in fiecare zi. Nu e suficient sa ai o droaie de copii, casa, masa si juraminte la biserica sau unde mai vrei ca sa stai pentru totdeauna langa" el".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Ilia, imi pare sincer rau, dar rasturnarea de situatie nu ma mira.Tu esti o femeie ranita si reactionezi ca atare. Cele ce se intimpla acum sunt amanunte fara prea mare importanta in peisajul relatiei si de aceea consider ca nu merita a fi discutate. Este ok ca tu te descarci aici pe forum, ca esti spontana si scri exact ce-ti trece prin minte si suflet, numai ca asta nu te ajuta sa iesi (pentru mine esti ca o leoaica ranita inchisa intr-o cusca). Din cele scrise de tine mai ales in postarile mai vechi, eu am citit printre rinduri ca de fapt tu lupti pentru aceasta relatie de ani de zile, ca undeva in sufletul tau a existat permanent indoiala legata de dragostea lui iar criza actuala este doar buba ce s-a spart. Deci este normal ca ai ramas fara resurse. Probabil ca ai nevoie de acest zbucium permanent, de aceasta oscilare intre sus si jos, pentru a putea, cindva, sa sedimentezi. Sfatul meu continua sa fie acelasi: incearca sa te detasezi, sa gasesti o pozitie in care sa te retragi sa-ti lingi ranile si sa incetezi a mai incerca sa-l intelegi pe el. Ai nevoie de distanta, iar aceasta distanta nu o sa-i strice nici lui cu nimic. Un alt mod de a continua eu nu vad. Iar daca o sa-mi aduci o multime de argumente de ce nu se poate sa te retragi, o sa te inteleg, este foarte greu si poate ca inca nu a venit momentul.
A, si inca ceva ce vroiam sa-ti spun de mult, pe mine m-a impresionat mult o postare de-a ta in care scriai cum tu abia astepti sa ajungi acasa sa-i povestesti trairile tale de peste zi si cum pentru el tot ce se intimpla altcuiva este lipsit de importanta -atitudine tipic narcisista. Daca vrei, citeste Eric Fromm- Arta de a iubi, descrie extraordinar de clar pseudo-iubirea de tip narcisist.
si ai grija de tine.
Agnes

36+

Mergi la inceput