Nasterea puiului meu - o trauma pentru mine !!!

Probabil nu incep bine cu acest titlu, sperie cuvantul trauma insa cam asta a fost. Venirea pe lume a unui copil este .. cel mai emotionant si frumos lucru de pe pamant, asta am citit, am vazut , insa am simtit cu totul altceva, de ce? In primul rand pentru ca m-a lasat Dumnezeu cu un dar in viata, darul de a avea ghinionul de a fi tratata ca un RAHAT atunci cand cer ajutorul unui medic , si am avut parte de asta inca din copilarie ...
In fine ... sa ma prezint
Ma numesc Steluta, am 25 de ani, sunt membra a forumului inca din prima luna de sarcina si , dupa 2 saptamani de la nastere am suficienta forta sa va povestesc cum am nascut eu, la Polizu in data de 17.02.2009, pentru ca .. daca as fi gasit si eu pe cineva care sa imi povesteasca mai multe... probabil m-as fi gandit de 2 ori inainte de a merge acolo.
Am descoperit ca sunt insarcinata la sfarsitul luni iunie 2008, desi aveam putine sanse sa fac un bebe, fiind operata de chist ovarian la 17 ani, un chist de 22 cm, din cauza caruia dr. care m-a operat mi-a scos cu totul ovarul drept iar cel stang fiind polichistic si urmand tratament in permanenta pentru a evita ca acesta sa se atrofieze din cauza chisturilor.
Dumnezeu m-a ascultat si mi-a dat un bebe atnci cand Dr. mi-a spus ca am sanse dupa un tratament ce ar fi durat 6 luni, tratament pe care nu l-am inceput niciodata .
Si asa a inceput.. cu 2 liniute care m-au facut sa plang de fericire si pe mine si pe sotul meu .
La 22 saptamani am facut eco morfo, cu Dr Magda Petrache, care mi-a gasit rezistenta pe arterele uterine crescuta si am urmat un tratament cu Clexanne toata sarcina. Am cerut parerea altui medic la o eco morfo insa acesta a fost de alta parere si totusi cu aceste date Dr. care mi-a supravegheat sarcina a gasit de cuvinta ca dr. Magda Petrache este ' cea mai buna la eco morfo' si are dreptate ... am ascultat cuminte de Dr mea pentru ca imi doream sa am o relatie Doctor-pacient foarte buna .
La Dr gineco am ajuns fiindu-mi recomandata de medicul meu de familie care mi-a spus ca este super.. nici nu contest asta pentru ca pe toate forumurile de dansa scrie numai de bine .....
Am trecut insa peste toate obstacolele pe care le-am intanlit in timpul sarcini, incepand de la faptul ca aratam ca un hipopotam, m-am deprimat, aveam o mie de intrebari fara raspuns la care dr. mea nu avea timp sa stea sa imi raspunda, era mult prea ocupata si astfel imi acorda 10 min la fiecare o luna pentru o eco normala si atat....
Am stresat cu intrebari si problemele mele fetele de la Mamici de licurici de ianuarie- februarie 2009, care m-au ajutat defiecare data , desi aveam un medic care trebuia sa faca asta .
Scartaind .. am ajuns la 40 saptamani si asteptam sa nasc, dar nu aveam nici un simptom. Cu cateva zile inainte de a implini 40 saptamani am fost la ultimul control la Fundeni la dr. hematolog care m-a monitorizat in decursul sarcini. Am plecat cu recomandare clara, trebuia din spusele dansei sa nasc cat mai curand, de preferat cezariana, riscam sangerari multiple si eventual hemoragie interna din cauza sangelui destul de subtiat de dozele de Clexanne pe care le facusem in fiecare zi .
Am mers cu acea recomandare scrisa la Dr mea care mi-a ras in nas.. ce stie un hematolog? .. nu se rupe apa? mai asteptam .. o sarcina poate dura 42-43 saptamani .
Desi implinisem 40 saptamani mi-a spus scurt, ne vedem saptamana viitoare daca nu ti-se rupe apa ! Si asa a fost , ne-am vazut dupa o saptamana cand implinisem 41 saptamani cand mi-a facut o eco( nu mai facusem o eco de 1 luna) si mi-a zis bebe este bine, dute acasa , daca nu se rupe apa ne vedem saptamana viitoare !
Si asa a venit si 'saptamana viitoare', luni 16.02.2009 cand implineam 42 saptamani, nu mai puteam merge deloc, nu mai dormeam, nu mai puteam manca aproape deloc si eram extenuata . Imi plangeam de mila desi am incercat in 9 luni de sarcina sa fiu 'cat mai dragutza cu dr mea pentru ca ea sa fie cat mai dragutza cu mine la nastere'. Nu a fost vizita fara sa merg cu cel putin 200Ron si cutie de bomboane scumpe ca deh.. sa nu dau bani in plic ! dar privind in urma cred ca am facut o greseala mare cat mine.
Luni 16.02.2009 la ora 9 dimineata eram cu bagajul in mana si actele in fata usi de la camera de garda de la Polizu.
Am intrat la dansa si i-am spus ca nu mai plec acasa, sa nu ma mai trimita ca eu nu mai pot, vreau sa nasc! Peste toate simptomele mele era grija ca bebelusa mea sa nu pateasca ceva, totusi nu cred in ' mie nu mi-se poate intampla', viata mi-a dovedit de fiecare data ca mie chiar mi-se poate intampla..... si astfel s-a indurat si m-a internat

Stella, mami de Maya Maria-Ayeneea

Stellutza spune:

M-a internat, m-am schimabat si am mers la sala de nasteri.
Ma 'priponit' intr-o sala de travaliu la monitorizare cu o perfuzie ce calciu de la ora 10 dimineata pana la ora 4 dupa amiaza cand si-a adus aminte cineva de mine . Am fost insa vizitata in pemanenta de o asistenta cu care fusesem 'suficient de dragutza' . Am avut timp sa studiez 'mersul lucrurilor' si am observat ca daca erai 'dragut' cu 10-20 lei , asistentele erau dragute tot atatea minute asa ca m-am 'asigurat', i-am dat 50 lei discret, mi-a multumit si m-a vizitat la fiecare jumatate de ora desi nu avea ce sa imi faca pentru ca nu aveam contractii, nu aveam nimik, doar se asigura ca mai 'traiesc '.
De la ora 16 pana la 20 am stat efectiv pe hol pentru a astepta o rezerva pe care o 'rezervasem' cu 2 saptamani inainte si care nu era disponibila ... Macar a venit Dr mea , si-a luat la revedere, mi-a spus ca o sa ma anunte cineva cand o sa fie rezerva gata si ca .. in legatura cu mine, daca nu cedeaza colul si nu se rupe apa pana dimineata ne hotaram dimineata ce facem( am uitat sa mentionez ca de cand am intrat in spital am rugat-o in nenumarate randuri sa imi faca cezariana insa a refuzat categoric, spunand ca este mult mai bine pentru mine sa nasc normal cu epidurala )
M-am instalat in rezerva, faimoasa rezerva care imi oferea macar conditii DECENTE fata de celelalte saloane mizere din spital si am adormit.
La ora 12.30 m-am trezit simtind ceva cald curgand din mine, am iesit pe hol si am spus asistentei 'dragute' care m-a dus pana intr-un cabinet la un Dr, care era de garda . M-a urcat pe masa si si-a 'infipt' mana pana la cot in mine iar o asistenta s-a cocotat pe burta mea, fara macar sa imi spuna la ce ma ajuta procedura.. stiu doar ca m-a durut groaznic si .. cand m-am dat jos de pe masa am vazut lichidul care cursese.. destul de mult si destul de ... verde . Nu stiam nimic despre lichid , nastere , etc dar nu trebuie sa fii dr sa iti dai seama ca este ceva neregula sa curga ceva ., atat de verde si groaznic..
M-au impachetat si m-au trimis la sala de nasteri. Acolo m-au intrebat pacienta cui sunt, am raspuns si mi-sa cerut telefonul mobil pentru a o suna Dr. de garda pe Dr mea . A sunat-o si i-au spus ca mi-sa rupt apa, am contractii la 10 min si foarte putin dureroase( asta la ora 12:45-01 noaptea. Doctora mea a rugat dr de garda ca in momentul in care se precipita lucrurile si contractiile sunt mai dureroase si mai dese sa fie anuntata de catre dr. de garda .
M-au instalat in Sala de travaliu in care imi mai zacuse oasele si cu o zi inainte, cu o carpa intre picioare si monitorul pe burta la ora 01 noaptea, sala de travaliu avea usa deschisa , iar pana la ora 06 dimineata, NIMENI, DAR NIMENI NU A MAI CALCAT LA MINE IN SALA DE TRAVALIU, desi aveam dureri groaznie asa cum nu mi-am imaginat vreodata ca ar exista. Am plans si am stat pe podeaua rece cu fundul pentru a-mi luat din dureri si am implorat urland sa ma ajute cineva cu ceva, orice, si un sut era binevenit in durerile alea, am mutat patul prin camera si nimeni nu s-a sinchisit macar sa vina pana in cadrul usi sa vada ... ' ce are nebuna aia de plange si urla'? Am fost o fantoma pe care NU A AUZIT-O NIMENI !!! nu puteam sa stau nici in pat pentru ca pluteam in lichidul care cursese.
Eram constienta ca nu exista o pastila sau ceva miraculos sa imi ia durerea dar , mi-as fi dorit sa vina sa ma intrebe ceva , sa ma contoleze si sa imi spuna macar cat am dilatatie si cat mai dureaza pana pot sa imi puna epidurala, sau daca imi mai pun epidurala, sau sa ma injure, nu stiu... sa imi spuna cineva ceva ... Pe hol era toata familia mea si nu am vrut sa ii sperii, stiam ca vor face scandal si nu imi doream, eu vroiam doar sa nu mai doara asa ..
Mi-am facut curaj si m-am tarat pana pe holul sali de nastere, faceam pipi groaznic si ma abtineam pentru ca imi era frica ca pe drum spre baie ma voi prabusi. Cand am calcat pe hol s-a intamplat o MINUNE, o asistenta m-a vazut si a urlat efectiv la mine adresandu-se cu ' misca inauntru ca daca te vede dr. de garda jar mananci '. Din toata durerea mea am avut puterea sa ii spun ca vreau sa fac pipi si mi-a permis dand din cap sa merg pana la baie, de parca ar fi fost un
super favor.
La iesire de la baie, m-am tarat pe hol si am vazut ca holul era liber . Toti se ingramadise de la Dr la femeia de serviciu, intr-o sala de travaliu unde nastea o doamna. Am profitat de acest fapt si m-am tarat afara pe hol la ai mei. A fost cel mai lung drum din viata mea .. am simtit ca ma voi sfarsi dar vedeam usa din fata ca pe singura mea speranta si astfel am ajuns la ea , dar nu am avut puterea sa o mai si deschid. Imaginea mea in acea stare a fost un soc pentru toata familia mea care a izbugnit in plans si urlete si astfel a atras atentia unor asistente care m-au dus fortat in sala de travaliu la loc.
Bineinteles ca fara a fi nevoie de cuvinte, am apucat doar sa imi implor urland sotul sa ma ajute ca mor, si imediat el a sunat dr mea si a incercat sa intre inauntru ca sa fie alturi de mine . A incercat calea usoara, a bagat bani in buzunar unor asistente pe care le-a rugat sa ma ajute, eu nu le-am vazut si nici sotul meu, pentru ca s-a schimabat tura in urmatoarele 10 minute si astfel am ramas in sala de travaliu pe jos in durerile mele groaznice . Nu simteam contractiile asa cum stiam ca trebuie , respectiv contractie iar apoi pauza, pentru mine era o contractie continua si o durere ce nu ma lasa nici macar sa respir.
Dr mea a vorbit cu sotul la tel si i-a spus ca se imbraca si vine la spital si asa a fost, a venit intr-o ora jumate insa, iar o ora jumate pentru mine a fost jumatate de viata ...
In momentul in care a intrat in spital, inainte de a se schimba, pe undeva prin spital, a sunat pe tel fix de la sala de nasteri si a intrebat cum ma simt, rezultat? IN sala mea de travaliu au intrat toate asistentele care intrase in tura de 1 ora jumate, dar nu ma desoperise, desi plangeam si ceream ajutor incontinuu, si ma taram cu fundul pe jos, au intrat, i-au spus infirmierei sa imi curete si mie patul ca imi vine dR, dupa ce mi-au facut 'curatenie' in pat mi-au pus o perfuzie, si mi-au facut 2 injectii, nu stiu ce dar una m-a drogat rau si mi-a permis efectiv sa simt pauza intre contractii. In pauzele, desi scurte simteam ca plutesc de bine . In cateva minute a intrat si dr. mea in sala si mi-a spus ca nu ii vine sa creada cum arat, eram desfigurata la fata, aveam o oglinda in sala deasupra chiuvetei si m-am vazut, aveam vase de sange sparte pe fata si aratam ca in filme horor . Atiunci mi-a facut control prima data dupa dr. care ma consultase la 1 noaptea si era 8 jumatate dimineata . Dilatatie 3 si dr mea a fugit dupa anestezista . A venit dupa cateva minute, anestezista mi-a explicat saraca ceva dar nu mai intelegeam nimic si s-a apucat de epidurala . Mi-a facut epidurala in plina contractie dar era o asistenta care venise cu dansa, foarte dragutza, care ma tinea saraca ca pe hotii de cai sa nu ma misc si astfel totul a mes repede si am amortit imediat. La cam o ora durerile reveneau si dr anestezista care venea la fiecare 20 min / jumatae de ora sa ma vada, imi mai facea cate o doza si amorteam la loc. Eram epuizata, ametita, nu mai auzeam aproape deloc, aveam stari de voma groaznice si defiecare data cand intra dr mea in sala o imploram sa imi faca cezariana pentru ca simteam ca nu mai fac fata nasteri si imi era frica pentru bebelusa mea . Bineinteles ca nu ma bagat in seama pana la 11.45 cand a venit impreuna cu un alt dr. m-a controlat, dilatatie 10 si capul bebelusului blocat in colul uterin, nu putea sa iasa pentru ca era prea mare, a iesi, au vb pe hol si a intrat inapoi spunandu-mi ca in 10 minute nevedem in sala de operatie la cezariana.

AM PLANS DE FERICIRE !!
Mi-au permis sa imi vad sotul inainte de operatie, care era saracul plans si era disperat, statea pe hol din momentul in care mersesem la sala de travaliu, si singura care mi-a umbrit acea fericire de moment , a fost o nenorocita de asistenta care m-a anuntat ca in urmatoarele minute va intra in sala mea de travaliu, asistenta sefa care este moasa copilului, si cu care trebuie sa fiu dragutza

Stella, mami de Maya Maria-Ayeneea

Stellutza spune:

Sotul meu, si-a luat inima in dinti si a intrebat asistenta:' cat de dragutza? Raspunsul a venit imediat si raspicat pai cat vreti dar de obicei se da cam 150-200 lei
Si asa a fost, in cateva minute a intrat o asistenta care a venit pur si simplu sa ma anunte ca este moasa copilului si statea langa pat si astepta pur si simplu. Dupa cateva secunde de stat efectiv si ma uitam in ochii ei cu cata nerusinare statea si astepta banii ca si cum ii datoram , iam facut semn sotului care i-a bagat in buzunar 2 milione.
Am plecat la sala de operatie cu caruciorul zambind, ma gandeam ca bebelusa mea va iesi repede si astfel nu se va mai chinui nici ea nici eu .
Nu am putut fi atenta ce s-a intamplat in timpul operatiei pentru ca am vomitat incontinuu si cand nu vomitam aveam masca de oxigen, cert este ca nu am auzit copilul plangand, deloc, doar la un moment dat o asistenta mi-a intors capul spre stanga si am vazut-o pe ea.. puiutza mea.. imi aduc aminte doar ca nu avea ochii deschisi si ca am apucat sa o pup apoi s-a taiat filmul. M-am trezit dupa catva timp , nu stiu cat dar mai coseau inca . Vroiam sa pun mii de intrebari dar nu aveam putere sa vb . La iesire din sala pana la lift am apucat sa vb cu sotul care mi-a zis ca a vazut-o si ca este bine.
Din momentul in care am ajuns la reanimare sotul meu s-a baricadat langa patul meu, a mituit tot ce misca pe acolo pentrui a-l lasa langa mine sa se asigure ca totul este ok si a mers., astfel ca banul face legea, in timp ce la celelalte mamici abia treceau, la mine veneau incontinuu asistentele, mi-au facut calmante oridecate ori am cerut, am avut in permanenta un aparat cu o siringa imensa plina cu calmante care se ducea direct in cateterul din coloana si care imi calma durerea de burta, avand o taietura verticala nu orizontala pentru ca m-au taiat pe vechea taietura de la operatia de chist .
Am omis sa spun ca 'moasa ' copilului , care a venit cu cersitul, nici macar nu s-a apropiat de copilul meu, a iesit din sala inainte cu 10 minute de a iesi o alta asistenta cu puiutza mea, si i-a spus sotului in trecere ca trebuie sa ajunga la o urgenta .
A doua zi dupa ce m-au dus in camera mi-au adus si bebelusa, o asistenta, mi-a pus bebeul la san si a plecat. Mi-a adus si placutza cu nume si am vazut: copilul meu avea 4000 gr si a avut nota 7 la nastere, de ce ? nu mi-a spus nimeni atunci .
Iam dat copilului sa pape 30 min , insa cand o luam de la san plangea, nu aveam lapte inca era doar colostru, am incercat toat ziua sa o adorm insa plangea incontinuu, tacea doar cand o puneam la san sa pape. Pana seara aveam sfarcurile carne vie si nu supotam nici sa imi ating sfarcurile . A mers sotul la asistentele de copii si le-a spus, iar raspunsul a venit imediat: este normal, asta pana se obijnuieste ...
De obijnuit, ma obijnuiesc eu dar copilul meu plangea incontinuu si era schimbata deci alt motiv? cand o luam de la piept si incercam sa o punem in patut cauta titica cu gura si plangea .
A mers din nou sotul, cu bani de data asta si bineinteles ca in 10 minute a venit o asistenta cu o siringa de lapte .
A incercat sa ii dea sa pape insa fara succes pentru ca bebelusa era lihnita de foame si pur si simplu urla si incerca sa muste siringa . Dupa 10 minute s-a lasat pagubasa vazand ca nu reuseste si imediat sotul meu i-a propus sa ne dea laptele sa il dam noi cu un biberon de acasa, sterilizat cu care urma mama mea sa ajunga . Raspuns : nu se poate asa ceva in spital, daca va prinde d-na dr. neonatolog Stoicescu, v-a externeaza din spital, nu aveti voie, a mai fost nevoie de inca 10 lei ca sa ne lase in 'durerea 'noastra .
Imediat cum am avut biberonul si i-am pus copilului in gura tetina, a mancat saraca ca si cum era nemancata de ani de zile si a adormit imediat, asta la 8.30 seara , si a dormit pana la 1.30 noapte cand a venit cu urmatoarea doza de lapte , si apoi a dormit la fel de bine pana la 5.30 la urmatoarea doza cand asistenta a tinut sa ne spuna ca trebuie sa dispara toate biberoanele pana la 8.30 cand vine dr neonatolog in vizita pentru ca daca le vede sau aude ca i-am dat copilului supliment de lapte, m-a va externa Mi-sa parut total deplasat dar am tacut si m-am conformat, respectiv am ascuns biberoanele. Am asteptat vizita unde dr. pe care o vedeam pentru prima oara s-a uitat la copil, vizual, i-am spus eu ce problema aveam, ca bebe nu papa de la san, sau nu se satura sau ce se intampla si mai ales ca facusem rani deschise pe sfarcuri, m-a ascultat, s-a uitat parca dezgustata la mine, m-a tras de sfarc si mi-a spus ca am colostru, este suficient si cu privire la rani trebuie sa ma gandesc la copil acum, durerea nu trebuie sa mai existe cand este vorba de copilul meu .Mama s-a strecurat strategic prin spatele ei, i-a infipt 200 ron in buzunar, ne anuntase o asistenta 'cat merge', dupa ce i-a dat mama banii a avut de zis doar atat: ' nu ii dai copilului nimic mai mult decat piept ca o sa il faci obez' si apoi a plecat .
In decursul acelei zile, joi 19.02.2009 nici o asistenta nu a vrut sa ne mai dea lapte desi le-a rugat sotul cu cerul si pamantul, au zis ca nu pentru ca asa a lasat vorba D-na DR .
Am plans si eu de dureri de sfarcuri si bebe cand o luam de la san, pana la ora 15:00 cand am facut o criza nervoasa si i-am cerut dr. mele ginecolog sa imi faca actele ca eu plec acasa , si asa am si facut !
S-a ocupat dansa de externare si in jumate de ora mi-am facut bagajul, mi-am platit rezerva si am plecat acasa !
Am luat o cutie de lapte Aptamil cu care mi-am hranit copilul pana am avut suficient lapte sa o pot alapta si astfel nu am mai stat sa planga copilul de foame doar ca regula este sa iti alaptezi copilul la san ca asa vrea dr.
Intradevar acum bebele meu nu papa de la san, odata ce a cunoscut biberonul, si sunt nevoita sa ma mulg si sa ii dau cu biberonul, insa nu este un chin pentru mine, important este ca papa lapte matern dar bineinteles ca ea papa foarte mult si astfel ii dam si supliment de lapte praf .
Am mai calcat in acel spital 10 minute la scosul firelor si mi-am jurat ca nu voi mai calca vreodata!
Cu bebe am fost la control la medicover si cu toate hartiile care mi le-au dat pentru a-mi explica de ce a luat 7 la nastere si atunci am aflat si eu ca bebele meu a inghitit merconiu, a ramas fara aer la nastere, s-a nascut cu torticolis, lucruri pe care trebuia sa mi-le spuna Dr neonatolog, dar dansa este mult prea importanta ca sa stea de vorba cu mine !

In esenta lucrurilor va transmit ca la Polizu sunt si asistente bune, care isi fac meseria mai ales daca tie iti face placere sa fi atenta cu ele , eu le-am intanlit la reanimare dar sa va fereasca Dumnezeu de scorpiile nenorocite de care am dat eu la sala de travaliu si ma gandesc totusi ca poate s-ar fi purtat altfel daca le-as fi bagat bani in buzunar, dar pentru ce? nici macar nu mi-au dat ocazia, macar daca veneau sa ma ridice de jos si tot le dadeam bani. Oare trebuia in chinurile alea groaznice sa ma duc dupa ele pe holuri sa le alerg cu bani?
Am o mie de intrebari la care nu am gasit inca raspunsul, dar stiu sigur ca daca as putea le-as interzice sa mai lucreze in sistemul medical atat tuturor care au fost de garda in noapte in care m-am chinuit sa nasc inclusiv si dna asistenta-moasa si dr neonatolog, ca la restul... macar daca le-am dat au facut ceva pentru mine !~
Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie insa scriu cu un bebe foarte greu in brate si sunt atenta si la ea.

AM SCRIS UN CEARSAF, DAR AM TINUT MORTIS SA POVESTESC CUM AM DEVENIT EU MAMA DESI EXISTA POSIBILITATEA SA MI-SE PERMITA SA NASC ASA CUM IMI DOREAM ! IMI DOREAM CEZARIANA DE LA INCEPUT INSA DESI SUNT UN ADULT CARE AM DREPTUL SA DECID CE FAC CU CORPUL MEU, AU DECIS ALTI PENTRU MINE, CAT SA MA CHINUI, IN CEL FEL , S.A.M.D

Stella, mami de Maya Maria-Ayeneea

aniela23 spune:

Sunt absolut socata, socata. De ce atata lipsa de omenie?? Ce fel de oameni sunt doctorii si asistentele astea fara inima ? Cel putin -slava Domnului ca e fetita sanatoasa si ca nu au fost probleme majore la nastere.

Sa va traiasca :)

miriama spune:

Steluta, sa-ti traiasca fetita, sa fie sanatoasa, sa va bucurati de ea.

Iata ca in sec XXI inca mai exista astfel de doctori; sau din ce in ce mai multi astfel de doctori... Pana nu dai, n-ai. Da' si daca dai, uneori tot n-ai... noroc.

Ce nu inteleg eu este de ce nu te-ai reorientat spre alt doctor daca la controalele din timpul sarcinii ai vazut ca nu iti acorda timp suficient la consultatii si nu iti raspunde la intrebari? Doar ca se spuneau vorbe frumoase pe forum despre ea?! Cred ca intai trebuie sa simtim noi ca e totul ok si apoi sa ascultam si alte pareri. Scuza-ma , nu te cert, dar asa mi s-ar fi parut normal.




"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

adrianafedorca spune:

Steluta sa va traiasca puiutza sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii

sunt socata de ti s-a intamplat...
ma bucur ca acum sunteti bine ca ati ajuns cu bine acasa
va doresc tot binele din lume



_
Adriana mamica de Cezarica (23 aprilie2005) si minunea din burtica 22+
it's a girl !!!

"Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte." Michael Levine
"A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea." Octavian Paler

mayaione spune:

Steluta am ramas fara cuvinte, o experienta f urata si grea pt tine, sanatate la amandoua va urez.
Nu cred ca exista oricum doctor sa-ti acorde mai mult de 10 minute la monitorizare, toti fac asa, numai ca, in general, simti cand te poti baza si cand nu pe el.
Eu la 40 de sapt m-am dus la spital si am zis ca nu plec nenascuta, mi-era f teama sa depasesc, in special ca si copilul era f mare. Cumnata mea la fel, am batut-o la cap sa duca peste doctor desi ala o tot amana si-i zicea ca nu are decat 40 de sapt, dar eu tinusem nr sapt si i-am zis ca a depasit 42 si pana la urma a internat-o. Deja bb facuse kk in lichid, au scos-o "la limita" cum s-a exprimat neonatologul si cianotica toata, m-am speriat cand ne-au aratat-o. Nu stiu ce naiba se intampla cu doctorii in ziua de azi.
SI cu alaptatul la fel, ma revolta isteria cu sanul, desi sunt si mamici care nu au pur si simplu sau vine mai tarziu. Mai am un nepotel, cand l-au adus din spital urla intruna nu o lasasera cu lapte praf si ea nu avea nici macar colostru, daca ii curgea o picatura era bine, deci copilul de 2 zile urla incontinuu. I-am dat 30 de lapte praf saracu nu mai respira de foame si a adormit instant. Acum alapteaza, dar pana i-a venit mi s-a parut inuman sa lasi bebelusul nemancat numai pt ca trebuie neaparat lapte matern.

flowerbee spune:

Stelluta, sa iti traiasca puiul si sa fiti sanatosi cu totii!

Imi pare rau ca ai trecut prin o asa experienta neplacuta. Nu pot sa cred cat de rai pot fi unii oameni. Si sunt cu atat mai revoltata cu cat acei oameni au datoria profesionala dar in primul rand morala sa te ajute si sa iti usureze suferinta. Ei insa reactioneaza doar la banii indestati in buzunar si nici atunci, daca li se pare putin.

Bine ca sunteti sanatosi! Si eu i-am dat fetitei lapte praf in spital (i-au dat ei pt ca eu nu aveam lapte deloc) si nu a fost nici o problema. Cand a venit laptele, am alaptat.

Te aseptam la Clubul scutecelor la Mamici de licurici de ianuarie-februarie 2009, ca doar ai fost in Odiseea noastra!

Bee

Mamica de fetita dulce ALEXIA - MARIA

Doamne, ai grija de noi si de copiii nostri!

Lorikay spune:

Singurul lucru la care m-am putut gandi dupa ce am citit ce ai scris a fost ca celor care s-au purtat atat de inuman cu tine sa li se intample acelasi lucru. Sa vada ce inseamna sa suferi, sa-ti fie frica pentru puiul pe care trebuie sa il aduci pe lume si nimeni sa nu te bage in seama. Sa le fie rusine!

ipearina spune:

Si eu sint socata! Adica te-ai chinuit atata ca sa ajungi tot la cezariana. Nenorocitii! Bine ca e sanatos copilul, insa iti va trebui ceva vreme ca sa uiti nemernicia lor, umilinta si durerile la care ai fost supusa.
Va doresc multa sanatate!

ada_coman spune:

Doamne, doamne, nu pot sa cred ca se intampla asa ceva. Atatia oameni fara suflet la un loc...Bine ca pana la urma totul a avut un final fericit si ca tu si fetita sunteti bine. Se putea intampla o nenorocire, Dumnezeu a fost aproape de voi. Crestere usoara va doresc si multa sanatate.

Mamica de Daria-Ioana 15.08.2007 si Karina-Nicole 29.12.2008
http://community.webshots.com/user/adacoman