Cum desensibilizez copilul?

Cum desensibilizez copilul? | Autor: moana

Link direct la acest mesaj

Am o fetita de aproape 6 ani care, de felul ei, este mai sensibila decat media. Mai nou, se supara foarte tare cand o cearta cineva si ia lucrurile foarte in serios. De exemplu, a inceput de dimineata sa planga spunand ca nu mai merge la gradi pentru ca doamna o cearta ca nu doarme la pranz (si era prima zi de gradi dupa vacanta).

Ma gandeam cum sa fac sa nu mai sufere pentru orice observatie. Ce sa-i spun si, mai ales, cum sa-i spun. Stiti vreo carte/lucrare ce trateaza acest subiect si ofera solutii?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Ce inseamna ca fetita ta este mai sensibila decat media?
Am citit aici pe forum despre destui copii, fete si baieti, care trec prin perioade de sensibilitate mai accentuata, si la fel se intampla uneori si la fetita mea.
Nu cred ca trebuie sa o desensibilizezi, ci solutia ar fi sa ii dai de inteles ca ii iei foarte in serios problemele, oricat de minore ti-ar parea tie.
Intreaga ta atitudine trebuie sa o convinga ca o asculti cu adevarat si ca ii iei partea... felul in care o privesti atunci cand iti vorbeste, felul in care o incurajezi sa vorbeasca, verbal sau non-verbal, atentia si respectul pe care i le acorzi. Si mai ales sa nu ii spui ca e prea sensibila, ca exagereaza... Daca nu ai timp sa stati de vorba promite-i ca peste 2 ore, sau dupa cina sau la venirea de la gradi o sa vorbiti despre ceea ce o supara. Ia-o in serios, ea creste, nu are sensibilitati, ci adevarate probleme in lumea ei.
Daca plange ascult-o, ia-o in brate si sterge-i lacrimile, apoi incercati sa ajungeti impreuna la o solutie. Poate uneori va fi un compromis, pentru ca va trebui sa cedezi si tu, asa cum ii vei cere si ei sa cedeze putin, dar va fi mult mai deschisa la ideile tale daca va vedea ca si tu esti deschisa in fata problemelor ei.
Nu sunt sensibili... ci cresc si se lovesc de probleme reale sau imaginare... dar din toate crizele astea ies mai usor cu sprijinul parintilor, ies mai puternici daca sunt ascultati si nu minimalizati. Si in al doilea rand invata sa aiba incredere in parinti, invata ca exista solutii si invata sa se intoarca inspre parinti sa ceara ajutor. Iar mai tarziu, cand vor mai creste si dupa mult exercitiu, vor cere mai putin ajutorul parintilor si se vor baza pe solutiile proprii, stiind totusi ca parintii le vor ramane mereu prieteni de incredere la care vor gasi sprijin.



Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns moana spune:

Multumesc Donia pentru raspuns si sfaturi. Au fost mai mult decat folositoare. Am de multe ori tendinta de a subestima problemele ei....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Pai singura metoda de desensibilizare ar fi s-o abuzezi sistematic - fizic si psihic. In timp poate ai "sansa" sa se confunde cu agresorul si sa devina la randul ei insensibila si abuzatoare.

Dar eu stiu ca tu nu asta vrei si mai stiu ca grijile pe care ti le faci sunt grijile unei mame iubitoare care se teme ca lumea este mult prea cruda pentru copilul ei. Am trecut eu insami prin asta - si inca mai trec uneori - asa ca te inteleg.

Vestea proasta este ca un copil sensibil a ramane sensibil pana la sfarsitul vietii daca nu vor exista in vitata lui evenimente care sa-l schimbe radical (razboaie, accidente, moartea unui parinte, etc.).
Cateva idei de ce putem face noi, parintii ar fi:
- sa-i iubim si sa-i respectam asa cum sunt.
- sa incercam sa scoatem cat mai mult in evidenta atuurile unei firi sensibile nu numai dezavantajele.
- sa nu-i supra protejam. "Asa e el, mai sensibil", zice cate-o mamica de fata cu copilul, dar mesajul pe care-l transmite este "iti lipseste ceva".
- sa avem incredere in ei, sa nu-i tratam ca pe niste handicapati. Daca fetita ta se teme de doamna ca o cearta inseamna ca are dreptate. Tu nu trebuie sa-i anulezi sentimetele spunand "Vai...dar nu cred asa ceva" ci poate ceva gen "Te inteleg foarte bine ca nu-ti place sa fi obligata sa dormi. Nici mie nu-mi placea cand eram copil."



alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns betiana spune:

Si simali si donia au surprins perfect atitudinile ce trebuie sa le avem fata de copil.Nici sub- protejare, dar nici supra-protejare.Exista copii cu o sensibilitate crescuta, in sensul ca intra rapid in stare de empatie cu mediul.Dar in cazul prezentat nu este vorba de asta. Caci fetita, daca ar avea aceasta capacitate, ar intelege ca cei mai multi copii respecta programul de somn si atunci ar intelege ca trebuie sa respecte somnul lor. In mod normal ar trebui si ea sa doarma.Un copil de gradinita ar trebui sa doarma 9-1o ore.Numai odihnindu-si neuronii poate evolua la capacitatea maximala din punct de vedere cerebral. Cand se vorbea de sensibilitate, mamica se referea la faptul ca fetitei nu-i place tonul mai imperios. Dar exista situatii cand acest ton este necesar.Mai ales atunci cand un copil nu se supune regulilor comunitatii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns moana spune:

Exact Betiana...nu-i place deloc sa ridici tonul la ea sau pe langa ea, reactia fiind "nu mai merg". I-am explicat ca d-nele mai ridica toonul pentru ca sunt multi copiii in grupa si, uneori, ca sa auda toata lumea trebuie sa vorbeasca mai tare. Asta nu inseamna neaparat ca-i cearta.

Si as vrea sa o fac sa inteleaga ca chiar si cand o cearta cineva nu e un capat de tara....Sa se gandeasca la ce a spus respectivul si sa treaca mai departe. Nu sa zica "nu" de la inceput.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Daca ne gandim doar la partea cu somnul... adevarul e ca nu toti copiii dorm la pranz. Iar daca eu as fi copil si cineva mi-ar cere sa inteleg ca alti copii au program de somn, eu as intreba de ce nu se poate intelege ca eu nu am program de somn?
De exemplu, la fetita mea la gradinita nu toti copiii erau obligati sa doarma. Unii stateau doar intinsi pe saltea, iar altii se jucau in liniste... relativa, ca tot se mai facea ceva galagie. Ideea e ca personalul de acolo accepta faptul ca nu toti copiii sunt programati la fel si nu ii obligau pe toti sa doarma.
Dar trebuie putina disponibilitate... pentru ca adultii educatori sa inteleaga ca ei sunt acolo in serviciul copiilor, si nu copiii in serviciul lor. Si in felul asta copiii n-ar mai fi obligati sa doarma daca n-au somn, educatorii n-ar mai certa copiii, copiii n-ar mai plange ca nu vor la gradi, parintii nu s-ar mai chinui sa ii faca sa accepte sa fie certati...







Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Moana si mie mi se pare intemeiata "plangerea" fetitei tale. Dar doamnele nu pot aranja un program pentru cei mai mari??? Majoritatea copiilor nu mai dorm la pranz la 6 ani.
Apoi mai cunosc si genul de cearta a educatoarelor, care de fapt tipa tot timpul.
Si eu am un baietel sensibil din punctul asta de vedere. El nefiind invatat acasa sa urle cineva la el, normal ca-l socheaza daca o face altcineva. In primul an a fost la gradi de stat unde doamna educatoare a spus ca daca nu tipa nu face fata la atatia copii (26). Al doilea si al treilea an a fost la o gradi particulara, unde tot 26 in grupa, nu tipa nimeni la el si asa doamna educatoare a sesizat ca este foarte sensibil si atunci s-a adaptat lui.
Am avut problema asta si la scoala, unde lucrurile se agravasera destul de rau, i se facea rau de la stomac, intr-una din zile chiar am fost chemata sa-l iau de la scoala. Asa ca m-am dus la doamna si am vorbit si i-am povestit cam ce cred eu despre copilul meu si i-am sugerat cum ar trebui sa procedeze cu el. Am avut noroc si de data aceasta si invatatoarea a cuplat si lucrurile au revenit la normal.

Sa o desensibilizezi...nu stiu daca eu as vrea sa-mi desensibilizez copilul...pana la urma nu este normal sa fie certat pentru ca nu vrea sa doarma, sau ca nu poate scrie de pe tabla ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns moana spune:

Am vorbit si eu cu d-nele si le-am rugat sa nu o mai certe. Cu atat mai mult cu cat chiar daca nu doarme, sta linistita in pat.

Problema nu este cea a somnului.......ci faptul ca mi-as dori pentru ea sa nu puna asa la suflet orice cearta a oricui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui moana

Am vorbit si eu cu d-nele si le-am rugat sa nu o mai certe. Cu atat mai mult cu cat chiar daca nu doarme, sta linistita in pat.

Problema nu este cea a somnului.......ci faptul ca mi-as dori pentru ea sa nu puna asa la suflet orice cearta a oricui.


Si daca nu ti-ai mai dori tu, asa, in avans, diferite chestii legate de copilul tau? Daca l-ai lasa frumos in pace, sa puna la inima ce si cum vrea?

Scuza-mi ironia. Este bine intentionata si menita sa te impunga usor de tot. Sper ca nu pui la inima?

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

Betiana, Felix nu doarme peste zi cam de un an

se trezeste cam pe la 8 si adoarme pe la 10 seara
si nu-i chip sa-l pun la somn, si si el a avut probleme la gradinita pentru ca trebuia sa doarma si nu vroia, nu avea somn



Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Mergi la inceput