Durerea unei pierderi de sarcina (75)

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns jasmine30 spune:

Fetele, aveti dreptate, doar Dumnezeu decide ce va fi cu noi.

Eu insa spuneam ca ma simt handicapata in sensul ca aceasta neputinta o resimt ca lipsa unei parti din corpul meu, din menirea mea... aceea de a fi mama.

Si eu voi adopta desigur daca nu voi reusi sa fac copii, caci nu e bine sa traim singuri, si asa cum spunea un Parinte, si din acest motiv nu da Dumnezeu copii unor cupluri, ca sa creasca si un copil abandonat intr-o familie buna...

Doar ca imi e frica si nu ascund acest lucru, si nici nu vreau sa o fac pentru ca aici pe acest forum m-am descarcat de fiecare data incercand sa merg mai departe...

Va pup dulce pe toate.

Tare imi sunteti dragi !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns unducthable spune:

Jasmine , si eu si tu am fost sincere si asa fac si eu , ori spun ceva adevarat ori tac din gura , decat abureli ... ce vor altii sa auda

ne-am intors de la mare de la o familie tanara cu un copil frumos dar BOLNAV pe toata viata , deci viata este o lupta , momentele de bucurie adevarata ar fii putine , daca ne-am gandi numai la ce visam noi si nu la ce vrea Dumnezeu de la noi

cred ca daca ne lasam pe mana lui Dumnezeu si ne rugam pentru liniste sufleteasca absolut si cele care nasc si cele care nu nasc copii , putem fii si mame fericite si orice ne dorim , doar ca sa ascultam putin si de Dumnezeu , de ce vrea El

plec si eu acuma, va pup, la revedere si sa fiti sanatoase sa nu mai avem parte de nenorociri

diana


A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IreneCAM spune:

Foarte frumos ai scris, Diana.
Eu ma simteam inferioara femeilor care aveau sarcini usoare si nasteau copii sanatosi, fara nici un fel de problema. Pana mi-am dat seama ca imi ajunge cat am suferit, n-o sa-mi petrec viata plangandu-mi de mila si fiindu-mi rusine pentru ceva care nu depinde de mine. Eu fac tot ce pot, dar daca o sa nasc sau nu un copil e dincolo de controlul meu, am invatat asta la unica mea sarcina, in care am incercat sa controlez totul si nu am reusit. Asa ca imi orientez energia catre lucruri care chiar depind de mine!
Incerc sa ma gandesc la sarcina pe care am avut-o si la copilasul meu cu seninatate, cel putin am amintirea lui in burtica, poate in viitor voi mai trai acest lucru sau poate nu, dar mamica sigur voi fi (mi-am facut si semnatura adecvata:)).
Am intr-adevar un regret, acela ca nu voi avea un copilas care sa semene cu sotul meu...dar am vazut atat de multi copilasi adoptati care seamana cu parintii, incat nu mi-am pierdut speranta definitiv!



Nu peste mult timp de

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IreneCAM spune:

Michelle, draga mea, nu stiu daca ne citesti, te imbratisez strans si sper sa reusesti sa faci fataNu inteleg de ce s-a intamplat din nou, imi pare foarte rau si as vrea sa fiu langa tine sa te incurajez, sa te sustin. Stiu ca nu mai poti gasi putere acum in nimic si ca nimic nu te poate alina. Noi suntem aici cand o sa simti nevoia sa vorbesti.

Nu peste mult timp de

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns L5845 spune:

IreneCAM ai mare dreptate, nu ne putem ocupa intreaga viata cu atingerea unui tel (obtinerea sarcinii si nasterea unui copil) ce poate nu ne e dat sa-l vedem realizat. In plus, a fi parinte inseamna cu mult mai mult decat a naste un copil (vezi cele care isi abandoneaza fara regrete, pruncii) si sunt convinsa ca indiferent pe ce cale, vom fi mamici toate, la timpul dat de DD.
Multa bafta in continuare, abia astept sa ne spui cum te simti in noua postura.



Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! Cu DD inainte!
Lau-Meli si
" Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi"

Spre tzel!
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste

Doi zapaciti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

DE CE??????????????????DE CE DOAMNE DE CE??????????????????:doare prea tare,nu mai pot!!!!pana cand atata suferinta,atata durere?!!!!!!nu stiu cum sa merg mai departe,totulma depaseste!!!!!!!!
BAIETUL NOSTRU SCUMP DE CE NE-AI LASAT SI TU DE CE AI PLECAT LANGA SURIOARA TA????????DE CE??????????

DURERE FARA SFARSIT

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Michelle, acum plang alaturi de tine pt copilasii tai, as vrea sa-ti iau din durere, atat de mult as vrea sa te pot ajuta sa nu mai ai sufletul pustiit si gol .
Ma rog la DD sa iti dea putere, sa-ti trimita o raza de speranta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mcrissa spune:

Michelle stiu ca doare, nu pot sa spun ca stiu cat de tare doare ca doua persoane nu simt la fel.sunt zile grele, simti acum o durere fara margini, dar va veni ea si ziua aia cand vor ramane doar cicatricile.cand prinzi putere, intra sa vorbim, sa-ti povestesc cum reuseam eu sa ma detasez de probleme, stiu ca de multe ori reuseam sa te fac sa zambesti si sa mai uiti de durere.probabil ca acum spui ca nimic nu te poate face sa uiti, dar timpul e cel mai bun vindecator, chiar daca lase urme adanci.te imbratisez si ma rog pentru tine

Cristina, sigur in curand
Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinabobe spune:

Michelle chiar nu stiu cum te putem ajuta. din pacate va trebui sa treci prin durerea asta doar tu si sotul tau. noi doar ne putem ruga pt tine sa ai forta sa mergi mai departe. chiar nu stiu cum putem sa te alinam.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ninia81 spune:

Michelle,Eu una nu imi gasesc cuvintele pentru a putea sa scriu ceva care sa te aline...pentru ca stiu ca in aceste momente nimic din ceea ce as scrie nu te-ar ajuta.
Ma rog la Dumnezeu sa va aline suferinta!

http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/5JRSp3.png

Mergi la inceput