mi s-a stins mama

mi-au mai ramas doar amintirile...
a fost rapusa de cancer: initzial a aparut la san, insa a fost depistat tarziu, si cu toate ca am facut tot ce a fost omeneste, medical, stiintific posibil... s-a extins la oase, la plamani, si mai apoi in tot corpul.
e dureros sa stai langa mama sa o vezi ca sufera si sa nu o poti salva. as fi dat jumatate din viatza mea pentru inca cativa ani din viatza ei.
m-am rugat mult sfantului Nectarie, am luat mir, am dat acatiste peste acatiste, insa probabil ca Dumnezeu avea nevoie de ea langa El, avea nevoie de un om bun, cum a fost mama mea, sa ii stea alaturi.
acum e in cer, si rugaciunile noastre ii vor face bine sufletului ei. stiu ca ne vegheaza, deja simt ajutorul ei, aproape in fiecare clipa.
am tzipat de durere in timpul slujbei de inmormantare, vroiam sa se trezeasca din "somn" si sa fie din nou printre noi. imi pare rau ca am acoperit sfanta slujba cu tzipetele mele, insa sufletul meu nu mai putea rezista.
doare foarte tare ca nu mai e langa mine... nici macar n-a apucat sa isi vada visul: sa termin facultatea (mai am un an), sa ma marit.
Doamne, cat de greu o sa fie. imi lipseste enorm. plang mereu, cand nu ma vad tatal si sora mea, ca sa nu ii intristez si pe ei.
I-a spus tatalui ca verighetele lor sa ni le dea noua cand o sa ne casatorim, una mie si una surorii mele. sunt verighete cununate de 3 ori la biserica. Acum, verigheta ei o tin la gat pe un lantisor de aur cumparat de ea. este norocoasa. imi este bine sa o am langa mine.
Doamne, cum am putea oare sa facem sa nu mai existe atata suferinta, atata durere provocata de boala asta. De ai putea lumina mintzile medicilor, sa gaseasca o solutie, un tratament, un medicament minune!!!

larissa_79 spune:

Condoleante Gabytza!
Multa putere si credinta iti doresc!
Viata e trecatoare..nimic nu putem face sa nu ne ducem si noi candva...mai devreme sau mai tarziu. E tare dureros cand e vorba de mama. Mama are mereu un loc special in sufletele noastre!

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!

cristina1974 spune:

Condoleante si din partea mea!
Imi inchipui cat de greu iti este,insa trebuie sa fii puternica, sa depasesti momentul, si sa inveti sa traiesti cu amintirile, ca, pana la urma, atat ne ramane dupa ce cei dragi noua se duc.
Mamica ta va trai prin tine si prin sora ta, iat atat timp cat voi o sa va amintiti de ea, ea o sa fie mereu vie.
Dzeu sa-i odihneasca sufletul!

mi_ro spune:

Condoleante Gabitza!
O sa-ti fie greu, dar trebuie sa stii ca ea te va pazi mereu. Mereu o sa fie langa voi. Dumnezeu sa o ierte!

http://www.hi5.com/friend/photos/displayUserAlbum.do?albumId=119318750&ownerId=166574282

desprecopii spune:

Sincere condoleante!

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

irina.c. spune:

draga Gabitza, condoleante, si, Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe!te rog spune-mi numele mamei tale,aici sau pe pm, ca sa o trec si eu la Sf. LiturghieDumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca! Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007)
am blog

gabytza25 spune:

multumesc mult tuturor pentru cuvintele frumoase adresate. incet incet o sa trec peste momentul asta, dar acum e prea recent, si doare foarte tare
irina - ti-am trimis un pm

camy062004 spune:

CONDOLEANTE! durerea ta mi-a amintit de durerea mea provocata acum 2 ani de moartea tatalui meu ,suferea de aceasi boala cumplita care a uicis multi oameni (boala secolului)cancerul...sincer mi-au dat lacrimile citind ceea ce ai scris tu se simte cat de mult suferi e dureros stiu,nici eu nu am crezut ca o sa trec peste aceasta durere dar,timpul le rezolva pe toate ai sa vezi.

Ica 1975 spune:

Dumnezeu s-o odihneasca !

Sa va dea Dumnezeu putere sa treceti peste toate.

Noi

Ce spui sa si infaptuiesti !

FELICITY05 spune:

MAMA a murit de 9 ani ,dar parca a fost ieri,ceva s-a stins ceva in mine atunci,dar timpul vindeca multe....de atunci m-am casatorit,am o fetita si chiar daca mi-e un dor imens de MAMA,am viata mea si merg mai departe...ce altceva putem face????

gabytza25 spune:

multumesc mult pentru cuvinte, si probabil ca, candva, timpul le va rezolva pe toate. imi vor ramane amintirile frumoase si durerea va ramane doar intr-o particica de suflet.
acum, insa e prea devreme: imi e greu pana sa si adorm noaptea, imi e greu sa ma uit si in oglinda, deoarece seman foate mult cu mama: in mine vad ochii ei, buzele ei, corpul ei, o vad pe ea.
Domane, cat de greu este. de ce oare trebuie sa se intample asta. de ce oare mie, si la toti care trec prin asta.
Cu totii ne imaginam ca parintii or sa ne moara foarte tarziu, pe la 80-90 de ani... asa cum este legea firii. insa, uite ca se intampla asa. si e trist, e dureros!!!
Imi e teama de cum o sa reactionez cand o sa o vad pe mama prietenului meu: el o are alaturi, si eu...
Off, Doamne!