Intrerupere de sarcina la 25 de saptamani

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

Mirela, eu am doar o saptamana de la "nastere" la 21 de saptamani...stiu ca nu poti descrie ce e insufletul tau, eu am scris despre asta la "durerea pierderii unei sarcini" daca o s avrei sa citesti, insa acum ma consider o noua optimista...Merg astazi la doctor sa vad rezultatele de la biopsia placentei , sa vb cu doctorul sa vedem ce e de facut in continuare ca tratament si daca totul e bine la mine in burtica si cand voi putea spera la un nou bebe.
Plangi daca simtit, plimba-te, gandeste-te, insa nu te refugia in tine ca-si face rau...stiu ca nu suporti pe nimeni si orice vorba este de prisos.Fii alaturi de sotzul tau, nu-l ignora caci si pe el il doare enorm dar ca sa te intareasca pe tine nu se arata.
O sa tinem legetura sa ne confruntam in tratamente, si te sfatui si tu sa intri la "optimiste" caci aici pe forum ai sa gasesti niste fete deosebite.Poate fara ele eu si acum stateam ca o stafie intr-un colt al patului si ma intrebam daca asta este pragul spre nebunie...NU, NU trebuie sa faci asta.
Nu iti pot spune ca "asa a vrut cel de sus" sau "poate asa e mai bine" caci ai sa zici "da, dar de ce tocmai MIE?" stiu si cunosc toate aceste sentimente care ma incerca si acum....nu-ti lasa lacrimile sa te impiedice sa vezi soarele....
Suntem tari, noi femeile si nu trebuie sa ne lasam orice ar fi!
Hai ca de acum vreau sa te numesc "o noua optimista" si ai sa vezi cum o sa ne sfatuim noi si la o noua sarcina si cum o sane intrebam ce ne trebuie in geanta pentru spital!
Ai sa vezi, ai incredere!
BB abia o sa astepte sa apara!
Pupici multi si capu sus!

Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

Anadomnica am vazut ca esti din Iasi. La ce dr ginecolog mergi?
Eu il pastrez pe al meu caci am incredere oarba in el, dar vreau sa mai aud pareri.
Pupici

Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anadomnica spune:

laurraa da, sunt din iasi . Eu mergeam pana acum la Onofriescu... insa cred ca e momentul de schimbare... Tu la ce medic esti? Poti sa-mi scrii si mesaj privat daca vrei. Te pup

Doamne ajuta in drumul meu spre bebe!
http://tt.lilypie.com/WaoFm7.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela05 spune:

Am citit Laura ce ti s-a intamplat si tie. Vad ca suntem in aceeasi situatie, si eu am mai pierdut o sarcina la 10 sapt. oprita in evolutie. Cred ca am sa intru si eu la durerea pierderii unei sarcini....atat am sperat ca n-o sa ajung sa scriu la acest capitol...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mcrissa spune:

mirela05 imi pare faorte rau ca a trebuit sa treci prin asta.ca si tine si eu am sperat ca nu voi scrie niciodata la durerea unei pierderi de sarcina.citeam povestile lor si nu stiam cum pot sa duca atata durere.mi se parea supranatural, dar se pare ca suntem mai puternici decat credeam.fetele de acolo sunt minunate si m-au ajutat sa trec peste cel mai trist capitol al vietii mele fara sa-mi pierd mintile si a ramas in mine optimismul ca intr-o buna zi imi voi tine si eu in brate copilasul sanatos.

Cristina, sigur in curand

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Morgano spune:

Mirela, iti doresc multa putere si dragoste in continuare.
Ai sa vezi ca vor veni zile grele, zile de resemnare si apoi zile cu mult optimism si un bb sanatos in familia voastra.
si

Ripley, mami de Ana Ecaterina (10.11.2005) si Iris Maria (10.10.2007)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

Buna fetelor!
Astazi am cam umblat aiurea....asa ca prima iesire din casa.
Am fost la doctor, totul e bine, colul s-a inchis, mi-a dat o retzeta care se prepara la farmacie si cu Dzeu inainte.
Am stat de vorba nu exagerez 40 de minute cu doctorul (pe hol se adunase destule paciente).Mi-a spus ca motivul inca nu poate sa mi-l dea. Toate mergeau bine si deodata POC!. Sa vina rezultatele si de la laborator, insa el nu gaseste nici o explicatie.Parca am avut si sedinta de psiholog.Mi-a spus ca vrea sa ma vada ca inainte sa am eu grija de cap ca are el grija de restu...:).Sa stiti ca mi-a prins ffffff bine. De aia am si ajuns la 8 acasa:)
Mi-a spus ca in mod normal peste 6 luni abia pot incepe pt BB insa daca merge bine pot si dupa 4.Doamne ajuta!
Mai greu a fost contactul cu "lumea" cu care dadeam ochii imi ziceau "ce faci mamico" si cand coborau ochii si nu mai vedeau burtica....se mirau.Le ziceam scurt"nu a mai fost sa fie....nu i-a placut lumea sa iasa acum"..."nu ma mai intrebati ca plang si nu va doresc ca trebuie sa ma opriti"..
Situatiile astea sunt rele....
Mirela te astept si la oaspirante sa vezi acolo cata credinta si optimism...
Pupici..
O sa postez mesaju si la durerea pierderii caci trebuia sa le scriu si fetelor de acolo.
Miercuri mi-a dat voie sa merg la servici.
Mai am hopul asta de trecut.
"Copiii" si colegii si gata....offfffff


Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorellay spune:

Of...atata tristete..imi pare groaznic de rau....si eu sunt insarcinata...si nu stiu de ce dau tot peste cazuri de pierderi de sarcina, plang intr-una si mor de frica....sa nu pteasca bebe ceva....

Sorana 15+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela05 spune:

Laura multumesc mult ca esti alaturi de mine, dat fiind ca treci si tu acum prin cam aceeasi situatie....te simt mult mai aproape de mine.
Eu abia peste 5 saptamani trebuie sa merg la control. Mie mi-a spus sa iau anticonceptionale timp de 5 luni.
Mi-a spus ieri rezultatul autopsiei baietelului, s-au confirmat cele vazute la ecograf si prima intrebare a medicului a fost daca am fost racita in primele 3 luni de sarcina si sa ma gandesc cam in cate saptamani eram pentru ca acolo s-ar putea sa fie cheia. Eu am fost intr-adevar racita, dar nu asa de rau...nu m-am gandit nici o clipa ca asta ne-ar putea afecta intr-un asemenea hal.
Nici eu nu pot sa ies din casa....ies doar dupa ce se intuneca ca sa fiu sigura ca nu ma intalnesc cu nimeni...si am noroc de o colega si prietena care e psiholog si care incearca sa ne ajute pe amandoi adica si pe mine si pe sot.

Mergi la inceput