Mi-e dor de MAMA

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns leistra spune:

Of, am plans si eu mult citind mesajele voastre, am plans mai mult pentru voi,Bunul Dumnezeu nu mi-a luat-o pe mama mea, sunt constienta ca aceea zi va veni si cred ca e groaznic de greu sa te impaci cu aceasta pierdere, dar si mie mi-e tare dor de mama mea, ai mei locuiesc in tara si lipsa mamei ma afecteza atat de mult, socrii mei traiesc, am ajutorul lor, dar nu se compara cu dragostea pe care o simt cand sunt acasa la ai mei, de aceea, si mie mi-e dor in fiecare zi de mama mea!

Va trimit tuturor si sper ca Bunul Dumnezeu sa aiba grija de voi!

http://s243.photobucket.com/albums/ff152/adinaleistra/

mamica de balenica Elena

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Da. Mi-e dor si mie de mama mea. A plecat discret, asa cum a trait. Nu am avut pretentia sa-mi creasca copiii, si-a facut destul datoria cu mine si sora mea. Conta, insa, mult ca exista.
Sper sa puteti depasi pragul durerii, pentru ca de uitare nici nu poate fi vorba. Indiferent de scurgerea timpului.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Doamne ce dureros e sa iti pierzi mama .

Mama mea traieste, dar e asa de departe de mine, ii simt enorm lipsa, o sun des, incerc sa o vizitez atit cit pot.
Plingem de bucurie de cite ori ne vedem si ma doare inima cumplit de fiecare data cind trebuie sa imi iau ramas bun de la ea si sa vin inapoi (din motive de sanatate nu pot sa o aduc la mine)

Cei/cele care aveti mamele aproape, bucurati-va de ele si spuneti-le ce mult inseamna ele pentru voi. Multumiti-le des pentru ajutorul pe care vi-l dau cu copii.
Cind merg in Ro ii mai zic la mama: 'hai lasa-ma sa iti fac o cafea, o mincare pt tine orice, lasa-ma sa te servesc sa imi cada bine ca tu ai facut-o destul".. si parca tot nu se lasa servita si abia asteapta sa aibe ea grija de mine. Doamne da-i sanatate!
Cred ca la fel o sa fiu si eu cu fiica mea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GGina spune:

Si eu am pirdut pe cineva drag mie.A fost ca o mama pentru mine.Nu stiu cum sa opresc durerea ,nu stiu cum sa opresc lacrimile .
Vreau sa se intoraca inapoi ,imi e tare dor de ea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tora97 spune:

iti inteleg durerea Felicity, caci si eu fac parte din cei ramasi singuri, fara ingerul dat la nastere: mama. A plecat cind ana avea 2 luni, daca a apucat sa o vada de 2,3 ori. Si acum, dupa aproape 3 ani de la plecarea ei durerea exista, dorul exista, golul exista si noi nu am facut parte dintre "cuplurile" mama/fiica prea apropiate.

ma mai duc pe la casa unde locuia... intru intotdeauna cu o stringere de inima... ma astept de fiecare data sa o vad pe canapea, ori lumina aprinsa in bucatarie si ea trebaluind pe acolo. Uneori o strig, uneori vorbesc cu ea...este casa unde am crescut 30 de ani, unde intotdeauna exista EA!

te inteleg, felicity, dar din pacate dorul si durerea pierderii te vor urmari tot restul vietii tale... doar ca ne invatam cu el.

poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns witeflower spune:

Tata a murit cand baietelul meu avea un an si 4 luni. Aveau o relatie foarte speciala, iar eu nu mai stiu ce ma intristeaza mai mult: ca eu l-am pierdut pe tata sau faptul ca baietelul meu si-a pierdut bunicul?

Mama avea 12 ani cand mama ei a murit...Eu am cunoscut-o doar dintr-o fotografie veche si din povestirile mamei. Dar uneori o simt asa de aproape ca si cum as fi cunoscut-o. Ca si cum ea m-ar cunoaste pe mine.

Felicity, stiu ca ti-e greu, pentru ca parintii (si mai ales mamele) sunt cel mai important sprijin pentru noi, chiar si atunci cand crestem, cand suntem si noi parinti...Pentru ca simtim un dor nespus sa schimbam cu ei macar o vorba, o imbratisare, un zambet.
Tot ce putem face este sa mergem cu copiii nostri la mormant sau la Biserica, sa aprindem o lumanare - sa le povestim copiilor despre bunicii pe care nu i-au cunoscut. Sa le povestim parintilor nostri, printre rugaciuni, despre nepotii lor. Si sa-l rugam pe Dumnezeu sa le dea voie sa trimita din cand in cand spre noi, spre copilasi, cate o raza de iubire, de sprijin - asa cum ar fi facut daca ar mai fi fost in viata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabytza25 spune:

nu s-a mai scris nimic de mult la subiectul asta, insa azinoapte am visat-o pe mama, era extrem de frumoasa, imbracata in rochitza ei de mireasa... atata lumina emana. Doamne, ce dor imi e de ea!!! De ce ne-ai luat-o. M-am trezit toata transpirata si plangand... si nici acum nu ma pot opri din plans

Doamne, ai grija de sufletul ei acolo unde este.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Otilia spune:

Si mie mi-e dor de mama. A plecat de Pasti in 2006 si nu mi-a vazut fetita decit cind s-a nascut (eu fiind departe...) In schimb ni l-a lasat mostenire pe tata de care trebuie sa avem noi grija, fiind invalid.


Bijoux passion
Adélie la p'tite souris

Floricici din gradina mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriella1 spune:

"Cine are parinti, pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi imbatranind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atatia copii si de-atat nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirand tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn!

Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla,
Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani
Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi in casele lor...
Intre ei si copii e-o prasila de caini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei paini.

Cine are parinti, pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans
Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii?
Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosi lor morti.

Cine are parinti, inca nu e pierdut,
Cine are parinti are inca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aici,
Unde-avem si noi insine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi,
S i in genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.
Iar cand vom incepe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia Intr-un trist si departe tarziu,
Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curand,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand,
Si de ce inca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea in care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduita de plans."




In fiecare clipa iL rog pe Dumnezeu sa-mi mai dea sansa sa-mi vad tatal inca o zi... macar azi...macar maine...inca o zi ! Doamne,Doamne, unde esti?

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tonicutu spune:

Sunt alaturi de voi,adica fara mama ,fara tata si fara bunici,fara frati sau surori care sa iti impartaseasca dorul de mama sau de tata.Au murit in urma cu 8 respectiv 6 ani,golul nu o sa-l mai umple nimeni,niciodata,mama e mama,dar atata timp cat e langa noi parca nu realizam asta,ni se pare ca asa e normal,doar dupa ce nu o mai avem ii simtim lipsa, care se accentueaza parca de la un an la altul.Uneori plang,dar din ce in ce mai rar acum ,fiindca stiu ca acolo unde este ii e mai bine acum.Cat a trait aici a fost doar bolnava si a muncit prea mult,Acolo D-zeu are grija de ea,sunt F. sigura.Eu cred ca exista o alta viata acolo,poate ca nu e asa ca si aici,dar ma gandesc ca e mult mai bine acolo,fiindca nimeni nu se mai intoarce.

Mergi la inceput