Depresie post-alaptare?

Depresie post-alaptare? | Autor: karligutza

Link direct la acest mesaj

Nu m-am gandit prea mult pana acum la momentul in care nu voi mai alapta, insa cred ca e tare greu pentru o mamica sa zica ea "STOP! Bebelusule, de azi nu mai papi tzitzi!" asa-i?

Mamicilor care ati trecut prin momentul acesta, cum l-ati depasit? Cum v-ati facut "curaj" sa nu-l mai alaptati pe bebe? (valabil doar pentru mamicile care au avut ele DECIZIA asta de luat, fara sa fie nevoite de chestiuni medicale.... sau exemplele cu bebelusii care s-au intarcat singuri nemaidorind sa suga sau etc etc...)

Cred ca e o adevarata incercare, se trece printr-o "DEPRESIE post-alaptare"? Va multumesc anticipat pentru opiniile fiecareia!

karligutza
sunt mamica Adelutei

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns karligutza spune:

se intampla ceva? vad ca lumea citeste si pleaca... nimeni nu scrie nimic!
nici o mamica n-a intarcat copilul de la sine putere?
sau nu doreste nimeni sa imi spuna cum a fost...
sau se intampla ceva "tehnic" si nimeni nu poate sa raspunda la subiect?

mai astept.. poate se rezolva!

karligutza
sunt mamica Adelutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Ba da, o gramada de mamici
Ce varsta are fetita ta acum, de-ti pui asemenea intrebare?
Mie nu mi-a provocat nici o depresie intarcatul copiilor. Le-am alaptat atat cat au avut nevoie de asta, si a fost minunat. Dar au crescut si au alte nevoi la care incerc sa raspund cat mai bine.
Ce cauza ar avea depresia asta? Ca bebe si-a castigat putina autonomie? Ca s-a mai desprins putin cordonul ombilical? Pai asa trebuie! E un omuletz diferit si va fi din ce in ce mai autonom si asta e foarte bine

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

dar de ce opresti tu alaptarea? sau ea nu mai vrea?
Fiul meu s-a intarcat singur la 7 luni. Eu inca mai aveam lapte inca mlt timp, a fost groaznic... Si acum stiu ca a fost vina altora, nu exista LLL, nu iti dadea nimeni sfaturi cum e bine sa alaptezi.... Cu fata a fost altfel, am alaptat-o mult si bine, si eram totusi frustrata, ca pe fiul meu n-am putut:(
Exista stare de depresie, ... iti dai seama ca acea bucatica rupta din tine a devenit mai independenta. E nasol ca nu vor mai fi acele momente de intimitate, cand puiutul iti motaie la san...


Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze noi www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze si mai noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Pai daca ai restrans atata aria, normal ca nu se inghesuie lumea sa-ti raspunda
Eu ma gasesc undeva la mijloc intre variantele date de tine. Nici lapte nu mai era suficient, nici bebe nu mai vroia sa suga, nici eu nu vroiam sa renunt, dar nici sa mai plang de fiecare data cu biberonul in mana. Am avut o saptamana de cosmar. Acum ma hotaram sa ma mulg din doua in doua ore ca sa-mi maresc productia, acum imi promiteam mie si copilului urlacios la san ca nu merita sa ne mai chinuim amandoua daca nu se mai poate. Pana la urma copilul a fost mai hotarat si a pus capac in ultima zi refuzand categroic sa mai suga. Pur si simplu. Am incercat in repetate randuri ea nu mai vroia si pace. Ca nu mai vroia era o chestie dar urla daca o puneam la san de ziceai c o taie cineva. Si eu plangeam cu ea odata. Deci avea 6 luni jumate. Asta dupa ce la primul copil am alaptat mai putin cu o luna si imi promisesem ca a doua oara o sa fie mai usor, o sa fluier si o sa ma topesc in okii copilului si amandoua o sa fim fericite si eu o sa am lapte pana la un an minim, iar ea nu va demonstra atata independenta incat sa refuze mai devreme. Sweet dreams
Cum am trecut peste? Am plans bine in ziua aia in care m-a refuzat categoric, am nimerit si pe o emisiune la tv unde o pediatra vorbea in direct cu o mama si o felicita spunandu-i ca "mamele care alapteaza atat de mult (vreun an, zicea mamica) alea sunt intr-adevar niste mame extraordinare" si iar da-i plans, m-am tinut departe de subiectele despre alaptat de-aici unde copiii alaptati sunt mai inteligenti, mai sanatosi mai mai mai si pe urma m-am dezlantuit! Am inceput sa ma imbrac frumos, sa ma machiez, am dus copiii la bunici si am inceput sa rezolv tot ce nu putusem rezolva fiindu-mi prea incomod sa merg cu ei dupa mine. La mine a fost si o chestie ca mai usor te misti cu un copil de 6 luni in colo si-n coace dar eu nu am vrut sa-i despart si sa-l duc pe cel mare la bunici asa ca imi era greu sa merg prin diverse locuri cu amandoi.
Si apoi am inceput sa ma consolez, unele ar zice sa-mi gasesc scuze: 6 luni jumate nu e nici mult dar nici putin, copilul era si este sanatos, nici gras dar nici slab, eu am putut sa fac lucruri pe care inainte nu le puteam face. Si aici nu ma refer la mers prin discoteci sau la shoping de placere.

Sfatul meu la situatia ta este ca daca ai lapte si copilul vrea si nu ai alte motive pentru care sa-l intarci nu prea ai de ce sa-ti pui problema asta. Probabil pana la varsta asta ati ramas pe doua mese mai consistente dimineata si seara si probabil cateva partide de linistire ori noaptea sau de ce nu si in timpul zilei. Daca este lapte si ea inca vrea si nu trebuie sa pleci la munca sau in deplasari mai poti amana. Nu e o decizie care se ia asa pur si simplu, eu gandesc ca trebuie sa existe niste motive.


Andreea mama de Filip si Georgia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karligutza spune:

rrox3 fetita mea are acum 9 luni si o saptamana, iar depresia/supararea despre care spun ma gandesc ca isi are originea in "despartirea" aceasta care se creeaza. Bebelusul este inca foarte atasat de tzitzi, iar din ce vad eu acum nu cred ca e prea aproape momentul in care va fi independent de ea. Si intocmai cum zicea si Gabi_K bebe nu o sa mai motzaie la san... o sa se rupa legatura fizica atat cat mai era ea; este evident ca se taie de tot cordonul ombilical, e normal, dar o parere de rau, mai mica sau mai mare tot va fi. Sper ca sa nu se lase cu plans, eu care asa viteaza ma consideram si dupa ce-am nascut, zicand ca eu n-o sa intru in depresia post-natala; am facut o oarecare depresie, care s-a tratat de la sine, am plans cred ca zilnic si din orice, timp de 2 saptamani, asa incat nu stiu la ce sa ma astept si dupa ce o sa o intarc pe Adeluta.


Androix ai inceput si ai incheiat f.frumos. Mi-a placut! Mi-a placut si cuprinsul, sa nu se inteleaga gresit.

quote:

Pai daca ai restrans atata aria, normal ca nu se inghesuie lumea sa-ti raspunda

ma scuzati! dar nu voiam sa se ajunga la discutii doar despre cum se intarca bebelusii singuri sau pt.ca a fost necesar un tratament mamicii... sau ca mamica n-a mai avut lapte; pentru ca toate astea reprezinta majoritatea cazurilor; eu voiam sa ajung la situatia de fata, cea mai sensibila si mai grea cred eu, cand toate conditiile inca se pot indeplini, adica este lapte, mama vrea, bebe vrea, dar de la o varsta nu se mai poate; ei bine, cum? e o sarcina grea sa nu ii mai lasi tzitzi in guritza maine, cand azi a supt si dimineata si seara... nu?

quote:

Sfatul meu la situatia ta este ca daca ai lapte si copilul vrea si nu ai alte motive pentru care sa-l intarci nu prea ai de ce sa-ti pui problema asta. Probabil pana la varsta asta ati ramas pe doua mese mai consistente dimineata si seara si probabil cateva partide de linistire ori noaptea sau de ce nu si in timpul zilei. Daca este lapte si ea inca vrea si nu trebuie sa pleci la munca sau in deplasari mai poti amana. Nu e o decizie care se ia asa pur si simplu, eu gandesc ca trebuie sa existe niste motive.


eu imi puneam problema ipotetic , pt.ca Adeluta inca papa tzitzi mai des decat spui, stiu ca poate asa era normal, sa pape doar dimineata, seara si eventual noaptea de pofta, sete... stiu eu de ce... insa papa destul de des... la 9 luni si un pic. [alacareseuitainstangasi'ndreapta] Intr-adevar dorinta mea de a o alapta inca exista, nu ma deranjeaza, liber de la munca cat cuprinde, adica pana la 2 ani, apoi lapte exista, bebe vrea, este clar ca nu intarcam copilul asa repede, doar ca sensibila cum am devenit incerc sa capat curaj pt.acele momente de la tine, de la alte mamici... asa cum am facut si cu frica de nastere. A zburat stand aici de vorba si capatand informatii din experientele altor mamici.

karligutza
sunt mamica Adelutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

momentul post alaptare e unul destul de nasol.
trece cam intr-o saptamana...daca e copilul; destul de mare.
Eu am intarcat prima fetita la un an si 8 luni (de fapt s-a autointarcat dar am suferit crunt. Si nimeni nu ma intelegea de ce sufar)




www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Povesti nemuritoare
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">Culeg fericire

Multumim!


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karligutza spune:

multumesc rrox3, Gabi_K si Androix...
astept in continuare experientele voastre, cu sau fara lacrimi la intarcarea bebelusului...

karligutza
sunt mamica Adelutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karligutza spune:

quote:
Originally posted by Sabina

momentul post alaptare e unul destul de nasol.
trece cam intr-o saptamana...daca e copilul; destul de mare.
Eu am intarcat prima fetita la un an si 8 luni (de fapt s-a autointarcat dar am suferit crunt. Si nimeni nu ma intelegea de ce sufar)


despre asta vreau sa zic, e o durere pe care eu doar mi-o imaginez acum, sa fie oare doar in capul meu? deci nu...

esti tare Sabina, 1 an si 8 luni... felicitari!
cred ca o sa calc pe urmele tale (doamne ajuta! ca e si mai usor asa), pt.ca Adeluta nu da semne ca i-ar displacea suptul la tzitzi.



karligutza
sunt mamica Adelutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Pai pe asta micu cred ca il alaptez 2 ani jumate daca ma ajuta Dumnezeu :)


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Povesti nemuritoare
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">Culeg fericire

Multumim!


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Fetita mea de un an si trei luni se manifesta la san la fel ca si fetita din clipul asta: http://www.youtube.com/watch?v=vHgZn8OXA9Q - Merita sa o vedeti si voi!

O bucurie mai mare pt ea nu exista.
Acuma se muta la celalalt san cand termina lapticul din unul, se joaca cu parul, isi mangaie ursuletul, ingana tot felul de cantecele.. parca nu mai vreau sa se termine momentele astea, sintem fericite amindoua.
Fiecare portie de alaptat e o portie de fericire pentru amandoua.
Sper si eu ca si tine Sabina sa continui pana la 2 ani jumate.

Sint convinsa ca va fi o depresie post alaptare cand o sa o intarc (de nevoie) dar va trece cumva... si voi ramane cu amintirile astea frumoase, ii fac poze, o mai filmez la san ca sa o vad mai incolo cand o sa mor de dor de perioada asta.

Mergi la inceput