Metode reale de prevenire a abuzului

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Nu cred ca e vorba de compasiune sau intelegere fata de agresor, cred ca le e frica sa se identifice cu copilul victima....si oricum e mai simplu sa negam realitatea, sa ne punem ochelarii roz si sa incuiem ideile deranjante intr-un sertar pe care scrie mare IGNORE.


mami de Sophia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

mihuta, ai perfecta dreptate. La multi adulti care au fost copii abuzati amintirile au fost reprimate in totalitate si acoperite sau inlocuite cu clisee de genul "eu am avut o copilarie fericita/normala" sau "ei, ce nu te omoara te face mai puternic" sau "ei, ce-a fost a fost, am trecut peste...", dar tocmai aceasta orbire emotionala este ceea ce inchide calea spre adevarata empatie fata de alte victime, asa cum subliniaza si Alice Miller.

Inchizand ochii in fata propriilor lor traume ingropate (care ies la iveala cel mult ca boli), acesti oameni devin incapabili sa simta compasiune fata de alti copii abuzati, deoarece prin identificare si prin permiterea sentimentelor sa iasa la iveala ar cadea si barierele reprimarii... si atunci trecutul i-ar ajunge din urma, iar ei s-ar trezi in niste depresii groaznice, carora nu le-ar putea face fata...


Felicia 27+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_A spune:

Nu numai ca aceste persoane nu au compasiune fata de victime si iau apararea agresorilor, dar parca ar vrea sa loveasca si ele in victime. Ce sa inseamna asta, oare?

Stiu cum este si ca propria mama sa nu-mi ia apararea. Am auzit adesea de-a lungul anilor de la ea replici precum "sigur le-ai facut si tu ceva" sau "nu s-au purtat asa degeaba" cand i-am povestit despre diverse persoane care m-au suparat. Le lua apararea asa, preventiv, fara sa aduca nici un argument(?!). Dar asta nu m-a durut nici pe departe atat de rau ca momentul in care i-am povestit mamei ca fostul prieten m-a mintit si inselat pe toate partile (sufeream cumplit) si mama i-a luat apararea...tipei cu care m-a inselat. [plang]

Cum a observat si iula78, multe abuzuri sunt subtile, iar asta le face usor de contestat si minimalizat de cei care nu vor sa vada. Niste bunici care imi lasau bale pe obraji, pupaturile si imbratisarile agresive ale maica-mii (eu le simteam si simt ca neplacute), taica-meu (si maica-mea!) care umbla aproape intotdeuna semidezbracat in casa desi ne-am exprimat nemultumirea si eu si sora. Intratul in camerele noastre fara sa se bata la usa a fost intotdeuna o problema. In repetate randuri cand i-am cerut lui taica-meu sa bata la usa mi-a sarit la beregata: "Da' sunt in casa mea!", "Sa nu-mi spui tu ce sa fac in casa mea!" si alte bullshituri insotite de gesticulari ameninatoare. Cand totusi accepta sa bata la usa, o facea asa, in bataie de joc si nu asteapta sa i se raspunda.

Am fost recent acasa si m-am uitat prin fotografiile de familie. Foarte multe amintiri despre abuzuri mi s-au confirmat. Subtile, pentru cine nu vrea sa vada, dar pentru mine au ramas imortalizate clar in fotografii.

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurajr spune:

Anul trecut am citit o carte care mi-a schimbat mult perceptia despre abuzul sexual, chiar daca nu asta era de fapt subiectul cartii.
E Mystic River ( e si filmul facut dupa carte, cu Sean Penn, Tim Robbins) .
E vorba de un barbat care in copilarie a fost rapit si violat zile la rand de niste barbati ( pe care-I numeste lupi) …dupa ani, cu groaza descopera ca e din ce in ce mai tentat sa se uite dupa baietei, sa-I urmareasca la joaca in parcuri, pe strada…dar are puterea de a se opri aici, de a nu continua sub nici o forma, subtila sau agresiva drumul spre perversitate.
Aici in carte am citi prima oara de ideea ca o persoana abuzata in copilarie va fi practic contaminata de aceasta boala , daca – se poate spuna asa, ca la randul ei din victima se va transforma in predator.
Si la randul lor, victimele lui vor deveni predatori…
Si asta ma inspaimantat teribil, e ca o plaga, ca o boala transmisibila ? Sau e o scuza pt predatori, ca asa mi-a facut mie cineva si io ma razbun si-I fac pe ceilalti sa sufere ?
Cred ca nu e drept fata de victime…sau scuzabil pt agresori…dar voi ce ziceti, e o samanta de adevar in asta ?

Legat de abuz, eu imi amintesc cu revolta diminetile cand mergeam la serviciu si treceam pe langa o statie de autobus, de fiecare data cand coborau barbati din autobus, ma atingeau pe fund, incercau sa-mi puna mana pe sani chipurile din greseala, iar daca ma luam de ei, ma injurau. Chiar daca mergeam pe partea aialalta de strada, si acolo era statie …mentionez ca nu sunt vreun fotomodel ceva, o persoana obisnuita .
Intr-o dimineata n-am mai rezistat si l-am batut pe unul cu umbrella ( era de aia tip baston, zdravana, nemteasca) a sarit si el sa ma bata, ce era la gura lui, ca ce, am murit daca a pus si el mana????
Plus comentariile de fiecare data cand treceam pe langa un grup de barbati, de la adulti pana la liceeni si chiar scolari…ce-o fi frate cu unii barbati din Romania ? Cum zicea cineva, considera femeia WC –ul lor ?
Ma intreb cum s-ar simti un barbat daca o femeie l-ar pipai, asa cand trece pe langa el pe strada…poate I se pare ca s-ar simti admirat, ar realiza ca de fapt s-ar simti ca un obiect…


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Laura, din ceea ce am citit de Alice Miller, ea ratioaneaza in felul urmator (Miss Parker iti poate explica fara doar si poate mai bine, eu voi scrie doar o versiune foarte scurta si simplista) : copii abuzati devin la randul lor abizatori daca
a) in copilarie n-au avut nici o persoana careia sa i se poata confesa sau care sa ofere intelegere si compasiune. Cu alte cuvinte daca copilul nu a avut ocazia prin comparatie sa inteleaga ca ce i se intampla nu e drept, nu e iubire, nu e bine si mai ales nu e vina lui. De exemplu daca baietelul (ajuns barbat) din Mystic River ar fi trait toata copilaria abuzat si violat de "lupi", foarte probabil ar fi devenit si el un lup.
2) cei care si-au refulat traumele copilariei. Aceste traume "vorbesc" din subconstient fie sub forma de boli cronice fie sub forma punerii in act a propriei copilarii.

mami de Sophia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Hai sa-ti zic eu, ca-s mascul....

Prima cauza a comportamentului agresiv fata de femei e lipsa de educatie. Pare un cliseu, dar nu e... E valabil si pentru fete, doar ca la ele se vede mai greu si nu-i asa violent.

Cate carti despre cum sa "agati" -la modul decent - o fata/femeie ati vazut voi? Cat li se vorbeste la scoala copiilor nostri despre asta? Ati vazut vreo emisiune despre asa ceva? Ma rog, e una pe NAtional Geografic parca, dar e pe cultura anglo-saxona, nu stiu cat se potriveste aici.

De unde sa stie baietii lucrurile astea? De la scoala nu, din carti nu, de la TV nu. Parintii dau vina pe "sunt prea ocupat sa fac bani pentru voi", iar pe internet ca sa ai acces la info trebuie sa stii foarte bine engleza, ceea ce nu prea e cazul (asta din alta tampenie, ca la scoala ii invata sa conjuge a fi si a avea, iar conversatie si texte ... aproape deloc).

Puneti-i pe tatici sa le spuna baietilor cum sa agate, la modul decent. Asta presupunind ca si ei stiu...

Si reversul: sa le invatam pe fetitze cum sa raspunda la o incercare decenta de agatzat- ca nici ele nu se nasc cu asta in cap, nu?

Pentru unele persoane, refuzul poate fi o problema uriasa (fie sa accepti un nu, fie sa-l spui - atentie!).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

quote:
Originally posted by mihuta

Laura, din ceea ce am citit de Alice Miller, ea ratioaneaza in felul urmator (Miss Parker iti poate explica fara doar si poate mai bine, eu voi scrie doar o versiune foarte scurta si simplista) : copii abuzati devin la randul lor abizatori daca
a) in copilarie n-au avut nici o persoana careia sa i se poata confesa sau care sa ofere intelegere si compasiune. Cu alte cuvinte daca copilul nu a avut ocazia prin comparatie sa inteleaga ca ce i se intampla nu e drept, nu e iubire, nu e bine si mai ales nu e vina lui. De exemplu daca baietelul (ajuns barbat) din Mystic River ar fi trait toata copilaria abuzat si violat de "lupi", foarte probabil ar fi devenit si el un lup.
2) cei care si-au refulat traumele copilariei. Aceste traume "vorbesc" din subconstient fie sub forma de boli cronice fie sub forma punerii in act a propriei copilarii.

mami de Sophia



mihuta, ai explicat perfect: clar si concis.

levantzoi, cu tot respectul pentru tine, dar cred ca pe topicul asta se vorbeste de altceva. Contextul aici este de abuz sexual, ori asta nu are ca si cauza lipsa priceperii barbatilor in a agata fete/femei...


Felicia 28+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Abuzul sexual poate avea o cauza medicala (nebunie) si despre asta nu-s prea multe de spus (tratament etc.), comportamente deviante (criminologia cu asta se ocupa de zeci de ani...) sau... comportamente nepotrivite.

Spre deosebire de animale, unde codul de comunicare sexuala e bine stabilit, iar tranmiterea sa e genetic transmisa (fie biologic, fie indirect, pe cale comportamentelor de invatare innascute), la om comportamentul sexual este aproape exclusiv social. Desmond Moriss reuseste cateva explicatii in "Maimuta goala" dar sunt prea speculative pentru mintea mea rationala.

Spre exemplu, la maimute exista comportoment homosexual, dar ca forma de reorganizare a grupului de maimute, nu e legata (direct0 de reproducere.

La om comportamentul social de apropiere sexuala este invatat constient.

Daca nu exista un cod comun, invatat si acceptat uniform, apropierea se va face la "inspiratia" partenerilor. Cateodata buna, cateodata rea. Setul innascut de semnale de apropiere sexuala este extrem de sarac la om, de-aia nu ne putem baza pe el. Etologic vorbind, suntem cu totii handicapati sexual.

"Proteza" e invatarea sociala a comportamentlor de apropiere.

Crezi ca femeile nu pot agresa sexual barbatii? Ba e foarte posibil. Uita-te in codul penal sa vezi ca definita cuprinde cuvantul "persoana" (nu "barbat" sau "femeie"). Sigur ca in 90% din cazuri faptuitorul e barbat, dar nu in 100% din cazuri.

Nu mi-e foarte clar ce se intelege prin "abuz" in cazul topicului asta. Pentru mine inseamna a incalca o regula de comportament sexual stabilita de societate sau de parteneri.

Social, incalcarea poate fi exterem de grava (viol, pedofilie, incest), moderata (hartuire sexuala) sau minora (pipaitul pe strada).

Daca vorbim de reguli stabilite de parteneri, atunci lucrurile se schimba: partenerii convin (si pot modifica) regulile lor in pat.

Etologia nu recunoaste la om prea multe "reguli" de aprpiere sexuala si de contact sexual, asa ca suntem la bunul plac al societatii....

Am doua fete si de-aia nu mi-e indiferent cum e treaba asta. Insa, cata vreme etologia (si ce mai stiu din psihosociologie) nu ma ajuta, prea mult nu am cum rationa.

Cateodata ma infior gandindu-ma ca daca imi imbratisez o colega de ziua ei, poate ii fac rau. Nu stiu care sunt regulile acceptate in Romania in aceste relatii, nici nu le-am gasit pe nicaieri (bine, exista manuale de reguli de politete, dar nu chiar de asta e vorba...).

De-aia chiar ma intereseaza sa stiu "la prima mana" cam ce gandesc femeile in materie de relatii ne-sexuale (adica ne-orientate spre placerea sexuala) - ce accepta si ce nu (sigur, nu vorbesc de aberatii gen "palme peste fund"...).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

levantzoi, imi pare bine ca ai pus problema asa, imi dai ocazia sa incerc sa corectez un punct de vedere total gresit pe care il au multi oameni, si anume ca abuzul sexual ar avea de-a face cu sexualitatea.

Abuzul sexual NU are de-a face cu sexualitatea, ci cu abuzul de putere si cu dorinta de distrugere, cu dorinta inconstienta a agresorului de a scapa de propriile traume refulate punandu-le in act cu altcineva (cineva mai slab, evident).

Nimeni nu abuzeaza de copii din cauza libido-ului prea crescut, din cauza frustrarilor sexuale cu partenerul, desi stiu ca astea sunt pretextele constientului, vehiculate si de multi specialisti care considera si sustin ca pe un om care molesteaza copii e suficient sa-l castrezi chimic si ai rezolvat problema... Hehe, ce usor ar fi daca ar merge asa. Dar principalul vinovat e psihicul, nu instinctul sexual.

Abuzul sexual mai are de-a face si cu un anume fel specific de invidie, a fostei victime pe actuala victima: cum, daca viata mea a fost distrusa, de ce acest copil sa aiba dreptul sa creasca altfel, sa-si pastreze inocenta si sa nu cunoasca durerea mea, de ce sa fie plin de viata cand eu nu mai pot fi asa? Repet, totul se petrece la nivel inconstient.

Apoi, evident ca exista si femei care abuzeaza sexual de copii (fie fetite, fie - mai frecvent - baietei), iar motivele sunt aceleasi, deci NU de natura sexuala. Stiu ca e greu de acceptat, varianta cealalta e mai simpla si mai comoda...

Traumele refulate in subconstient se cer rezolvate. Ori daca nu le poti aduce in constient si prelucra cu ratiunea adultului, cu ajutorul unei terapii competente, subconstientul te sileste uneori sa reinscenezi acele traume din dorinta de a le rezolva, de aceea fostul copil molestat devine la maturitate agresor si isi cauta victime, fiindca acum are si el in sfarsit puterea si si-o poate exercita asupra cuiva mai slab, asa cum fusese si el la randul lui in copilarie.

De aceea vreau sa mai subliniez inca o data ca abuzatorii nu sunt niste monstri usor de identificat la prima vedere, ci sunt de cele mai multe ori exact contrariul: oameni obisnuiti, care par chiar inofensivi, stersi, linistiti, rezervati, introvertiti, tacuti, "cuminti", acestea sunt trasaturile care denota ca a avut loc o refulare masiva: ei nu mai simt nimic din trauma si durerea initiala, sufletele si vitalitatea lor au fost ucise timpuriu, de aceea sunt inerti pe dinauntru, si aici apare inca unul din motivele abuzului: dorinta de a simti ca traiesc, nevoia de adrenalina care sa-i faca sa se simta in viata, sa simta in sfarsit CEVA.

In clipa cand abuzeaza de un copil, abuzatorul traieste clipe in care se simte in sfarsit stapan pe situatie, se simte superior, simte ca are controlul, asta ii ofera o satisfactie (inconstienta!) mult mai mare decat cea sexuala care este atat de efemera (si pe care in fond o poate avea si cu o prostituata, nu?).


Atata vreme cat suntem prinsi in clisee, nu putem vedea adevarul.


Felicia 29+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianocica spune:

quote:
Originally posted by MissParker

Abuzul sexual mai are de-a face si cu un anume fel specific de invidie, a fostei victime pe actuala victima: cum, daca viata mea a fost distrusa, de ce acest copil sa aiba dreptul sa creasca altfel, sa-si pastreze inocenta si sa nu cunoasca durerea mea, de ce sa fie plin de viata cand eu nu mai pot fi asa? Repet, totul se petrece la nivel inconstient.
(un pic pe langa subiect) as completa doar ca tipul asta de gandire e foarte des intalnit, din pacate :((( ce, io n-am plans o saptamana cand m-au dat la gradi si dupa, nu ma mai luau de acolo? n-o muri si el daca face la fel. ce, io nu mi-am luat bataie ani de zile? si uite ce om in toata firea sunt. de ce sa nu ia si el? lasa-l ca asa il calesti :((((


Daca aceasta vangheliada va rezulta, si va asigur ca va rezulta, v-am spus si de craciun, cand ne-am intalnit, va rezulta clar din aceasta vangheliada si din aceste intalniri.

Mergi la inceput