Minciuna, problema mea

Daca as fi citit la cineva ceea ce voi urma eu a scrie, poate as fi zambit ironic si as fi spus, ca e o simpla poveste intalnita zilnic pentru cei care folosesc interntul, dar cand totul a devenit pentru propria mea persoana mai demult decat un joc si a prins contur , ma simt "incoltita" in a vedea lucrurile foarte lucide.
Dar, sa incep cu inceputul...cu internetul, prin intermediul caruia am cunoscut un barbat si intre timp datorita legaturilor noastre comune profesionale am inceput sa vorbim tot mai des despre orice intr-o limita de onestitate si respect care ne impuneau anumite mentalitati de viata, eu si el respectiv casatoriti si parinti. Mentionez ca el este egiptean.Fara sa ne spunem reciproc la inceput am inceput a nutri sentimente unul fata de celalalt , dara teama de a ne pierde contactul chiar si virtual , nu ne-a dus la recunoastrea sentimentelor deschis, dar faptele care erau vizibile ( telefoane , sms-uri, discutii interminabile zi-lumina, el a plecat pentru o saptamana in China in interes de afaceri si a stat cu mine zi de zi, chiar daca pentru el asta insemna a-si taia din orele de odihna, datorita diferentei de fus orar ) ne-au determinat la un moment dat sa admit ca exista ceva intre noi, cu atat mai mult cu cat situatia din ambele familii era critica.
Pe mine personal m-a atras credinta lui in Dumnezeu( este crestin ortodox) si faptul ca un om care stie si ii pasa nu poate fi un om fals. La un moment dat mi-a propus sa ii reprezint firma in Romania, era si un domeniu apropiat studiilor mele asa ca de comun acord am primit informatii, am cercetat piata de desfacere, m-a ajutat inclusiv in privinta informatiilor de transport naval, chiar si prin invatarea limbii romane, orice numai sa nu piarda contactul cu mine( eu simteam ca nu are rost sa ma implic mai mult, pentru ca constientizam ce inseamna sa iti pui sperante si apoi sa constati ca a fost un balon de sapun, cu toate ca il iubeam sincer).Apoi, a venit propunerea sa ne intalnim si am facut-o, am discutat enorm, inclusiv de faptul ca nu are rost sa pretindem sentimente sau faptul ca ne placem in realitate daca nu o vom simti cu adevarat...au fost multe discutii fara pic de falsitate.
Si a reusit aceasta vizita( situatia lui economica nu era pe roze atunci- tatal lui tocmai suferise o interventie pe cord, iar firma unde lucra era in tratative de a fi cumparata de un concern international, exista teama de a nu fi respins pentru ca era vicepresedintele firmei si totul putea fi usor intepretabil, plus caci cu doua zile inainte se defectase instalatia tehnologica principala)...oricum ne-am intalnit.
Eu, am mintit pentru prima data ca plec la niste cursuri ( sotul meu a fost singurul barbat din viata mea, deci nu inselasem niciodata), dar atunci am simtit caci casnicia mea se degradase, certuri, jigniri, lacrimi, copil bruscalizat...si am simtit ca vreau liniste.
O sa vi sa para ciudat dar , intre mine si acest barbat a fost dragoste la prima vedere cand ne-am intalnit, cu atat mai mult cu cat la hotel a cerut camere separate( oricum , am ajuns in final tot intr-o camera sa stam), s-a comportat ca un barbat care isi dorea un viitor alaturi de mine, nu unul care isi dorea doar o partida de sex si gata.
Si totusi am inselat, m-am culcat cu acest barbat( nu am crezut in viata mea ca voi putea sa iinsel cat timp sunt casatorita), si acum simt ca vreau sa ii spun adevarul sotului meu, vreau sa pun punct casniciei( chiar daca el a cosntientizat ca ma poate pierde si incearca sa se schimbe in comportament si atitudine), dar nu pot...nici sa il sarut nu mai pot, simt ca sentimentul de dragoste a murit intre noi, dar nu pot sa ii spun adevarul, pur si simplu sunt omul care nu poate rani pe nimeni. O sa va intrebati ce s-a intamplat cu barbatul din Egipt dupa ce a plecat din Bucuresti( am stat impreuna 4 zile)...deja el mi-a propus sa ne casatorim, imi cauta un contract de munca( am discutat ca vreau independenta financiara daca merg acolo cu atat mai mult cu cat am un copil mic), deja am fixat urmatoarea data da ne intalnim luna viitoare si vrea sa fim impreuna.
Stiu ca intr- o zi vom fi impreuna, dar nu pot divorta, am un sentiment in care ca si solutie ar fi sa dispar sau sa plec fara nici un cuvant.
Nu este etic, niciodata nu as pleca asa, dar simt ca nu pot face fata unui divort( si ma refer la tot ce insemana un asemnea cuvant).
Poate unii dinte voi imi vor spune sa plec in Egipt sau altii sa raman , sa divortez, stiu care sunt alternativele...dar problema mea este ca odata ce am inselat asta nu mai este casnicie, ar trebui sa mint cu ceva foarte important si nu pot.
De judecat e usor sa spui , tu ai gresit , tu ai inselat si poate da e adevarat, dar cel care ucide sentimente si nu ii pasa de tine ca si femeie, sotie ( decat de a-ti oferi partea materiala ca si iubire) , el nu greseste?
M-am schimbat enorm, am devenit interiorizata, imi fac probleme de constiinta...doar ca nu pot spune adevarul si pentru ca nu e corect sa stai cu un barabt fizic si cu altul sufelteste.

Dahriana spune:

delphine,nu ai de ce sa fi judecata.
Si nu consider a fi o greseala.Bun..singura problema este juramantul care te leaga de sotul tau si pe care l-ai incalcat.
El nu te-a inselat niciodata ? Esti ferm convinsa de asta ?

Tu esti genul de femeie,care cred ca voi fi si eu .
Si pt mine este tot singurul si sunt inca cu el,cu toate ca nu avem o relatie reusita.
Si i-am spus de multe ori : Ai grija,ca..va aparea un tip,total diferit tie,de care o sa ma indragostesc iremediabil.Care o sa stie sa se poarte cu mine,o sa stie cum sa-mi vorbeasca si atunci o sa uit tot ce a fost intre noi si o sa renunt la tine.


Cam in punctul asta ai ajuns tu.
Cati ani are copilul tau ?
Nu e o idee buna,sa pleci fara cuvinte de la el.Dar nici sa-i spui ca,deja s-a produs adulterul.
Discuta cu el(daca esti sigura ca nu-l mai vrei),spune-i ce simti,spune-i despre problemele voastre(pe care si el probabil ca le stie).
Nu cred ca e o idee buna sa aiba dovezi ca l-ai inselat,in procesul de divort,probabil te-ar afecta.

Dar egipteanul,ce face ? Divorteaza si el ? Are copii?
Ce diferenta de varsta e intre voi ?

Rufus spune:

Sunt doua chestii diferite: sentimentele pentru sotul tau versus cele pentru iubit si minciuna in care traiesti. Daca pentru prima hazardul te-a ajutat sa inseli, minciuna in care continui iti strica ce ti-a mai ramas din suflet. E ciudat cum putem trece peste orice jena fata de un necunoscut, pana mai ieri, dar ne e imposibil sa ne facem datoria morala fata de cel caruia i-am jurat credinta.
In felul acesta, desi e foarte probail ca sotul tau sa te fi impins, prin atitudinea lui, in bratele amantului, nu ai facut altceva decat sa cobori in nefiresc.
Daca vrei un sfat, ca banuiesc ca de aia ai scris aici, as zice sa-ti iei inima in dinti si sa discuti cu cel care, in scurt timp, isi va vedea copilul doar in poze. Daca tot te atrage credinta in Dumnezeu a iubitului, ma gandesc ca propria ta credinta, peste care ai trecut, te va convinge sa iesi corect din scena.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Tania21 spune:

quote:

---

Originally posted by Rufus

Daca tot te atrage credinta in Dumnezeu a iubitului, ma gandesc ca propria ta credinta, peste care ai trecut, te va convinge sa iesi corect din scena.

---

dulcetica spune:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114838&whichpage=19
Ti-am pus acest topic sa poti citi referitor la aspectul legal al stabilirii domiciliului in strainatate a unui copil minor,rezultat dintr-o casnicie anterioara. Trebuie sa iei in calcul si sa te informezi in ce conditii poti face acest lucru si apoi sa vezi daca e realizabil.Vei obtine teoretic acordul sotului tau?
Inafara conversatiei ,cit timp ati stat efectiv impreuna? Multe persoane care au deschis diverse subiecte de conversatie pe aici daca ar interactiona de la distanta cu partenerii de viata,gen mess,mesaje,telefon ,cred ca s-ar intelege pina la urma.Cind stai vreo 14 ore in fiecare zi cu cineva,se mai schimba datele problemei.
Zi merci ca e crestin ca altfel ar fi fost si mai complicat.Pentru inceput iti recomand sa faci o excursie in Egipt,dar nu in Sharm el seic ,Hurghada sau alte statiuni.Du-te tu in mediul lor cotidian si vezi daca ti-ar place sa locuiesti acolo.du-te la scoala,la gradinita si vezi daca e mediul care-l visezi tu pentru copilul tau actual.Cu viitorii copii e alta problema.Ei vor fi nativi si se vor adapta natural.
Daca nu aparea iubirea actuala divortai?

XIO spune:

Intr-o casnicie trebuie sa existe dragoste si respect.
daca dragostea nu mai este trebuie sa ai respect fata de persoana de langa tine si sa-i marturisestia devaraul.
Nu este just nici fata de el , nici fata de egiptean si nici fata de tine sa ramai ancorata in aceasta rlatie doar pt. ca tu te simti vinovata si nu vrei sa-l faci pe sot sa sufere
Gandeste-te ca asa pedepsesti 3 persoane . Daca oricum ai spus ca esti sigura ca tu si egipteanul veti fi impreuna , de ce mai ramai acum ?
De ce ii rapesti sotului tau posibilitatea de a intalni si el pe altcineva? Crezi ca e mai bine sa faci pasul asta peste 3-5-8-10 ani ?
Relatia ta de casnicie se tine intr-o singura stampila, nu esti corecta fata de sotul tau , fata de omul celalalt.

gandeste-te bine daca iti mai iubesti sotul , daca vrei sa ramai cu egipteanul si fa ceva in oricare din sensuri , numai nu lasa relatiile in deriva.
NU este o rusine sa divortezi , este un pacat insa sa nu faci un pas de frica.

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

delphine spune:

In primul rand as vrea sa va multumesc pentru mesajele voastre, chiar daca sunt opinii diverse( de incurajare, ironie,obiectivitate, realitate),le resepct si imi sunt de mare ajutor.
Si , in acest mod as dori sa pot raspunde la cateva intrebari: am dorit sa divortez inainte sa intalnesc acest barbat, dar de fiecare data a tronat cuvantul motiv palpabil, nu intelegeam ca insasi viata noastra in contrasens nu era ok si caci orice lucru trebuie facut atunci cand trebuie, probleme care m-au determinat sa accept sa il intalnesc pe celalalt barbat.
Normal , ca au fost discutii pe problema , incercarea rezolvarii lor ( chiar daca avem peste 6 ani de casnicie si vreo 10 de prietenie inaintea lor) .
Nu caut scuze pentru ceea ce s-a intamplat, am incercat amandoi sa rupem relatia din resepct pentru familiile noatre inainte de a ne intalni in realitate, dar cine a cunoscut sentimentul ca te doare ceva cand celalt plange, sau etc poate intelege.Au fost mult mai multe decat discutii de adevar si in acelasi consens.
Sigur , caci copilul este pe primul si amandoi luptam sa il integram( deja avem cateva propunei in acest sens) , iar luna viitoare excursia mea va fi si in acest scop.
Ma doare ca mint si nu pentru ca nu as putea sa spun cuvintelor pe nume ci doar pentru caci am facut un lucru caruia nu ii pot gasi justificare decat caci casnicia mea murise inainte sa intalnesc un alt barbat.
Este ca si cum un pacat m-ar urmari toata viata, ca nu am fost fair play.

A_Iulia spune:

O poveste urata, pentru multi din cei implicati.

Nici nu-mi imaginam ca cineva cu o poveste similara n-ar fi subliniat ca mariajul era terminat cu mult inainte. Este scuza clasica a adulterinilor; in loc sa admita vreo greseala a lor, dau vina pe partener, mai poti sa zici ceva?!

Nu poate decat sa-mi para rau pentru sot. Si in cazul in care isi iubeste copilul, sa sper ca va avea ceva minte sa nu-si semneze condamnarea la separarea si fata de el, fiind de acord cu plecarea acestuia in Egipt.



Adina + Olivia Q1.04

ruxij spune:

Mie imi e mila de copil. Nu pare a fi deloc pe primul plan, dimpotriva. Pe primul plan esti tu si dorintele tale personale, apoi egipteanul (care plange si nu ii poti rezista) si copilul pe undeva dupa...

Ancuta-Maria spune:

eu nu o sa iti spun ca majoritatea ca ai gresit, bla bla. Ca stiu cum e sa treci prin asta. Si nu o sa iti spun ca celelalte ca "vai copilul". Copilul va fi oricum pe primul loc fie ca divortezi fie ca nu, nu iti sacrifica toata viata pt un "tata la copil". Faptul ca ai mintit poate fi dezbatut, insa restul nu au de unde sa stie ce in casa la tine. Nu sta in casnicia asta numai ca nu vrei sa iti ranesti sotul sau pt tata la copil ca ai sa ajungi sa iti uresti viata, sa te urasti pe tine. Un copil nu este o lesa, pentru Dumnezeu!


-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)

puppe spune:

Eu cred ca sunteti (unele)prea dure cu Delphine. Daca a gresit sau nu, ea e prima care va plati. E adevarat, si copilul, dar nu avem de unde sti cat de fericit sau de nefericit va fi acel copil, indiferent de finalitatea actualei situatii.
Mie faptul ca Delphine are mustrari de constiinta pentru minciuna ei imi arata ca nu e atat de rea cum o considerati unele dintre voi.Are constiinta, poate e exaltata acum ca a descoperit un barbat pe care ea il vede perfect, dar eu nu pot sa nu-i admir curajul de a intra pe forum sa spuna "da, mi-am inselat barbatul".Eu cred ca are nevoie si de sfaturi cat de cat obiective, nu numai de aruncat cu bolovani. Daca ea considera ca relatia ei cu actualul inca-sot e terminata, nu o vor convinge de contrariu parerile noastre. La fel, daca in tipul egiptean il vede pe Fat Frumos (aici sunt si eu sceptica, nu prea am incredere in relatiile pornite de pe Internet, dar n-am de unde sa stiu), e alegerea ei. Tot ce as putea sa sper este sa fie atat de rationala incat sa priceapa ca decizia ei, oricare va fi , va afecta direct si copilul. Si, daca ea si actualul inca-sot considera ca vor fi amandoi capabili sa-i fie acelui copil PARINTI, indiferent de partenerul ales ulterior, ei stiu cel mai bine.
Imi pare rau daca am suparat pe careva. Nu stiu cum e sa fii divortat, nici din experienta personala, nici din cea a parintilor, socrilor etc. Dar...se mai intampla. Si de vina sunt amandoi, nu doar sotia sau doar sotul.Si, cel putin in ceea ce ma priveste, nu cred ca am dreptul sa ii judec pe altii.