Furtul si minciuna la copii

Nici macar nu-mi dau seama daca aceste 2 fenomene se interconditioneaza. Cand furi, minti, dar cand minti nu e obligatoriu sa fi si furat.

In fine, problema mea e ca nu stiu cum sa reactionez. Sotul meu a realizat faptul ca copilul de 5 ani mi-a furat 20$ din portofel. Bineinteles ca discernamantul copilului iese din discutie, ulterior motivand fapta sa cu argumente aparent hilare (si ea munceste si vrea salariu, si ea e harnica si buna ca noi, nu numai adultii merita recompensa exclusiva in bani, ca banii pot fi schimbati in orice, dar jucariile ei nu).

Stiu ca problema este foarte complexa, si mai stiu ca eu sunt foarte extremista in ceeace priveste acest tip de infractiuni. Am destule presiuni pe cap, dar ca sa rezum, in mare, nelamuririle mele ar fi cam 2 :

1. Este bine sa combat furtul si minciuna la nivel absolut in fata copilului meu ? Sa creez un nou extremist idealist traumatizat in permanenta de nedreptatile vietii - asa cum m-au modelat pe mine parintii ? Aceste infractiuni sunt insusiri negative la nivel absolut ? Viata m-a invatat ca nimic nu e absolut si exceptiile contraditorii exista si sunt foarte prezente in cotidian. Si totusi eu ma isterizez de fiecare data cand iau contact cu evenimente de genul hotomaniilor, pungasiilor, nedreptatilor, si fac un big deal de fiecare data, fara exceptie, daca nu extern, macar ma stresez in mine enorm....ceeace nu cred ca e normal.

2. Cum sa combat furtul si minciuna astfel incat copilul sa nu ramana traumatizat, sau, si mai rau, sa debuteze un cerc vicios de minciuni si ascunzisuri vis à vis de parintii proprii - sau sa se raceasca relatiile intre noi ?

Precizez ca nu e prima data cand am prins-o furand, a mai furat si gume de mestecat din dulap (desi stie ca-i sunt strict interzise) si de multe ori pleaca cu mici jucarioare in buzunare la gradi (am ajuns s-o controlez destul de des), desi regulamentul acolo e f clar - copii nu au voie cu obiecte de acasa - si ea stie asta. Dar ea persevereaza si continua sa se foloseasca de minciunele intru atingerea scopurilor personale.

Va multumesc.

Sofia

MissParker spune:

Eu la terapie am descoperit ca pentru mine in copilaria mea obiectele furate reprezentau surogate de iubire.

Felicia 10+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

Ira spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

Eu la terapie am descoperit ca pentru mine in copilaria mea obiectele furate reprezentau surogate de iubire.

---

Da, eu insa stiam ca terapiile sunt personalizate, ca daca ar fi fost altfel - si toti oamenii ar fi fost roboti si ar fi simtit la fel - s-ar scrie un tratat de psihopupu - cu statut de biblie - si breasla psihologilor ar disparea de pe fata pamantului.

Nu pot sa bag mana-n foc, insa imi permit sa ma indoiesc ca fetita noastra ar avea nevoie de surogate in iubire, poate dimpotriva, are nevoie de antidoate - de prea multa sufocare din dragoste. Stiu ca important e ce percepe ea, nu ceeace oferim noi, insa pot spune ca empatizez destul de bine cu ea si stiu ca ea stie ca e foarte iubita.

Nu as vrea insa sa deviez de la subiect, m-ar interesa foarte mult sa-mi fie deschisa mintea in fata acestor provocari pe care mi le aduce, si s-o fac sa perceapa binele si sa-l distinga de infractiune - dar nu intr-un mod extremist, exagerat.

Sofia

Tonia Antonia spune:

Ira, eu nu stiu ce sa te sfatuiesc...am o intrebare, doar: cand ai observat tu ca fetita ta recunoaste valoarea banilor? Adica spui ca stie ca cine munceste primeste salariu, ca banii pot fi schimbati in orice...Te intreb pentru ca eu am o fetita de aceeasi varsta si nu cunoaste valoarea banilor, nici nu a vazut vreodata bani efectiv. Tot ce are nevoie gaseste in casa, cumparat de noi si nu a fost inca pusa in situatia sa realizeze ca folosind bani poti obtine multe.

Ira spune:

Tonia, fata mea calculeaza si taxele pe produs in magazine, i-am zis ca pretul e mai mare decat cel afisat - stie ca 1$ e putin, sau stie ca 200 $ plata la masina nu e mult, dar ca aceeasi valoare pt. jucarii - e enorm. Vorbim cu ea tot, stie la ce avem rate, stie ca avem ipoteca pe casa, ca o sa platim la ea 20 de ani, stie tot tot. Stie - atunci cand facem cumparaturile - ca nu poate cumpara tot - de mancare - trebuie sa faca alegeri si sa renunte - tocmai pt. ca nu sunt bani de risipit.

Nu cred ca intelegerea ei e la nivel superior si nu cred ca concretizeaza adevarata semnificatie a banilor - dar a perceput sistemul ca atare la nivel rudimentar- noi muncim, facem bani si ii schimbam contra produse si servicii.

E frustrata (mi-a spus ieri) ca copiii nu sunt platiti atunci cand muncesc. Nu intelege de ce si nici eu nu am gasit o explicatie logica.

I-am zis ca o sa-i dau cate un dolar de fiecare data cand face curat in camera ei. Nici asta nu stiu daca e bine.

Sofia

Ica 1975 spune:

Ira, eu nu sunt psiholog, insa parerea mea, de parinte cu copil mai mic , este ca va testeaza limitele, sa vada pana unde poate merge sau daca voi veti ceda. Cu guma de mestecat, voi mestecati guma si ii este interzis doar ei ? Daca da, probabil ca vede acest fapt ca nefiind corect; eu as incerca sa gasesc o guma de mestecat ptr copii sau as renunta eu la a mesteca guma. Cu banii, daca ea vrea sa fie recompensata pecuniar asa cum vede ca si voi sunteti, poate ar trebui sa-i gasesti treburi casnice sau altele pe care le poti plati financiar insa, de asemenea maniera incat sa nu fie nici fff platite dar ea sa simta ca prin munca ei a castigat cativa banuti pe care sa-i poate folosi cum vrea (tu ii poti da idei lasand-o sa creada ca sunt ale ei ). Nu cred ca exista o reteta universala, insa tu ca adult poti gasi o cale astfel incat copilul sa se simta egalul vostru intr-o oarecare masura, fara a va pierde autoritatea de parinti.


Noi

Ce faci te si face.

Ira spune:

Ica, ai dreptate,

cu guma de mestecat - am zis ca pun actiunea in aceeasi categorie cu cele de adulti - pt. ca eu nu pot renunta la guma ca sunt bolnava la cap - s as vrea ca ea sa nu aiba asemenea dependente :

un adult are voie sa stea in fata si sa conduca masina - un copil nu
un adult are voie sa se culce noaptea pana tarziu - un copil nu
un adult are voie sa stea singur in casa - un copil nu
un adult are voie sa umble la prize - un copil nu
etc

ea stie ca guma nu e buna pt. copii. Stie ca daca mesteca face carii, si i-am aratat si dintii mei si factura la dentist pt. a concretiza rationamentul ce i l-am prezentat.

Sofia

ancasoare spune:

Pare complicat, nu stiu ce sa zic decat ca si eu am furat cand eram mica... bani din buzunarul lui taica-meu si chiar 2 pixuri de la cineva la care eram in vizita. Tot in terapie am spus chestia asta si am aflat ca un copil nu fura cu discernamantul unui adult si ca alte mecanisme se afla la originea actelor respective.
In concluzie, cel mai bine ar fi sa stai de vb cu un psiholog care sigur te va ajuta sa intelegi "fenomenul".

Bad Dobby!

32+ BB Stefan Cristian
AMR 8 SAPTAMANI
poze hainute BB http://family.webshots.com/photo/2312401470102534714FRmYZr

oanagabriela spune:

Ira, si Antonia a avut o tentaiva similara la 5 ani, a luat o bancnota de 20$ din poseta lui bunica. Nu cred ca a realizat f.clar semnificatia gestului (in orice caz nu ca un adult), dar noi am reactionat f.tare, am certat-o cu "vehementa" si acum isi mai aduce aminte dupa 2 ani...In orice caz de atunci nu s-a mai repetat. Mesajul principal pe care am incercat sa il transmitem este ca daca are nevoie de ceva sa ne ceara si discutam, dar nu este admisibil sa-si ia singura...Faptul ca voi o implicati in toate discutiile financiare are parti bune si parti rele. Poate devine prea constienta de valoarea banilor si considera ca si ea are dreptul. Antonia habar nu are, tot ceea ce stie este ca sint lucruri care costa mai putin si altele mai mult, deci nu putem sa cumparam chiar ce vrem, cind vrem. Face lectii la scoala cu bani, dar nu cred ca face o legatura cu viata reala (mai ales ca la ea excercitiile sint in euro, pe care ii vede doar in vacante...).

Sabina spune:

le iau in ordine aleatoare:
Nu e ok sa-i dai un dolar pt munca din camera ei.
casa e a tuturor, si tu nu primesti salariu ca faci curat sau ca o ingrijesti pe ea.
Camera se curata pt ca trebuie sa fie curata, nu pt bani.
fimea nu a furat pana acum decat ciocolata din frigider, dar cata vreme eu am zis ca nu e voie si ea tot a luat, furt se numeste.La minciunele face o fatza de imi dau seama imediat ce si cum, asa ca a ajuns sa recunoasca benevol pacalelile si zice "am glumit", dupa care isi cere scuze.
si eu cred ca doar va testeaza limitele.
Sincer, cred ca alta solutie decat sa-i spui de 1000 de ori ca nu bine, nu exista.
Eventual povesteste-i despre cei care fura si ajung la inchisoare, sau cum daca ea fura de la altcineva respcetiva persoana nu va mai avea bani sa cumpere hrana opt copii ei, chstii din astea.
La a mea tine exemplul afectiv.








Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

adriana spune:

De ce nu incerci sa lasi niste bani pe masa, de fiecare data si sa luati toti de acolo cand aveti nevoie, inclusiv copilul...
Dar cu conditia sa explicati motivul: de ex. iau bani pentru paine, ma duc la cumparaturi, pentru benzina, etc.. sa se simte pusa pe picior de egalitate cu banii si sa nu mai simta nevoia sa fie tratata ca un adult.
Noi avem o regula, ca si ei(copii) - trebuie sa faca mica lor treaba, sa aiba si ei job-ul lor in casa.. In schimbul jobului facut, cumparam pentru ei jucarii, dulciuri, etc.. dar pana acum nu le-am dat bani pe mana ca oricum, sunt prea mici..




Ajutati-o pe Sabina- un suflet curat!

---

Mami de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006