Pana cand moartea ne va desparti?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns hobi spune:

Eu sun casatorita de 16 ani si avem un baiat de 14ani; sincer nu stiu cand au trecut. Cand m-am casatorit aveam 19, iar sotul 20 neampliniti.Toata lumea din jurul nostru ne spunea ca suntem prea tineri si sa mai astepam. Dar stiti cum sunt tinerii, noi nu si nu, dar nu regretam nici o clipa ca am facut acest pas asa repede. Nu o sa uit niciodata cand ne-am facut analizele medicale pentru casatorie, un medic incerca sa-l faca pe sotul meu sa se razgandeasca. Tin minte ca a avut loc urmatorul dialog:
Doctorul:Gandestete ca o sa pleci in armata si cand ai sa te intorici o sa fie cu altul.
La care sotul meu, foarte mandru, are replica:Lasati, ca de la 14 ani tot armata fac.
Noi avem o regula de la care nu ne-am abatut niciodata: nu ne punem niciodata in pat sa dormim daca suntem certati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lore03 spune:

Poate eu as putea sa spun cel mai bine cum este cu pana cand moartea ne va desparti.
L-am cunoscut pe sotul meu pe 22 noiembrie 1998 si ne-am mutat impreuna dupa doar 1 saptamana .M-a cerut de sotie in februarie si binenteles ca am spus da din prima .Am simtit din momentul in care ne-am cunoscut ca suntem facuti unul pentru celalalt.Si asa a fost ne-am iubit la fel de mult pana cand moartea ne-a despartit acum 9 luni.Nu ne-am certat niciodata sa nu mai vorbim ,nu ne-am jignit niciodata ,sunt sigura ca el este(scuze a fost)jumatatea mea.
Doar moartea ne putea desparti si a facut-o atunci cand eram cei mai fericiti aveam si o fetita pe care am asteptat-o cam mult si pe care o iubim enorm .Este greu sa vorbesti la trecut despre un om cu care ai petrecut aproape 10 ani din viata si care a fost singurul meu sprijin.
Nu pot sa va zic decat iubiti-va si apreciati ce aveti langa voi pentru ca viata iti ofera surprize neplacute atunci cand te astepti mai putin.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_lex82 spune:

Buna tuturor forum-istilor...Sunt noua pe aici asa ca o sa va impartasesc si eu din experienta mea de viata...Sunt impreuna cu sotul meu de 7 ani, si de 4 suntem casatoriti...Deocamdata nu avem copii, dar asteptam cu nerabdare sa vina si vremea aceea.Povestea noastra e una frumoasa desi nu lipsita de greutati.Ne-a cunoscut pe 6 iulie 2001 iar pe 31 iulie 2004 ne-am casatorit..Eram un copil pe atunci..aveam doar 21 de ani si asa de multe sperante...Sotul meu, cu 7 ani mai in varsta era si este un pic mai rational si poate si caracterul lui m-a adus si pe mine cu picioarele pe pamant...Pot spune ca in ciuda greutatilor financiare si a unor probleme de sanatate pe care le-a avut chiar dupa cateva luni de la casatorie (dar multumesc lui Dumnezeu ca acum e bine) avem o viata linistita.Il iubesc pe zi ce treece mai mult si nu-mi pot imagina viata fara el si din fericire stiu ca si el ma iubeste la fel de mult.Mi-a fost mai mult decat sot, mi-a fost ca un parinte care pe langa sfaturi a fost de acord sa ma tina acasa pe perioada studiilor pt ca in momentul cand ne-am casatorit eu eram studenta in anul 4 si iata ca am terminat facultatea de 2 ani de zile si tot nu imi gasesc un servici..caci orasul nostru de provincie e prea mic dak nu ai pile si relatii...Eu uneori imi pierd speranta si plang si ma chinui dar el ma linisteste si-mi zice sa nu disper , pt ca undeva pe lumea asta este un loc al meu...Ce m-as face eu fara el...poate se mai supara pt ca uneori il tratez ca pe un copil dar asta o fac din prea multa dragoste si el cred ca stie asta..Imi dores ca toate femeile din aceasta lume sa aiba parte de un barbat ca al meu pt ca ar fi cele mai fericite .Va pup si in continuare stau si va citesc parerile.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emag spune:

In mintea mea, care minte admit ca nu e tocmai stralucita, treaba asta cu "pana cand moartea ne va desparti" suna urat. Adica daca tot ma "impart", nu vreau sa ma despart nici macar cu ocazia mortii. Bine, eventual sa iau o pauza, in asteptarea celuilalt, dupa ce unul dintre noi se "relocheaza". Prefer varianta crestina, adica ma ambitionez sa cred ca dupa ce-ai trecut prin Taina Nuntii, te intalnesti cu partenerul de...Taina si prin alte lumi, de preferat una mai frumoasa ca asta in care ne gasim acum. Chit ca-i intalnire in spirit si atat.
Probabil asta e unul din motivele care au condus la faptul ca pana acum nu am imbracat rochia de mireasa nici macar sa vad cum mi-ar sta, cu atat mai putin sa ma prezint la biserica echipata astfel.
Pentru ca sunt bantuita de teama ca "totdeauna" si-a cam schimbat sensul initial pentru tot mai multa lume, dar nu si-a gasit nimeni timp sa opereze si in DEX modificarile care se impun, avand in vedere contextul general, in care procentul celor despartiti de viata e tot mai mare... Asa ca... m-am gandit ca ar fi foarte urat sa ma prezint tocmai in fata lui Dumnezeu cu promisiuni de care s-ar putea ca eu sa tin cont(am eu pretentia... sau speranta? asta), dar nu prea am incredere in alte ... totdeauni...
Pentru ca, din pacate, nu prea am avut bucuria sa intalnesc multe cupluri care sa vada Nunta, respectiv ce urmeaza dupa, asa cum zice Taina cu pricina ca ar trebui. Dar am citit aici ca totusi se mai intampla, motiv pentru care voi adormi bucuroasa, asa ca... va multumesc, doamnelor!

Lore03... Imi pare tare rau... Nu stiu sa spun altceva mai inteligent, care sa te ajute macar putin... Spui ca e greu sa vorbesti la trecut despre sotul tau. Eu as spune ca nici nu-i cazul sa o faci daca nu poti, sau nu de dragul "regulilor" sociale actuale, care i-ar putea face pe unii-altii sa nu inteleaga de ce mai folosesti prezentul. Pana la urma el este foarte prezent, fie si doar in amintirea si sufletul tau.
Eu chiar cred si-as vrea sa nu-mi schimb parerea vreodata, ca moartea nu e un sfarsit pentru cei care nu vor asta. E doar o pauza pana la urmatoarea intalnire.
Ca sa concluzionez, va doresc sa fiti impreuna cu alesii proprii si personali pentru totdeauna, dincolo de individa pe care n-as dori s-o mai pomenesc, aia urata si neagra care umbla cu arme albe...


Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lore03 spune:

Emag asa as vrea si eu sa ma intalnesc cu sotul meu in viata de apoi daca exista.Daca nu atunci ce rost au avut juramintele noastre facute la casatorie ? Iar pentru asta eu trebuie sa raman singura toata viata ,pentru ca altfel voi rata intalnirea cu el.
Nu inteleg eu foarte bine cum este viata asta si nici cea dupa moarte .Sunt taine pe care mintea mea nu le poate patrunde .Sunt atat de multe intrebari la care nu am raspuns ,asa ca in ultima vreme am inceput sa mi le pun tot mai rar ,pentru ca nu am gasit raspuns ,sau nu am gasit raspunsurile pe care le doream eu.
Noi oamnenii avem fiecare un mod personal de a privi si de a interpreta lucrurile .


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emag spune:

Lore, cred cu tot sufletul meu in existenta vietii de dincolo.
Daca n-as crede in Dumnezeu si-n viata vesnica n-as vedea rostul pentru nimic din ce traim. Adica nu cred ca poti iubi, ca poti aduce pe lume copii, ca apoi sa se termine totul brusc, atunci cand inima nu mai bate. Refuz sa cred ca asa ceva!

Si nu cred ca trebuie sa ramai singura daca la un moment dat nu-ti vei mai dori asta - pentru a nu rata intalnirea cu sotul tau, cum spuneai tu, in viata de apoi. Daca vreodata vei dori sa ai pe cineva langa tine, sa te recasatoresti, nu cred ca "ratezi intalnirea". Pentru ca intalnirea de dincolo nu se va face cu trupul - "Caci la inviere, nici nu se insoara;, nici nu se mmarita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer."(Matei 22,30)
Asta asa, ca si paranteza in discutie, pentru ca simt cata durere e in randurile tale si ca nu prea incape acum ideea asta in sufletul tau.
Ai dreptate, suntem prea mici noi pentru a intelege toate tainele astea, ale vietii de aici si ale celei de dincolo.

Iti doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa-ti aline durerea, sa aduca cat mai multe bucurii in viata ta si a copilasului vostru.

Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kristinika spune:

Eu si sotul meu dupa 11 ani ne-am casatorit si suntem bine si acum si ne intelegem.Sper ca nu se va schimba ceva dupa venirea bb.eu asa cred.Normal venirea unui copil intareste mai mult casnicia si cred ca asa va fii pt.ca el iubeste foarte mult copii.Abea asteapta sa se nasca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisix spune:

lore a fost unul din cele mai dureroase mesaje pe care le-am citit pe forum

Nu m-am casatorit f tanara dar ...nu am asteptat in zadar.

Da, pana cand moartea ne va desparti desi sincer formula asta ma intristeaza

PisiX,
Viitoare Mami (O data si-o data)
Cel mai tare film !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lore03 spune:

quote:
Originally posted by pisix

lore a fost unul din cele mai dureroase mesaje pe care le-am citit pe forum

Nu m-am casatorit f tanara dar ...nu am asteptat in zadar.

Da, pana cand moartea ne va desparti desi sincer formula asta ma intristeaza

PisiX,
Viitoare Mami (O data si-o data)
Cel mai tare film !

Din pacate trist .... ,mi-as fi dorit sa intru din alte motive pe acest forum dar Dumnezeu asta mi-a oferit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

DA, cu siguranta pana cand moartea ne va desparti.



Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput