Atacuri de panica si anxietate
Raspunsuri - Pagina 11
Val_ spune:
Nu am facut tratament medicamentos, mai iau din cand in cand cate 1/4 pastila de Lexotan. Am facut insa terapie destul de mult timp si m-a ajutat dar am renuntat dupa nastere si se cam vede. Insa, nu stiu de ce, pur si simplu m-am saturat sa fiu psihoanalizata.
Eu ma lupt cu agorafia la diverse intervale de timp. O perioada sunt bine, pot sa merg fara teama, cel putin in Bucuresti si prin apropiere, apoi o iau de la capat. Probabil ca ceva este inca nerezolvat acolo, deep inside. Ramane sa ma dumiresc despre ce ete vorba.
La mine agorafobia este mai puternica decat la tine, in sensul ca uneori nu pot sa merg nici cu sotul meu departe de casa sau sa intru in supermarketuri.
Foarte interesant este ca atunci cand plec in concediu, in strainatate, nu mai sunt agorafobica. Imi aduc aminte ca anul trecut eram in Viena intr-un internet cafe si sotul meu a trebuit sa ma lase singura pentru un timp dar ma simteam asa de bine ca nici nu am observat ca a venit dupa o ora. Iar el saracul venise intr-o graba sa nu cumva sa fac un atac de panica.
Ca sa nu mai spun ca am mers cu metroul in Viena de nu stiu cate ori iar eu am o fobie maaare de metrou, lift etc.
Sa stii ca si eu a inceput terapia de desensibilizare si ma ghidez pentru asta dupa niste carti de Edmound Bourne, un reputat terapeut american. Deocamdata functioneaza dar sunt abia la inceput.
madau spune:
Mda....eu n-am nici o problema daca sunt cu cineva, pot merge oriunde. Am mers chiar zilele trecuta singura la hypermarket, dar ma rog, e destul de aproape de casa. Mi-e teama insa, ca incep examenele la facultate si nu stiu cum ma voi descurca. Vor fi si emotiile inerente examenului, si cele ale mele obisnuite...mi-e groaznic de teama sa nu lesin pe acolo din cauza asta. Ma gandeam sa iau ceva inainte, un calmant usor...
Spune-mi si mie despre ce carti e vorba, daca te ajuta, in mod sigur mi-ar prinde bine si mie.
Mersi...pupici
Madau si 
Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, www.flickr.com/photos/madau/sets/72157603478525150/" target="_blank">PARTY 2 ANISORI
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar 
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
roxanaz spune:
EvaIngrid
Trimis la - 30/12/2007 : 22:06:17
--------------------------------------------------------------------------------
am nevoie sa discut cu cineva despre atacurile de panica ...
mi s-a rcomandat sa urmez un tratamenet cu xanax si imi este foarte teama sa nu devin dependenta
in acelasi timp nu ma simt bine deloc ...
am mare nevoie de ajutor pentru ca am o meserie care necesita prezenta in public ... conferinte etc si vreau sa aflu cat mai multe despre evolutia tratamentului cu xanax ... daca imi mai pot desfasura activitatea normal etc .
sper sa imi dati un semn cand ai timp pana atunci LA MULTI ANI !
Val_
Trimis la: - 01/01/2008 : 17:45:05
--------------------------------------------------------------------------------
Eva daca atacurile de panica interfereaza cu viata profesionala si personala pana la punctul in care devii disfunctionala este cazul, din proprie experienta, sa faci un tratament medicamentos.
Xanaxul actioneaza intr-adecvar foarte repede si bine asupra atacurilor de panica dar face parte din categoria medicamentelor al caror efect trece foarte repede astfel incat sunt necesare mai multe pastile pe zi ca sa te mentii in parametrii optimi.
Din grupa benzodiazepinelor (in care intra si Xanaxul) cred ca Lexotanul este de preferat. Isi face efectul mai greu dar dureaza mai mult.
De asemenea ai grija cu dependenta. Mie Xanaxul mi se pare cel mai addicted, dependenta se instaleaza intr-o perioada scurta de timp, uneori chiar in mai putin de o luna de utilizare regulata.
Totusi potentialul de dependenta cred ca este diferit de la persoana la persoana. Spre exemplu, eu am renuntat dupa un an, fara nici o ajustare a dozei si fara efecte secundare.
Apropo de faptul daca iti vei putea desfasura activitatea in timpul tratamentului cu Xanax asta depinde, in primul rand, de doza de Xanax pe care o iei. Eu am luat un timp 0.25 Xanax si nu mi-a afectat cu nimic capacitatile intelectuale, concentrarea, memoria etc. si nici nu mi-a indus somnolenta. Totusi probabil ca si acest aspect este diferit pentru fiecare poersoana in parte.
Tratamentul obisnuit este format din antidepresive + o benzodiazepina pentru o scurta perioada de timp. Si neaparat terapie.
Fara terapie Xanaxul are efect doar atata timp cat dureaza tratamentul. Imediat ce l-ai intrerupt posibilitatea ca starile de dinainte sa reapara, uneori la intensitate mai mare (asa numitul efect de rebound) este foarte mare.
Numai bine
ddanagh
Trimis la: - 08/01/2008 : 18:47:10
--------------------------------------------------------------------------------
eu am luat frontin (egal xanax) asociat cu Coaxil - un antidepresiv usor. Mi s-a spus ca trebuie luate minim 3 luni pentru a nu recidiva. Nu pot sa zic ca mi-a afectat f tare activitatea insa o oarecare relaxare in gandire am sesizat-o. mai exact aveam de multe ori asa zise lapsusuri. eu cred ca era de la medicamente. oricum eu sunt tare multumita cum ma simt acum (am intrerupt de 2 saptamani). cred ca si-au facut efectul la mine intrucat nu am mai avut parte de gandirea negativa de dinainte. merita sa te sacrifici 3 luni pentru o gandire sanatoasa.
te pup
madau
Trimis la: - 08/01/2008 : 21:37:24
--------------------------------------------------------------------------------
Dana ce medic ti-a recomandat tratamentul? Medic psihiatru, medicul de familie? Ai intrerupt brusc tratamentul? Ceva efecte negative dupa el au mai existat? Sunt curioasa, de la ce ti se declansau atacurile de panica? Sunt multe intrebari, incerc sa-mi formez o parere ptr mine. Mersi
ddanagh
Trimis la: - 09/01/2008 : 17:22:47
--------------------------------------------------------------------------------
Madau mi s-au declansat aceste atacuri de panica dupa nastere. Mai precis cand Daria a facut 2 luni si m-am dus cu ea la vaccnic (clinica particulara) doctirita de acolo ne-a zis ca nu il face pentru ca s-ar putea sa aibe probleme psiho motorii. Fara prea multe explicatii. Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare. Din fericire fata nu are nimic, am fost ulterior cu ea la 7 medici sa imi imfirme ce a zis una aiurea. Insa socul s-a produs.
Tratamentul mi-a fost recomandat de un medic psiholog. Mi-a spus ca trebuie sa il iau minim 3 luni. frontin: una dimineata si cate jumatate la pranz si seara si 3 coaxil pe zi. Dupa 2 luni am micsorat doza de frontin. Doctorul mi-a zis ca pot chiar sa nu il mai iau si sa continui cu Coaxilul. Sincer dupa vreo 2 luni si coaxilul am inceput sa iau doar doua pe zi. Acum l-am intrerupt pentru ca am impresia ca mi-a reactionat cu anticonceptionlele.Facusem un prurit general. Am fost si mi-am schimbat anticonceptionalele si o sa le reiau inca o luna. Cert este ca nu am sesizat alte efecte, momentan. Ma simt chiar bine.
Sanatate
grimhilda spune:
Secretul reusitei sta in noi. Eu cred ca voi reusi.Am sa va spun si voua cum. Nu aveti nevoie decat de multa incredere in Dumnezeu si in voi însiva. Daca aveti si copii lucrurile sunt si mai simple.
crisio spune:
Si eu spun "prezent" in club, desi nu ma-m gandit niciodata ca o sa ajung la asta. Am avut si eu un astfel de atac de panica, acum 3 zile, a fost nasol, am ajuns la Urgenta. A fost cu tot tacamul, batai de inima de sa-mi sparga pieptul, senzatia de lesin, apasare pe inima, torace, frica de aia zdravana ca dau in primire, pt ca credeam ca e infarct. M-am certat cu seful, am simtit in timp ce ma certam ca o apasare pe inima, am iesit sa iau aer si apoi a inceput "distractia". Eu sunt si asa, mai anxios de felul meu cateodata, ma ia cateodata frica de moarte, asa, din senin, si asta de vreo 2 ani (acum am 33 ani). Pana acolo, nu. S-a adunat si stress, nu pot sa zic nu, cu banii, cu creditele din banca, de astea, plus ala cotidian. Cearta cu sefu a fost de la promisiune neonorata de marire a salariului.
Sefa de la urgenta, care imi este si prietena, mi-a facut EKG (rezultat o usoara tahicardie), luat tensiune (130 cu 80), monitorizare cardiaca, si d.p.d.v. al inimii si restul, a fost OK. Mi-a dat ceva ca sa reduca pulsul, un intravenos cu calciu si magneziu si acasa. M-am linistit, a trecut criza si mi-a prescris in prima zi Xanax, 2 pastile de 0,25 mg fiecare, a doua zi tot numai 2 si apoi la nevoie. Dar a trebuit sa iau 2 si in a 3-a zi si una si azi, luni, prima zi de munca dupa scandal. Asta am luat-o cand am ajuns la serviciu, pt ca totul a fost ok noaptea, dar azi dimineata iar m-a luat tremuriciul, adica palpitatii, un pic de caldura in zona stanga a pieptului si senzatia aia de apasare la inima, ca si cand astepti rezultatul la niste analize medicale importante, dar un pic mai accentuata. Parca imi era frica sa ma duc la serviciu.
Pe parcurs, am mai iesit in oras, pe la partenerii de munca si m-am mai calmat. Dar usoarele palpitatii la inima le mai am si acuma, si e amiaza deja, dar le controlez, fir-ar ele sa fie. :) Sper sa nu ma tina asa de mult cum am citit aici pe forum si m-a cam pus pe ganduri. Trebuie sa-mi fac si o evaluare de calciu si magneziu si un consult la tiroida, pt ca un pic o banuiesc de mai de mult ca mi-a produs o crestere in greutate si o dereglare a metabolismului si, din cate am
citit pe site-urile medicale, hipertiroidismul si lipsa de calciu si magneziu favorizeaza atacurile astea.
Intrebare: Pot sa iau sporadic, cand am nevoie, Extraveral ? (stiu ca e mai slab si e pe baza de extract de valeriana si cum eu, la viata mea, n-am luat pana acuma decat vreo 3 distonocalme si alea numai cate o jumate de pastila, acum multi ani, cred ca are efect bun si asta). Nu vreau sa devin dependent de Xanax ala, dar vreau si sa ma tratez daca e cazul, insa, daca nu e obligatoriu, n-as lua tot timpul pastile, si mai ales tari, nu vreau sa stiu ca ele ma cotroleaza pe mine, vreau sa-i dau la cap bolii asteia sau ce-o fi. Ce ziceti, un sfat, ceva?
amy83 spune:
La multi ani!Si eu am incercat sa-mi spun ca totul este doar in mintea mea,ca nu am nici o problema,dar degeaba.Chiar si un psiholog mi-a spus-o dar eu stiu ce simt.Val,la mine cred ca este vb .si de fobie sociala,asa cum ai mentionat.Sunt ingrozita cand vine vb. de oameni ,la fel ,ma apuca tahicardia si incep sa tremur.Cand ma gandesc la ziua cand voi avea serviciu si va rebui sa interactionez cu tot felul de persoane ma ingrozesc.Am trecut si eu prin perioade cand mi-era frica sa ies din casa,sa stau singura,dar am trecut peste.Acum mi-e frica pur si simplu de oameni,de ceea ce vor crede despre mine,sunt si foarte complexata si lipsita de incredere in propria persoana,am impresia tot timpul ca toata lumea se uita la mine si atunci incep sa tremur si ma pierd de tot.Sincer,nu stiu cum voi reusi sa trec peste toate astea.
Val_ spune:
Crisio extraveralul nu este un anxiolitic, cred ca se poate lua pe termen mai lung. Totusi contine si fenobarbital si poate ar fi bine sa ceri parerea prietenei de la Urgenta ca nu cumva sa interactioneze cu eventuale probleme de sanatate.
Oricum atacurile tale de panica au o cauza si chiar daca pastilele te vor relaxa (desi repet Extraveralul nu este anxiolitic si nu are efect in cazul unui atac de panica) ele nu vor rezolva problema.
Un terapeut ar fi indicat in cazul tau si relaxare, o carte buna, un film, un teatru, sport si mai putine credite (vorbesc serios). Nu este rau sa ne gandim la viitor dar traim totusi in prezent. Pe acesta il avem sigur dar degeaba daca il traim in stres si tot timnpul cu gandul la ce ne mai trebuie maine.
Amy si tu ai nevoie de terapie. Singura nu cred ca vei putea depasi fobia sociala de care vorbesti, care are si ea cauzele eie.
Iti spun din proprie experienta. Dar sa stii ca poti sa o depasesti. Eu nu mergeam la petreceri, restaurante, nu puteam participa la interviuri, nu puteam invita pe nimeni la mine sau sa merg in vizita. De fiecare data faceam un atac de panica. Iar acum mi se mai intampla extrem de rar.
catharina spune:
Cautand mai multe despre aceasta boala care ma zapaceste de cateva luni, am descoperit acest forum si sunt foarte incantata pentru ca sper ca discutiile cu cei care se afla in aceesi situatie sa ma ajute sa trec mai bine peste aceste stari, deloc placute.Diagnosticul de distonie neurovegetativa mi-a fost pus acum aproximativ un an si spre deosebire de altii, care am observat ca merg cu anii la medic pana sa li se pune un diagnostic, eu am avut mare noroc, cu un medic din Iasi, care m-a diagnosticat de la primul control insa nu mi-a recomandat decat o alimentatie corecta, sport si multe lichide, boala fiin atunci la inceput.Nu stiu sigur cum a apartut aceasta boala dar presupun ca m-a afectat un lesin, suferit in iunie 2005.Mi-am revenit foarte greu pentru ca eram foarte slabita,stresata, a fost necesara interventia cadrelor medicale care m-au tinut o zi in perfuzii. De atunci am ramas cu frica de a nu trece din nou prin aceast cosmar. De fiecare data cand simt o mica ameteala,fireasca pana la acel lesin, pentru ca mereu am fost o persoana anemica, incep acele atacuri de panica, asa de bine cunoscute de voi. Am avut cateva crize in aceste luni peste care insa am trecut cu bine, cu repaus de cateva zile, fara medicamente. Din iunie 2007 situatia insa s-a agravat.Au intervenit foarte multe schimbari in viata mea care desi fericite, au fost stresante pentru mine. M-am casatorit, mi-am schimbat locul de munca, m-am mutat din Moldova in Ardeal si de 7 luni am 2 job-uri. Desi din exterior multi ma invidiaza pentru ce am relizat in cateva luni,pentru mine aceste schimbari au insemnat aparitia tot mai des a acestor atacuri de panica. Saptamana aceasta am fost la un psihiatru si cu greu, dupa ce am citit toate discutiile voastre, am acceptat sa iau medicamentele prescrise pentru ca efectiv nu mai pot sta in picioare. Acum sunt in adoua zi de tratament, in concediu medical si nu pot spune ca ma simt bine. Sunt putin speriata si de faptul ca mi-as dori foarte mult un copil si tratamentul prescris dureaza 6 luni, eu avand deja o varsta inaintata pentru prima sarcina.Dar medicul mi-a spus ca in starea in care sunt, nu-mi recomanda o sarcina. Asa incat nu-mi ramane decat sa lupt cu aceasta boala pe care o urasc deja.
Sper ca discutiile cu voi sa ma ajute, deja parca ma simt mai bine, dupa ce v-am scris.Va pup si va doresc o saptamana cu cat mai putin xanax.
Val_ spune:
Catharina imi pare rau ca ai si tu aceasta tulburare dar oricum bine ai venit in club.
Sper ca aici sa gasesti raspunsuri la macar o parte din intrebarile care te framanta si astfel sa faci un pas inainte pe calea vindecarii.
Tu vorbesti de un psihiatru. Foarte bine ca ai apelat la un profesionist pentru medicatia de care se pare ca ai intr-adevar nevoie dar, nu am inteles daca mergi la un psihoterapeut. Ca dupa parerea mea asta ar fi cel mai important.
Apropo de copii nu te ingrijora. Am avut toata viata o fobie teribila de sarcina si nastere si eram convinsa ca niciodata nu voi avea un copil.
Dar never say never, am reusit cu ajutorul terapiei sa fac un copil la 39 de ani. Si crede-ma nu am simtit nevoia sa iau nici un anxiolitic in timpul sarcinii, a fost practic cea mai fericita perioada din viata mea. Iar de nastere nu mi-a fost mai frica decat altor femei. Interesant ca nu am facut nici un atac de panica in toata aceasta perioada.
As adauga ca sunt o persoana bolnavicioasa, exact ca tine, si totusi m-am simtit minunat in timpul sarcinii. Eram plina de energie si intr-o mare forma.
Oricum in zilele noastre exista medicamente care trateaza anxietatea si atacurile de panica si care sunt considerate safe pentru bebe.
Deci se poate.
Numai bine
adriana_m spune:
Buna tuturor!
Abia azi am intrat si eu aici si am citit tot ce s-a scris si nu-mi vine sa cred ca starile pe care le am eu sunt atacuri de panica. Sau asa cred.Nu am ajuns niciodata la urgente dar mi-am facut si eu cateva EKG-uri si analize de sange si nu am nimic. Nu mi-a spus niciodata nimeni ca ar putea fi stari de panica. Am o frica teribila de zborul cu avionul si de America. Si din pacate le-am facut pe amandoua. Nu pt sa descriu ce cosmar a fost zborul cu avionul: tremurat, stari de voma (desi nu am mancat nimic 17 ore cat a durat toata treaba cu avionul), stari de plans, de panica, nu mai vroiam la un moment dat sa ma urc in avion. Am stat vreo 4 ore in avion cu punga in mana ca credeam ca vomit. La un moment dat intrasem intr-o stare asa de puternica de vroiam sa ma dau jos din avion. Nu mai gandeam logic. Noroc cu sotul care a avut grija de mine si m-a mai calmat si cu copilul care a fost foarte linistit. Numa cand statea la mine in brate era groaznic ca plangea si el. Probabil ca ma simtea pe mine.
Am ajuns si in America de care mi-a fost frica de cand ma stiu. Probabil din cauza filmelor la care m-am tot uitat. Mie niciodata nu mi-a fost frica sa stau in casa singura. Dar de cand am venit aici daca sotul nu este acasa seara intru intr-o panica groaznica. Mi-e frica sa merg si pana la baie seara. Tot timpul am impresia ca e cineva la noi in casa si incep sa stremur, abia mai pot sa respir si simt ca-mi iese inima din piept. Si prin magazine ma apuca cateodata dar deocamdata reusesc sa ma adun dupa cateva minute. Reusesc sa ma calmez singura. Si in tara mai aveam asemenea crize pe strada in special seara si noaptea de nu mai puteam sa merg pe strada seara singura deloc. Inaintea unui examen, unui interviu sau ceva mai important nu pot sa mananc nimic, abia pot sa beau niste apa. Si tremur tot timpul. Si tot timpul am impresia ca am o boala care nu poate fi descoperita sau ca o sa fac cancer si o sa mor prea repede.
M-am gandit sa scriu aici sa cer parerea daca astea sunt atacuri de panica si daca le pot controla singura in continuare. Nu m-am gandit niciodata ca asta ar fi explicatia a tot ce am simtit pana acum. Am crezut ca sunt eu mai fricoasa din fire. Si cu masina cand merg cateodata, cand conduc eu, am impresia ca merge masina foarte rau si ca se va intampla ceva cu masina si cu mine si incep sa simt cum ametesc, cum se misca masina ciudat si vreau sa ies cat mai repede din masina. dar nu prea pot sa ies eu repede cum vreau eu.
Multumesc pt raspunsuri.