Maria si povestea ei

Maria si povestea ei | Autor: acs

Link direct la acest mesaj

Am citit atatea povesti frumoase incat simt nevoia sa va spun cum a venit pe lume frumusica mea. Ca doar Maria, papusica mamei, are si ea ceva de istorisit :).
N-a fost ceva spectaculos, dar fiecare poveste are farmecul ei, asa incat sper sa va faca placere s-o cititi.
Eeeeii... suna cam asa:
Imi plac foarte mult copiii si cred ca cel mai bine mi se potriveste "meseria" de mama. Din clipa cand ne-am hotarat sa avem copii (ca-i momentul potrivit :)) n-am mai avut un minut in care sa nu ma gandesc la asta. Asa ca ultimele luni de sarcina pot fi definite printr-un singur cuvant: nerabdare. Nu stiam exact cand o sa nasc, pentru ca de fiecare data cand mergeam la ecografie (si am fost de multe ori) data estimata era alta. Dar facusem socoteala ca papusica mea ar trebui sa faca ochisori cam pe 2 iulie (in 2002). N-a fost sa fie 2, ci 3, dar parca e si mai bine, nu? :)
In fiecare zi a ultimei luni de sarcina imi ziceam ca poate-poate. Facusem bagajul pentru spital, sa nu cumva sa ma prinda nepregatita, si citeam de cateva ori pe zi toate articolele referitoare la nastere pe care le adunasem (nu prea multe ce-i drept). Hotarasem ca o sa nasc natural... asa e mai bine si putem avea multi copii :), deci despre cezariana citisem foarte putin, mai multe-mi povestise mama.
Toate bune si frumoase! Vazand ca bebelusca nu se grabeste (n-am simtit nici cea mai slaba contractie pe toata durata sarcinii), chiar pe data preconizata de mine ca fiind ziua cea mare, invit niste prieteni in vizita. Eram plina de energie si nu-mi mai gaseam locul, deci era musai sa-mi ocup timpul cu ceva. Stam de vorba, mancam (eu ca o sparta) si la plecare le zic prietenilor mei: "Urati-mi sa nasc mai repede, ca nu mai am rabdare!". Si convinsa ca n-o sa nasc prea curand, ma bag in pat langa viitorul tatic. Adorm repede, ca de obicei, numai ca ma scol la fel de repede, la 1 fara 20, uda toata. Il trezesc pe Stef, care obosit fiind, pare de pe alta planeta si se si sperie. Incerc sa-l linistesc, numai ca fiind foarte emotionata nu-mi mai tace gura. Asa ca incep sa-i povestesc ce am citit. Ca nu trebuie sa te grabesti la spital, sa stai calm si sa astepti pana contractiile se intetesc. Care contractii? Asa ca stai linistita. Ne hotaram sa ne culcam la loc, iar dimineata s-o sunam pe doctorita. Acum cand ma gandesc ma apuca frica. Noroc ca nu m-a apucat seara, sa fii asteptat ca proasta pana a doua zi dimineata! In fine... Pe la 7 dimineata, nemaiavand rabdare sa vina odata contractiile alea, o sun pe doctorita. Imediat la spital! Ei, dar cap de gasca! Nu plecam imediat, ca doar n-o sa se duca Stef la servici nemancat :).
Pe la 9 ajungem la spital. Dezbracare, imbracare, dute-ntr-o sala, apoi in alta... nici nu-mi mai aduc aminte... eram foarte emotionata. Pana la urma sus la etaj, la control. Dilatatie deloc, asa incat perfuzii. De acum gata, incep contractiile, dar dilatatie ?! Aud ca prin vis: cezariana, dar nu intru in panica... aveam impresia ca nu se vorbeste despre mine. Numai ca sunt suita pe o masa cu rotile si plimbata in alta parte unde realizez ca o sa fac operatie. Ce necaz: ce-o sa se mai supere Stef! Cam airuea ganduri tinand cont de situatia respectiva... parca si uitasem ca o sa am un bebe. Asta e, ce sa-i faci. Ciudat mai reactioneaza mintea in situatii inedite!
Mi-era frica numai de anestezie... mereu ma apuca groaza cand ma gandesc la anestezie generala. Numai ca n-a fost cazul. Mi-au facut o injectie in coloana care s-a soldat cu amortirea a jumatate din corp. N-am simtit nimic tot timpul operatiei, adica nu chiar nimic, doar teama si emotie.
La un moment dat aud: o fetita blonduta, ora 1 fara 20 (ce coincidenta; am realizat mult mai tarziu).
Vreau si eu sa o vad, ca doar e minunea mea!
In sfarsit mi se aduce un pachetel dotat cu o mutrita de ingeras mirat, blond. Of ce minunatie! Si o apropie atat de mult de mine, incat ii fur un sarut! Imi sare inima de bucurie.
Tot ce-a urmat dupa aia n-a mai avut nici o importanta. Numai mutrita de ingeras care lumineaza zilele unor parinti fericiti!

Manuela

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Corina spune:

Draga Manuela ,sa iti traiasca papusa .Am vazut poza de pe paginuta,sinteti doua frumoase.
Pupici de la Corina si bb Anna (in curind 10 luni)

Quand on veut une chose, tout l'univers conspire à nous permettre de réaliser notre rêve.
( Paolo Coelho)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dede spune:

Maria si Manuela !

DeDe

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ymellda spune:

Sa fiti sanatosi cu totii, iar Maria sa aiba parte numai de soare!!!

Alina si Andra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MONAI spune:

Sa-ti traiasca ingerasul , sa va bucurati sanatosi si fericiti de el..


Sa auzim numai de bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crisotexa spune:

Acsule,

sa-ti traiasca printesa si sa stii ca-i frumoasa povestea voastra.

Doamne ajuta in continuare!!!
Ii doresc mariei o viata plina de bucurii sau o surioara (cel putin)!!!



Crisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lilach spune:

Ai un copil superb!!
Sa va traiasca si sa va bucurati de ea.

ella& laura,andrei,andra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acs spune:

Multumesc pentru mesaje.
Sa va traiasca bebelusii si sa va bucurati de ei!

Multa sanatate,
Manuela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

Felicitari si sanatate Mariei!

am dori sa primim niste pozici cu familia intreaga - pentru Destine (Prima pagina)

iti multumim



Pentru parinti... despre copii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acs spune:

Si eu va multumesc tuturor pentru site-ul acesta!

Cat despre poze... cat de curand! Inca n-am poze cu toata familia, dar o sa fac cu siguranta.

Multa sanatate,
Manuela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Samurai-lady spune:

Foarte frumoasa bebika ta.

pupici de la Samurai-lady si bb Ken

Mergi la inceput