Rolul tatalui in familie
Vreau sa ma edific cam care ar fi roul tatalui in ceea ce priveste educarea si tot ce inseamna "jocul" alaturi de copii.
Ma confrunt de ceva timp cu aceasta problema si se pare ca prin diversele mele metode nu am reusit pana acum decat sa responsabilizez strict pe taticul nostru. Dar...ceea ce nu inteleg, este lipsa de atitudine in fata unor situatii care pot fi neprevazute. Daca eu ii spun sotului meu ca trebuie sa spele copilul sau sa-l hraneasca sau sa faca anumite chestii, este de acord si se supune, nimic de comentat dar nu are initiativa. In asemenea conditii, copilul nostru nici nu este f atasat de el, nu ca nu l-ar iubi, departe de mine gandul asta, dar...nu exista chestia aia de feed-back intre ei si tare nu-mi place.
Ca exemplu, daca eu lucrez pana seara la 8 si ajung cand ajung acasa, el venind cu muuuult inaintea mea, nu se duce macar sa o vada, nu se pune problema sa o aduca acasa, eventual sa gaseasca o modalitate de petrecere a timpului impreuna, ma asteapta pe mine si de cele mai multe ori imi spune ca n-are sens sa o mai aducem, ca sa pastram timpul doar pentru noi. Il inteleg, dar asta se intapla din 2 in 2 zile!! Adica nu e chiar o data pe luna sau poate mai rar. In we, la fel, el lucreaza sambata si cand vine acasa, are in grija sa se odihneasca, cu copilul de altfel (ca trebuie sa doarma) si apoi, seara daca s-ar putea sa o ducem din nou la mama ca noi sa avem timp! Dar eu as vrea sa ne petrecem timpul impreuna, cu copilul nostru, mi-e dor de ea, vreau sa o aud noaptea respirand, vreau sa o aud razand in fiecare seara, vreau sa-mi deschida usa cand ajung acasa...
Poate ca sunt un pic deplasata si de-aceea va rog sa ma ajutati sa vad, poate ca eu gresesc pe undeva si nu-mi dau seama.
Raspunsuri
pisi-si-boscu spune:
Uneori am si eu aceasi senzatie, este insa trecatoare. Copilul mic e vulnerabil si tatal de multe ori lasa responsabilitatea cresterii lui in seama mamei. Am auzit de nu stiu cate ori: abia astept sa creasca sa merg cu el la fotbal, fara insa a se implica in cresterea lui; sunt destui barbati care inca cred ca rolul femeii este de a sustine casa din punct de vedere organizare, crestere copil, tot. Sunt si exceptii, destul de multe, dar de regula, mai ales in perioada in care femeia e in concediul de ingrijire copil, barbatii considera ca ei muncesc, si copilul trebuie sa cada ca si sarcini in grija sotiei care sta acasa.
Faptul ca sotul tau isi doreste mai mult timp cu tine si lasa copilul deoparte pentru acest lucru, pe mine ma pune pe ganduri. Poate fi vorba de o comoditate ( copilul e solicitant, galagios mai ales in situatia in care voi munciti mult probabil ca e destul de greu de satisfacut fara efort ) sau poate fi vorba de gelozie, sunt persoane care simt ca implicarea foarte mare in cresterea unui copil pe care o are implicit mama, e un fel de diminuare a sentimentelor care ii sunt adresate, un fel de uite ce mult il iubeste pe copil si ce ma neglijeaza pe mine.
Incearca ( sfatul meu ) sa afli despre ce e vorba si astfel vei putea sa iei o atitudine.
Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani si jumatate
tinatache spune:
liliac, ce varsta are fetita?
Te intreb intrucat copiii mai marisori trag de tine, nu te lasa sa stai, daca stiu ca ai sa te joci cu ei. La noi e un intreg balamuc seara, fiecare povesteste ce a facut la gradi, la servici, fiecare vrea sa se auda mai tare. Tati e la fel de solicitat ca si mine, de fapt nu e nici o diferenta intre mami si tati la activitati legate cu copiii: seara citim povestea pe rand, la spalat la fel, la pus si strans masa la fel. Ajungem cam in acelasi timp acasa (in jur de 5), cine ajunge mai devreme ia copiii de la gradi. Pt el orele petrecute cu ei sunt la fel de pretioase ca si pt mine. Noi suntem singuri aici, nu ne ajuta nimeni, parintii sunt in ro. Avem o fata care ia copiii de la gradi vinerea si sta max. 1 ora cu ei, ca vinerea e progr. scurt la gradi, dar atat. Poate si asta conteaza, stiind ca nu ai la cine apela te descurci si te implici altfel.
Normal ca vrem si noi timp numai pt noi doi, dar ne mai umplem bateriile cand mai vine mama la mine, sta max. 1-2 luni/an. Ne-am invatat asa la gramada, ne sunt dragi, ne si enerveaza, dar asta e, suntem o familie cu tot ce implica: nervi, bucurii, tipete, oboseala, distractie etc.
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
pisi-si-boscu spune:
Referitor la ce zice Tina, e posibil sa fie si asta la mijloc: daca AI cu cine lasa copilul, tentatia de a pasa altuia raspunderea e destul de mare. poate daca mama ta ar fi mai "indisponibila" atunci taticul s-ar vedea mai des in postura de ..."tatic" si s-ar obisnui cu ideea.
Ziceam ca si eu am uneori senzatia asta; eu locuiesc deocamdata cu parintii mei si din acest motiv copilul e extrem de usor de "pasat". si adevarul e ca l-am pasat mult prea des, astfel incat taticul lui nu prea i-a fost tatic. perspectiva de a ne muta ( o facem in aproximativ 2 luni ) a schimbat mult optica lui tati, a inceput sa se "antreneze" in a sta cu el, a inceput sa il ia cu el cand se duce la cumparaturi, se joaca...
Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani si jumatate
liliac1 spune:
pisi Eu am stat acasa f putin cat a fost Andra mica, adica fix 5 luni. Mi-am lasat copilul cu mama si m-am dus la serviciu. Vai mama mea cum am trecut peste primele zile, dar n-are importanta asta in cadrul de fatza. Nu ar recunoaste nici picurat cu ceara ca gandeste ca rolul educativ e al mamei, dar din activitatile pe care el le face zilnic, nu s-ar vedea ca isi sustine parerea.
Iar despre gelozie...nu stiu sa fie vorba, pentru ca am avut f multe discutii la tema, iar el sustine ca stiu sa ma port cu el ca si sotie dar ca si prietena, iar cu Andra stiu sa ma port ca o mama. Incerc pe cat posibil sa le impac pe toate dar poate ca nu ma pricep indeajuns!
Cristina Poate ca daca n-am fi avut niciun ajutor ar fi fost cu totul altfel, dar din motive de bunici disponibili la orice ora din zi si din noapte, s-a creat probabil o anumita comoditate, dar a ajuns sa ma "deranjeze" ca bunicii sunt fff concilianti cu nepotii si cei mici stiu ca au voie sa faca orice!! Ei, rolul tatalui (ma refer la al nostru!) eu nu-l vad intrand in actiune. Tatal ar trebui sa fie un pic mai autoritar...nu stiu..ceva de genul asta...De spus povesti, din proprie initiativa nici nu se pune problema, mai ales daca a inceput nu mai stiu ce film interesant sau de facut cine stie ce chestii creative, impreuna...nici atat, cu toate ca are talent cu carul!! De fiecare data gaseste de cuviinta sa explice: du-te la mami ca ea stie!! Daca eu as intoarce-o ca lasa ca si tati stie, o vad cum se confuzeaza si nu mai stie exact unde sa apeleze pt sprijun
Fetita noastra face 3 ani in septembrie.
Eu trag nadejde ca odata inceputa gradinita sa se rupa oarecum de bunici, iar tati, cand va veni de la serviciu, va fi nevoit sa o ia acasa, ca doar n-o s-o lase pana vin eu la 8 jumate seara...
GeorgetaR spune:
Si eu cred ca depinde mult de conjunctura. In cazul nostru tatal e foarte implicat in cresterea lui. Pentru ca asa era mai avantajos d.p.d.v. financiar el este in CIC si eu la munca. Eu am stat 4 luni acasa dupa nastere si intr-adevar atunci nu era foarte implicat, copilul era "responsabilitatea" mea (ma rog, cu mici exceptii).Dar de cand sta cu el s-a schimbat foarte mult situatia.
tinatache spune:
liliac, pe fetita mea tot Andra o cheama:) numai ca e un pic mai mare. piticul meu are cam varsta Andrei tale.
Ce sa zic, incearca sa-l cooptezi sa faceti ceva impreuna daca singur nu vrea. Fetita e destul de mare sa vrea sa se joace cu plastilina, zi si tu ca nu stii cum sa faci un avion, sau o masina si il implici si pe el. e pacat sa nu ia parte la cresterea copilului, sunt niste ani frumosi si odata pierduti... dusi sunt. Sau vb cu mama ta sa zica ca are treaba de la ora x si ca tb sa vina sa ia fata acasa, atunci cand tu esti la serv. pana mai tarziu. Daca il poti "dirija" cumva, pana are el initiativa spune-i tu ce sa faca, macar la inceput. Cum am zis, daca fata il prinde ca partener de joaca nu-l mai lasa.;)
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
Tia spune:
esential, oricat de ocupat ar fi trebuie sa-si gaseasca timp sa se joace cu puiul macar 15-20 de minute pe zi (daca este acasa)
aime spune:
Tatal trebuie sa ehilibreze balanta cu mama. Cel putin teoretic. Si cred ca Tinatache are mare dreptate, si cu bunicii care-s disponibili si cand spune ca trebuie sa ne suportam asa....galagiosi, nazbatiosi si cum mai suntem ...suntem o famile si e frumos sa ne impartim timpul.
In cazul nostru, desi balanta atarna greu in dreptul "mama", ea se echilibreaza destul de bine cand apare tati de la servici, adica, se joaca, ii da sa pape, baie (neaparat, ca sa avem pe cine uda ), il duce la plimbare, sau in parc sau efectiv sta cu copilu cat mami are de dus si ea la coafor, sau pur si simplu sa mai caste gura la magazine. Nu avem bunici disponibili si uite asa ne-am invatat ...facem piata impreuna cu copilu', mergem la o terasa cu el, in vizite, oriunde e si el omiprezent. Ne-am dori o zi doar ptr noi (sau si eu mi-as dori o jumate de zi doar ptr mine), dar....va veni si asta. Avem o viata frumoasa impreuna si nu mi-as dori-o altfel.
aime
Gandacel spune:
quote:
Originally posted by liliac1
Tatal ar trebui sa fie un pic mai autoritar...nu stiu..ceva de genul asta...
Am inceput cu citat din unul din mesajele tale, nu ca ar fi ceva f important, insa mi-a atras atentia. Pentru ca aici cred eu ca gresesti tu putin. Tati nu trebuie sa fie "cel rau" cel de care sa asculte, iar mami sa fie pentru joaca si iubit. Amandoi trebuie sa fiti deopotriva de autoritari si deopotriva de iubitori.
Cu implicarea... ce sa zic, ideal nu exista decat in carti. Noi stam mult mai prost decat ce vad eu in mesajele dinaintea alui meu. Insa parerea mea fata de situatia ta este ca ar trebui poate sa-i spui sotului tau ca doresti sa se implice mai mult si mai ales CUM. Sa nu astepti de la el sa aiba initiativa, nu toti au dorinta de implicare, multi nu fac nimic decat impinsi de la spate. Insa fara sa-i reprosezi ca nu se implica, nici sa-i spui la modul general "nu-mi place ca nu te implici". Trebuie s-o iei incetisor, la modul concret. Eu asta incerc sa fac cu al meu.
Adica: atunci cand ajunge inaintea ta acasa si zici tu ca nu o ia de la gradinita pe Andra, poate e bine sa vorbiti la telefon inainte si sa-i zici "tati, eu intarzii. Poti s-o iei tu de la gradinita pe Andra?". Ori: citeste-i tu o poveste acum, ca vreau sa imi fac de lucru la toaleta... Ori joaca-te tu putin cu ea, cat gatesc eu.
E lung si dificil drumul asta. La noi de exemplu de cate ori il rog pe tati sa aiba gria de pitic cat sunt la baie/bucatarie, ori e la PC, ori cu ochii in televizor. Nu poate! Incet-incet, o sa se simta mai putin ciudat alaturi de copil, o sa se simta mai putin ciudat sa se joace, ori sa-i explice diverse prostioare. Al meu inca se simte nelalocul lui pe strada cand Bogdan striga din toti plamanii dupa tramvaie ori copii... Ii e rusine. Iesim rar impreuna. Dar cu timpul se va obisnui si toate astea se vor indesi, pentru ca vor parea mai firesti, se va simti mai in largul lui.
Bafta iti doresc, cum imi doresc si mie!
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)
pisi-si-boscu spune:
Liliac, eu vroiam sa iti sugerez sa vorbesti cu mama ta sa nu mai fi asa de disponibila sa stea cu fetita. Decat cand ai stricta nevoie. Atunci poate, fortat de imprejurari, taticul se va atasa mai mult de ideea ca si baietii se pot juca cu papusile. Pentru ca asta trebuie sa fie pentru el fetita, o papusa cu care nu i se pare firesc sa se joace.
Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani si jumatate