tatal sau bebe?

tatal sau bebe? | Autor: fetitie

Link direct la acest mesaj

sunt epuizata!

am un bebe(baiat) de 2 ani si un sot(tot baiat! ha!) de 39 de ani.
sunt amin2 capriciosi si rasfatati peste masura.nu mai pot mangeria situatia. cand tipa unul, tipa si celalalt. pe motiv ca, daca primeste unul ceva cand face scandal,cu siguranta i se va da si celuilat. ca sa intelegeti mai bine: "daca eu pot astepta pana se face mancarea(tatal)el de ce nu poate? ca doar n-a murit nimeni de foame in casa asta!ce tot tipa?"

personal, cred ca tatal e gelos pe fiu pt ca primeste ce i se cuvenea lui inainte. dar ma lasa nervii si-mi vine sa plec in lume. situatiile astea nu sunt dese, dar ma scot din minti.
mentionez ca inainte de bebe, eram "ca doi bobi intr-o pastaie"...

poate nu am ales locul potrivit pt postare dar e prima data cand postez un sub, asa ca fiti ingaduitoare...pls!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ancamironiuc spune:

Eu am o problema similara...

Sunt aproximativ obsedata de curatenie si cei doi copii, unul de 2,7 ani si unul de 34 nu au aceasta notiune.

Copilul murdareste, tatal ia exemplu.

Copilul maraie, tatal maraieca nu gaseste ceva, ca nu stie ce sa faca... Sa-l spele pe dinti a fost o adevarata inginerie. Cum face ceva cu copilul ma cheama sa-l ajut asa ca nu am 2 secunde de liniste!

Ei ii amenint zilnic ca plec in vacanta sa vad cum se descurca! Sincer nu mi-as dori sa aflu..

Parerea mea este sa vorbesti cu sotul tau si sa incerci sa impui niste reguli, cu amandoi. Nu stiu daca situatia mai este usor de remediat, atat la tine cat si la mine, insa aceasta mi se pare singura cale. Am zis ca incet incet le impun descaltarea la intrare, pusul pantofilor in baie (ii baga in dulap cu noroi), pusul hainelor la loc, vorbitul pe rand...CA LA GRADINITA! Incet incet, cu cicaleala de rigoare sper sa ajung undeva...si nu la psihiatrie!


ANCA si EMA EMANUEL

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geniest spune:

Si la mine e la fel. Si culmea e ca bb are 3 ani iar tatal 39 (o fi ceva cu varsta asta la barbati?????). Sau mai am o posibila explicatie: copilul e facut la batranete iar tatal pana sa apara copilu' a tot huzurit ca deh.... era baiatul mamei vreo 34 de ani si sotul meu de vreo 5.......

Eu i-am zis ca divortez ca nu mai pot.......Binenteles ca s-a suparat .....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annita72 spune:


Fetitie, scuza-ma ca iti spun, dar o mare parte din vina o ai tu insati. Asa i-ai invatat.
Eu una cred ca cel mic a copiat exemplul tatalui, pentru ca mi se pare putin ciudat ca tatal sa fie atat de gelos incat sa inceapa sa se manifeste ca un bebe cand vrea sa capete ceva, adica cu scandal, dar mai stii...
Si, ajungand la ce-ti spuneam,pe sotul tu l-ai invatat asa. Se poate sa-l fi "preluat" asa de la mama soacra si probabil iti placea sa-l rasfeti cand erati asa cum spui "ca doi bobi intr-o pastaie" . Acum ar trebui sa-i explici ca ce-i al lui e pus de-o parte, dar a mai aparut cineva care necesita atentie. Si ca n-ar avea decat de castigat, daca de exemplu, cum zici ca striga dupa mancare, ar petrece timpul pana la pregatirea mesei cu cel mic, antrenandu-l intr-un joc, ceva si ajutandu-te intr-un mod placut si pentru el si pentru copil. Incet, incet, invata-i sa se descurce singuri.

Anca, si eu aplic aceeasi metoda, a cicalelii, si nu fac eu in locul lor, stau dupa ei pana isi pun hainele la loc, dupa copii pana isi strang jucariile, daca murdaresc ii pun sa curate (bine asta la barbatu-meu si la Ioana, ca la Tudor cine stie ce ar iesi, desi el e cel mai dornic sa ma ajute). Progrese, sunt, mici, dar exista si nu mi-am pierdut speranta.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ileanastama/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Field_mouse spune:

Si la mine, si la mine e la fel. Am impresia, ca am 3 copii, ala mai mare - cel mai rau... M-am saturat de nu mai pot. Ma gandesc la divort, sincer. Sau macar la o convietuirea separata timp indelungat (dar cum?) sa ma refac. Sotul parca imi da mai mult de munca, ma scoate din pepeni.

Asa ca, nu stiu, ce sfat sa-ti dau. Rabdare?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Babisa spune:

Si eu ma aflu cam in aceiasi oala...niciodata nu am oputut tri pt mine,mi-am dedicat tot timpul ,inca de la inceput ,sotului...toate placerile lui erau si ale mele,eram unul si acelasi ,in permaneta nedespartiti ...Acum a aparut bebelina mea ,iar aproape tot timpul mi-l dedic ei.Sotul meu nu cere sa ii fac ceva,pt ca ii fac fara sa imi ceara ,este genul care moare de foame daca nu ii fac eu ,dar nici nu ma pune sa ii fac asa ca fac la amndoi...nu ma deranjaza treaba asta ,face parte din datoria mea in casa (asa vreau eu )...in scimb el cere mai mult timp pt noi ,vrea sa ne non stop,sa ne,cat mai des(cu toate ca o facem la doua zile ,cateodata chiar zilnic ba chiar de 2-3 ori pe zi),vrea sa iesim mai des singurei afara...cica ii e dor de noi doi singuri.Trebuie sa recunosc ca si mie imi este tare dor de libertatea care o aveam inainte...dar nu as da timpul inapoi pt nimic in lume,imi ador fetita ,problema e ca sunt dependenta de ea...o mai las la mama pt cateva ore ca sa mai fac curtenie(mi bine ca cu ea...eu la pun ea le darama),mancare si alte treburi..apoi fug la mama sa o iau ca nu mai pot de dorul ei ,iar sotul zice ca de ce fuig in loc sa mai stau si cu el 2 ore sa ne plimbam si sa ne distram.Mama e dispusa sa o tina cat mai mult ...dar eu nu o pot lasa.
Am vrut sa deschid si euu un subiect pe tema asta ..sa intreb cum acordati voi timpul...pe mine deja ma sar din schema ,pt ca timpul meu oricum imi place sa mi-l dedic in totalitate lor.Cand sunt cu ea,mi-e dor de el si simt ca il neglijez ,cand sunt cu el simt ca el fura din timpul ei .Invatatima si pe mine sa gandesc ...ma ajuta enorm parerile si experienta voasta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Field_mouse spune:

quote:
Originally posted by annita72


Fetitie, scuza-ma ca iti spun, dar o mare parte din vina o ai tu insati. Asa i-ai invatat.



Tot femeia e de vina! Da ce trebuie sa-l inveti?! E un copil sau un retardat? La varsta lui are o personalitate formata, gata. E atat de ..... (ca sa nu vorbesc urat) ca nu intelege ce e bine, ce e rau?! O relatie trebuie bazata pe INCREDERE, nu frica ("invatatul" asta presupune - o "pedeapsa" in cazul neconformarii). Si ca sa am incredere in cineva, trebuie sa fiu sigura, ca pot sa ma bazez pe acest om (inclusiv in situatii de criza), si nu ca imi ingreuneaza viata, in loc sa ma sustina, sa ma ajute, etc. in fond, eu sunt o FEMEIE, apartin sexului SLAB, el este un BARBAT, nu un scolar!!!

Daca un barbat nu imi este EGAL, ci trebuie sa-l INVAT, sa ma dadacesc cu el - duca-se invartindu-se. Ma-sa trebuia sa se ocupe de asta nu eu.

De aia am sa fac toate eforturile, ca baietii mei sa creasca BARBATI, nu niste fiinte infantile.

Scuze pt tonul mei, dar nu mai pot, sincer.

Singura "vina" mea - ca nu am vazut aceste lucruri la sotul meu inainte sa ma casatoresc cu el!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

quote:
Ei ii amenint zilnic ca plec in vacanta sa vad cum se descurca! Sincer nu mi-as dori sa aflu..

Ai sa fii uimita... Eu am fost plecata in delegatie 2 saptamani, cand copilul avea aproape 3 ani... si surpriza... s-au descurcat foarte bine... Au trecut 2 ani si acum se lauda barbatul meu cat de tare era el ca ii dadea sa manance etc...
Dar sa nu va inchipuiti ca s-a schimbat ceva... noroc ca a crescut copilul (5 ani jumatate) si acum mai intelege si el...Poate astepta ce doreste sa-mi arate pana ii duc intai mancarea sotului...
Eu asta am rezolvat-o putin altfel... au ore de mancare diferite... nu ma mai stresez asa cu curatenia prin casa... daca pot bine... daca nu nu... incerc sa ma impart intre ei cat mai egal...
Si cel mai important, din apartamentul de 4 camere, copilul nu are voie in doua (sufrageria si biroul) si astfel mai reduc din munca... Cu jucariile nu are voie decat la el in camera... iar uneori camera sa arata ca dupa razboi si daca nu pot o las si eu asa... acum e mare si a inceput sa mai stranga el...
Cu alte cuvinte... eu am incercat sa reeduc barbatul si n-am reusit, asa ca educ copilul... Aveti rabdare pana creste un pic copilul si va fi mai usor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns fetitie spune:

am citit ce ati scris si am ramas pe ganduri...
la noi e o situatie mai speciala(sau ma amagesc singura)...sotul meu e taximetrist, adica munceste 24 din 48 de ore. cand vine acasa nici mancare nu-i mai trebuie cateodata. treaba cu racnitul sau nervii nu e permanenta. se intampla rar , dar SE INTAMPLA.
si eu as vea mai mult timp pt noi, pt relatie. dar...si ma straduiesc sa acord egala atentie tuturor. sotul imi spune uneori ca bebe are nevoie de mine mai mult decat are el.deci noi stam relativ bine cu teoria...Cum era treaba cu practica?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luly spune:

Nu mi se pare o intrebare corecta. Cred ca raspunsul e acelasi si unic pt toate mamele (adevarate).Evident bb are prioritate. Problemele nu apar o data cu aparitia lui bb, ci ele existau deja numai ca noi aveam mai multa disponibilitate in rezolvarea lor. Evident si sotul meu mai comenteaza dar deja nu mai ma afecteaza si stie si el ca nu are prea multi sorti de izbanda. Am si eu momente cand ma simt depasita de evenimente, dar pana la urma trec. Nu ma mai stresez f tare ca in casa nu e luna si incerc sa fac tot ce pot in masura timpului disponibil. Cred ca de fapt noi dorim mai multa apreciere si intelegere din partea sotilor pt efortul depus si chiar mai mult ajutor daca se poate.
Nu-mi place sa pozez in sexul slab si am fost obisnuita sa rezolv singura mare parte din pb, dar cum un bb ma solicita f mult e clar ca nu mai pot sa fac totul singura ca inainte si atunci ma apuca un sentiment de neputinta si poate aparea criza matrimoniala. Oricum nu m-am gandit niciodata la divort.


Luly

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Bai fetelor, barbatii sunt si cum ii crestem. Al meu e departe de ideal, din proprie initiativa nu face nimic in afara de curatenie (are o manie cu aspiratorul pentru care ii multumesc soacra-mii), trebuie sa ii spun cu liniute ce are de facut, insa executa ordinele. DAR nu l-am auzit o data comentand cum ca nu are mancare calda, bere rece sau alte nazuri. Si daca cracneste sar cu gura pe el una doua, ca indatoririle sunt ale ambilor parinti nu unul e sclav pe plantatie si altul da cu lingura in masa. Si al meu lucreaza in ture de 24 de ore si cand vine acasa mai pleaca cu treburi sau il las cu fata daca am eu treaba. Noi AMANDOI mancam si dormim cand doarme fata.

Cristina si ghighiloi

Mergi la inceput