intalneala cu Sara Daniela

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

intalneala cu Sara Daniela | Autor: mihuletu

Cum era planificat, eu si cu barbac’meu ne-am pus literalmente pe facut copii anul trecut, pe la inceputul anului, cu scopul declarat sa iasa sagetator. Bebele nu a vrut ca noi, asa ca am continuat operatiunea “facutul copiilor” alte cateva luni, de am ajuns sa-l aud si eu pe barbac’meu cand il chemam sa-si indeplineasca indatorirea conjugala “ca-l doare capul si ca e obosit”, saracul. Si pe la o bucata de timp, mi se pare mie ca nu e normal ce se intampla cu mine, ca vorbeam cu un amic pe chat si il certam pe asta ca nu-si pune ordine in viata, de era sa stric frumoasa amicitie, la care omu’, consternat, ma intreaba ce se intampla cu mine, de obicei toleranta: de unde atata simt civic si responsabil, dintr-o data? Asa ca ma paleste dintr-o data ideea ca s-ar putea sa fiu insarcinata, ca probabil ma pregatesc pentru viata noua ce ma asteapta, asa ca pun mana pe telefon si-l pun pe barbac’meu sa-mi cumpere test de sarcina. Nu s-a gandit, saracuta de mine, sa-i spun sa ia mai multe, pentru siguranta. Asa ca, ajung acasa, testez si… surprise, testul iese pozitiv. Nu-mi vine sa cred, il trimit pe barbac’meu sa mai cumpere cel putin unul, iar el, caruia nu-i place sa se duca la cumparaturi, imi spune ca ce atatea dubii, testul e bun si concludent si asta e, vom fi parinti. Bucurie mare, asa ca trec peste cele 38 saptamani direct la a 39-a, cand am devenit cumplit de nerabdatoare sa vad ce cozonacel am copt. Se pare insa ca numai noi suntem curiosi si grabiti, bebita nu da nici un semn ca s-ar grabi la marea intalneala, asa ca incercam diferite metode care de mai care ademenitoare: intai barbac’meu se ofera sa-i deseneze o harta, ca poate nu stie pe unde sa iasa si crede ca iesirea e prin piele, altfel nu m-ar kick-boxa atat, dup-aia imi zice sa stau cu picioarele desfacute la televizor sa vada asta mica luminita, apoi a venit cu bomboane acasa si mi le-a plimbat pe burta, laudandu-le calitatea si valoarea… nutritiva si tot asa, metodele au continuat pana cand m-am saturat de asteptare si mi-am sunat doctorita si i-am spus ca eu vin la spital si ca daca asta mica nu vine de buna voie, sa o a ajutam noi. Doctorita mea, o super doctorita, imi intelege nelinistea din voce si e de acord, asa ca programam internarea pentru a doua zi. Ma duc cu catel si purcel la spital, ma consulta… colul e bine sters si putin crapat, dar nu tu contractii declansatoare. Asa ca ma interneaza cu gandul sa inducem nasterea a doua zi de dimineata. Numai ca pustiulica noastra isteata a simtit ce ganduri are mami, asa ca s-a gandit sa-i faca o surpriza si sa vina de buna voie si nesilita de nimeni, asa ca a inceput peste noapte sa-mi dea semne de usoare contractii, pe care eu n-am vrut sa le bag in seama, ca am mai interpretat gresit odata niste semne de am pus toata lumea pe ganduri si pe drumuri cu o saptamana inainte. Asa ca, a doua zi, la control, doctorita spune ca n-a vazut in viata ei o asa evolutie in 12 ore, si ca deja am o mica dilatatie, si ca asta mica vine azi pana la amiaza. Ma duc bucuroasa in salon. Iarasi control – ma terorizeaza ideea degetelor bagate pana in col, dar n-am de ales, controlul e facut de Domnul Profesor, seful maternitatii, somitate in materie. Degetele ma scormonesc, gem de durere, o lasa nitel mai moale, si ii spune Doamnei Doctor ca “aici avem un copil mare, s-ar putea sa fie necesara o cezariana”. Doamna Doctor ii spune ca nu crede ca voi avea nevoie, deoarece nasc cu peridurala. Nu v-am spus ca in Bucur, unde am nascut, nu s-a mai facut decat o singura data peridurala, si tot de catre doctorita mea, asa ca procedeul e privit cu suspiciune, iar dupa ce ma dau jos din pat, Domnul Profesor ma masoara din cap pana in picioare, conchide ca sunt inaltuta si ca s-ar putea sa nu am nevoie totusi de cezariana. Si incepe balamucul. Sunt transferata in sala de travaliu – nastere, vine Dl. Doctor anestezist, ma calmeaza, ii bag banii in buzunar, incearca sa-mi impinga mainile si ma intreaba “Daca n-o sa mearga bine?”, eu ii spun ca am incredere si intr-adevar am incredere. Incepe sa-mi faca introduca cateterele. Cum v-am mai zis, sunt a doua pacienta care naste cu peridurala in Bucur, asa ca participa si alti anestezisti la operatiune, pentru viitoarele operatii de gen. Nu ma sfiez, nici ingrijorez, ma gandesc ca cu cati mai multi, cu atat mai sigur si mai bine. Anestezia gata. Dintr-odata nu mai simt contractiile. Dilatatia insa se produce cam lent si exista pericolul sa nu ajunga doza, asa ca primesc cadou niste glucoza pentru grabirea dilatatiei. Hopa, iar dureri, insa le simt ca apasari pe bazin si tot simt nevoia sa imping, sa scap de presiunea din bazin. Ii spun Doamnei Doctor ca ma doare, se mira, controleaza din nou zona si constata ca dilatatia e maxima, asa ca ma urca pe masa si se aduna lumea ca la urs in jurul nostru. Toata lumea era convinsa ca nu voi coopera, din cauza anestezicului si asteapta curioasa deznodamantul. Probabil sunt toti medicii din spital in jurul meu. Nu ma deranjeaza, ma gandesc ca e o cauza nobila si ca daca fac frumos, or sa fie convinsi sa introduca metoda de nastere cu peridurala si in maternitatea Bucur. Mi se spune sa ma screm si sa imping. Nu stiu sa ma screm si am ce am cu moasele care imi apasa burtica. In loc sa ma tin de barele mesei, le imping pe ele de pe burtica mea. Domnul Doctor Anestezist imi acopera gura si nasul sa nu mai scot aerul pe ele ci sa-l concentrez pe tot in zona dureroasa. Nu ma pot controla si imi suflu nasul in mainile lui. Cam asa se intampla de 3 ori, iar la a 4-a contractie, aud lumea ca zice “Gata, iese”, simt o mare usurare, aud bebita tipand, Doamna Doctor mi-o arata, lumea imi zice “Pune mana pe ea”, eu ma uit sa vad daca are toate cele si sa-i vad fata, e un ghemotoc frumos si rosu cu ceva alb, ca un semicolier, in jurul gatului, aud iar lumea spunand “Pune mana pe ea”, o ating cu degetul si nu inteleg ce e cu colierul ala in jurul gatului si pana ma dezmeticesc si-mi dau seama ca sunt degetele Doamnei Doctor care ii sustin gatul cei de la nou-nascuti imi iau copilul, apuc sa zic “Dragostea mamei frumoasa” si adorm, in timp ce Doamna Doctor imi coase epiziotomia. Dupa ce ma trezesc, mi se spune ca Sara Daniela s-a nascut cu greutatea de 3,800 si… 54 cm?, cu un scor APGAR 9.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

carina spune:

Draga mihaela sa iti traiasca bebita draguta! Sa va bucurati de ea in fiecare clipa!
Asteptam cu nerabdare pozute!

Anda si bebelusa Carina cea nazdravana
http://community.webshots.com/user/andamihai

Cary spune:

FELICITARI PARINTILOR!
Frumoasa poveste scumpa Mihaela la fel ca numele fetitei tale, sa fie sanatoasa si sa aiba parte de tot binele din lume.
Abia astept sa vina vara pentru a ne plimba cu carucioarele si nu uita ca ginerica e la mine.
Andrei iese afara de la 5 zile, dar numai in zilele calduraose si tin sa te anunt ca febra a dat inapoi si cred ca are infectie urinara, in tot cazul luni ii fac analizele si am sa ma lamuresc.
Doctora pediatra a venit acasa si la consultat si mi-a spus de un rosu in gat dar la faza asta nu se face febra asa de mare, ci pentru lucruri mult mai importante.
Acum e bine, doarme linistit doar la mese face gura, caci e foarte mancacios, mancare sa fie.

Claudya spune:

Felicitari,draga Mihuletule!!!
De fiecare data cand citesc o asa poveste imi spun"e o minune!!!"
Sa va fie sanatoasa si sa aiba parte de tot ce e mai bun pe lume!!!

romana spune:

Fiecare poveste despre nasterea unui copil este emotionanta. Unele sint mai triste, dar au final fericit. A ta este hazlie, cel putin momentele de asteptare a nasterii. Auzi ce idee sa desfaci piciorele ca sa vada aia mica luminita de la capatul tunelului.

Sa fiti sanatoase si voioase si tu si

Cu drag Romana

Florys spune:

Felicitari Mihuletu! Sa va traiasca printesa si sa fiti fericiti.

Florentina

"Sanatate ca-i mai buna decit toate!
Albumul:
"http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=48&cid=473