nastere normala la doi ani dupa cezariana

Totul a inceput in 24 ianuarie 2003.Pe la 7 dimineata mi-am pregatit sotul pentru o zi memorabila-au inceput contractiile.Am hotarit sa nu-l duc eu la lucru cu masina,ci socrul meu care era la noi.La ora 9 deja eram in drum spre spital cu contractii din 5 in 5 minute.Totul a decurs normal: controale , teste asteptare si mai ales contractii.Trebuie sa recunosc ca , acum dupa a doua experienta de genul asta , nici nu erau asa de groaznice contractiile.Eram speriata ca nu stiam ce avea sa vina...aveam o presimtire...am ajuns in sfirsit in salonul de pregatire pentru nastere.Acolo mi-au facut perfuzie, mi-au luat tensiunea si m-au lasat conectata la senzorii pentru contractii si cel care monitoriza bataile inimii bebelusului.Aveam dureri mari,dar ce m-a speriat cel mai tare a fost momentul cind mi-am simtit miinele amortite si simteam ca mi se scurge tot singele din fata :buze , obraji, ochi.A fost un moment de panica ,iar asistenta nu parea interesata de ce mi se intimpla.Simteam ca nu mai pot sa ma misc.Dar dupa citeva momente a trecut .Cind am reusit sa ma linistesc dupa sperietura asta , au inceput sa vina asistentele, doctorii si nu stiu ce personal mai era pe acolo si sa se uite la diagrama batailor inimii bebeului.Am inteles ca se intimpla ceva...intr-adevar a venit o doctorita si mi-a explicat ca inima bebeului nu va rezista travaliului si ca trebuie sa-mi faca cezariana de urgenta.Am semnat hirtia fara sa ma gindesc si am inceput sa astept.Nu stiu cit timp a durat pina am ajuns in sala de operatii dar au fost cele mai grele , lungi si nelinistite momente din viata mea.Parca nu mai simteam nimic.Ma uitam disperata dupa doctori , car tot veneau si plecau si imi ziceau ca mai dureaza putin.De fapt nu gaseau anestezistul.In final mi-au zis ca asteapta anestezistul si am asteptat cu inima la gura mult timp.Mie mi se parea o vesnicie.Stiam ca de fiecare secunda care trece atirna viata puiutului meu...In sfirsit! a venit anestezistul si totul s-a desfasurat cu foarte mare reprziciune...in citeva minute l-am auzit plingind in miinile doctorului.Imi venea sa pling de bucurie.Asistentele mi-au aratat pe unde o sa treaca cu el ca sa il vad,iar dupa citeva minute au venit cu el la mine ,spalat si infasurat intr-o paturica, care facea deasupra capului ca un mot, iar el avea fata asa de rotunda si frumoasa , ca mi s-a parut un piticut din povesti.A iesit un baietel frumos, blond , cu ochi albastrii, cu pielea alba si sensibila.Acum are trei ani, merge la gradinita si este un rasfatat si un neastimparat.Operatia de cezariana de urgenta , cel putin a mea , este pe verticala si are vre-o 15 cm .S-a vindecat destul de greu , dar nu m-a deranjat foarte tare de atunci.Gindurile au inceput abia cind am ramas gravida cu fratiorul lui Alex, la aproape doi ani de la nastere.Au iceput intrebarile si raspunsurile contradictorii : voi putea sa nasc normal? de ce nuż de ce da?Nu am aflat pina in ziua de 02 iulie 2005,care a fost o zi speciala.Sotul meu ajunge acasa doar la sfirsitul saptaminii,iar spitalul unde trebuia sa nasc e la 25 km.Eram foarte obosita si stresata de gindul nasterii:cum ajung la spital?parintii mei stau linga spital...cum o sa-l duc pe baiatul cel mare la ei? ce va fi? cum va fi?si iata ce a fost: era simbata si sotul meu tacmai ajunse de la lucru.Eram intinsa pe canapea si ma uitam la ei cum se iubesc si se pupa ca nu se vazusera de mult.Am simtit un POC , ca si cind s-ar intoarce bebe in burtica.M-am dus la baie si am constatat ca se rupsese apa.Le-a zis baietilor sa manince si sa se pregateasca sa mergem la spital.Sotul meu era disperat.Eu ma simteam bine, inca nu aveam contractii si de aceea nu ma prea grabeam.La spital m-au cosultat si mi-au zis ca nasc a doua zi abia.Dar, au inceput contractiile foarte puternice si foarte dese.Am avut niste dureri cumplite.Sotul meu a fost linga mine destul de mult timp ca sa se ingrozeasca de ce vede...imi venea sa merg in genunchi de durere...dupa jumatate de ora m-au mutat la salonul de pregatire pentru nestere...si acolo a inceput calvarul.Aici, in Spania doctorul care mi-a urmarit sarcina a zis ca pot sa nasc normal desi am avut cezariana.Si asa a si fost.DAR ...toate testele , controalele si senzorii care i-ai folosit pe noi(si pe bebe) le-au dat certitudinea ca nu vor avea surprize in timpul nasterii.M-am chinuit cu niste dureri groaznice.Cel mai rau a fost ca nu puteam sa stau cum voiam eu ca sa mai atenuez din durere.Eram legata la perfuzii , tensiometru, senzori ptr.contractii, senzor ptr.bataile inimii bebeului, inca vre-o doi senzori care nu stiu ce faceau , iar bebe avea si el doi senzori , unul pe crestetul capului si celalalt pe fata.Trebuia sa stau ca la fotograf.Cel mai tare m-am enervat cind in sfirsit au putut sa-mi faca anestezia epidurala , aceasta nu si-a facut efectul.Cind in sfirsit m-au crezut ca nu si-a facut efectul ,m-au anuntat ca e prea tirziu si nu mai pot sa-mi faca alta.Asa ca am ajuns in sala de nastere cu dureri cumplite.Acolo ma asteptau doctori , asistente si ...sotul meu.Nu ma asteptam sa-l aud acolo, caci eram terminata de nu mai puteam nici sa-mi tin ochii deschisi.La-m auzit doar.De vazut l-am vazut doar pe Dani cind s-a nascut.Acolo mi-a fost groaza ca nu o sa imping destul de tare si o sa se urce pe mine asistenta sa-l impinga afara,dar am gasit forta suficienta si din trei patru impinsaturi deja s-a nascut bebe.Sotul meu a ramas foarte impresionat de ce a vazut acolo...de mine mai ales.Poate ca e mai bine asa...poate ca nu.Pe Dani l-am vazut doar citeva momente si l-au luat ,dar cind l-am vazut parca il vedeam pe Alex, asa de tare mi se pare ca seamana.In Romania toti doctorii cu care am vorbit au zis ca dupa o cezariana nici un dr.nu-si asuma riscul sa asiste o nastere normala,dar uite ca totul a fost ok.Iar recuperarea dupa nasterea normala a fost de o mie de ori mai rapida si usoara decit dupa cezariana.Puiul cel mare are trei ani si doua luni , iar cel mic opt luni implineste azi.Seamana foarte tare unul cu altul.Dani e leit Alex cind era de virsta asta, doar ca Dani e putin roscat , iar Alex e blond.Sint cuminti si frumosi ,iar eu incerc sa le ofer totul, la amindoi.

laureta spune:

Sa iti traisca baietzi si pupic pentru mamica curajoasa






Laureta si galusca Inisa(10 iunie 2004)

Cristina_C spune:

Wow, Claudia!
Remarcabil intr-adevar sa nasti natural dupa cezariana! Bravo tie si sa-ti traiasca baietii! Cel mai important e sa fii pe maini bune in momentul nasterii. Te-au asigurat c-o sa fie bine si asa a fost. Eu am nascut doar o data, natural, un bb de 4400 g, am fost permanent monitorizata si m-am simtit in siguranta. Nu mi-au recomandat cezariana- asa cum ma asteptam- din cauza ca bb era mare si nici eu n-am cerut, am avut incredere in ei si in mine. N-au fost nici un fel de complicatii, slava Domnului.
Felicitari si numai bine!

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

pisi_ella spune:

Aoleu....mi s-a facut paru' maciuca! Cred ca a fost groaznic! Intr-adevar, esti cea mai curajoasa mamica!! Nu cred ca as fi rezistat...Sa fi fost asa dureros travaliul din cauza ca ai uter cicatricial? Doamne! Am si eu 2 cezariene, stiu ca recuperarea e ff grea, insa nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa nasc normal a doua oara! Oricum, in Ro o cezariana e urmata numai de alta cezariana...
Toate din lume pentru tine si pentru copilasii tai! FELICITARI!! Eu una am ramas muta de admiratie!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Alina Maria spune:

Draga Claudia , felicitari cu flacaii tai si multa sanatate !
Ma bucur mult sa aud ca totul e o.k.
Si aici in Olanda nu conteaza ca ai avut cezariana prima data , se incearca din start natural .
Eu am nascut aici in Olanda prin cezariana , ceea ce este aiurea e faptul ca la ei dureaza f.f.f. mult pana sa ti-o faca caci nu sunt prea de acord cu ea . Asa am suferit de am crezut ca mor 24 de ore de travaliu . Saracul sotul meu era si el terminat , a sarit la doctor sa faca ceva si abia atunci au facut .
As mai vrea un bb. pt Mandy insa mi-e o frica de mor si de cezariana si de naturala si de perioada de gravida .
Esti o curajoasa , ma bucur pt. tine .

http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/alina121alina/my_photos

Alina ,Wichard si Mandy Stephanie 1 an

http://home.wanadoo.nl/w.deroo/

mira_m spune:

In Ro nici un doctor nu te lasa sa nasti natural dupa cezariana. Cred ca mai degraba te trimite sa nasti singura acasa.
Toata admiratia pentru cele care au reusit dar cred ca un risc asa mare nu merita asumat.


Don't talk unless you can improve the silence!

Mami & minunea mea ( mai 2004)

claudiastefan24 spune:

Va multumesc mult pentru incurajari si pentru laude,dar eu nu sint curajoasa, ci pur si simplu optimista.Nu am avut alternativa si m-am tinut tare pe pozitii pentru puiutii mei si pentru mine.In momentele alea numai la ei ma gindeam si sint fericita ca am avut noroc si totul a fost bine.A fost greu si a trecut repede si acum daca as putea as mai face un bebe,dar nu e cazul.Totusi e mai greu de crescut si educat un copil decit sa-l nasti.Am doi si ii cresc aproape singura, si imi este greu .Dar asta e!Viata merge inainte si nu-mi ramine decit sa sper ca vom fii cu totii sanatosisi voiosi si fericiti.Va doresc si voua,mamicilor si tuturor femeilor , de ziua voastra numai fericire si bucurie si flori multe multe de la cei dragi.Si mai ales sa-i aveti aproape si sa va bucurati de ei!La multi ani !