George - minunea mea

Scriu povestea lui George si il am langa mine, ca de obicei curios de tot ceea ce face cineva si... tot ca de obicei vrea sa faca acelasi lucru! Totul a inceput dupa ce ne-am casatorit si atat eu, cat si sotul meu ne-am dorit teribil un bebe. Era octombrie 2001! Ma gandeam ca cel mai potrivit moment de a concepe un copil este Craciunul, departe de probleme, in toata atmosfera aceea fascinanta! Deci era cadoul pe care mi-l doream enorm pentru Craciunul acela. Au trecut sarbatorile, aveam emotii sa vad rezultatele! In ziua in care asteptam raspunsul la "problema" (si toti colegii asteptau), aveam niste dureri groaznice, despre care nu stiam ca se numesc contractii. In ziua urmatoare la ora 5 dimineata mi-am facut testul, cu emotii desigur, dupa o noapte nedormita si de durere si de asteptare. A iesit pozitiv. Bucurosi amandoi, nu mai stiam de noi, am spus la toti, ca ii interesau sau nu! Insa durerile persistau, nu pricepeam de ce, nici nu ma gandeam ca ceva nu poate fi ok! Dupa inca o saptamana, in care visam mereu ca pierd copilul, si in care nu mai stiam de mine de atata durere (e cumplit, pe bune), ma duc la un medic, recomandat de multa lume: dr. Dragoi (Suceava). Imi spune dupa ce ma vede ca nu pot sa tin copilul, uterul e aproape inexistent, o sa vad ca nu rezista, etc. Plang si ii spun sa imi dea totusi ceva, ca vreau copilul ASTA, mi l-a daruit Mos Craciun... Cine mai tine minte ce prostii i-am spus, ca plangeam incet de rusine ca nu ma pot controla. I se face mila si imi da tratament si cartea de vizita: "ma suni la orice ora din zi sau din noapte!" Mesajul era destul de clar dar eu nu, m-am ambitionat si o saptamana am stat in pat, cu tratament si... minune! au trecut durerile! Dupa 2 saptamani din nou la medic, optimist de data asta, dar inca sceptic! Tratament mai departe, aceeasi doza dubla ca sa fim mai siguri! OK! Mai trece asa o vreme, 3 luni cu tratament si vizite neplacute, ce-i drept si... in luna a 4-a imi spune ca gata, pericolul e trecut si ma trece pe lista de asteptare la "sala de nasteri"! Am invins, imi spun si ii spun si lui ca sperantele mele au avut un final bun!
Sarcina a trecut cu greu, greturi, dureri din cand in cand, dar optimisti am fost intr-una! Ultima saptamana de sarcina (era a 38-a) nu am mai rezistat, am mers la el aproape zilnic, contractii multe, burta de piatra, tratament fara efect de acum. Mi-a spus ca gata, joi sa vin la spital si imi face ceva tratament pt bebe si vineri ma taie! OK, bagajul era gata, de mancat nu mai mancasem de vreo saptamana de greturi si arsuri ce aveam, eram ca lesinata!
Joi ma prezint la maternitate cu bagajul si burta, imi venea sa ma intorc din drum si imi spuneam ca gata, nu mai am nimic. Inertia ma ducea mai departe, groaza pusese deja stapanire pe mine! Am iesit eu pe usa, dar urma sa mai vina Cineva dupa cateva zile, nodul era mereu in gat! L-am stresat pe sotul meu la greu zilele alea, oare cum m-a suportat?!
Vineri dimineata ma trezeste la 6 o asistenta tare de treaba si imi spune ca gata, a venit clipa si e cazul sa ma duca in sala sa ma pregateasca. Mi-am luat pe tacute bagajul, m-am spalat pe fata, pe dinti si tremurand m-am mutat in sala de travaliu sa astept! Au trecut 2 ore si medicul imi spune ca mai intarzie totul ca a aparut ceva neprevazut. OK, astept, ce sa fac!? Vine din nou si il aud: "pregatiti-o si aduceti-o jos in 10 minute"! Ma apuca batzaiala, mai ca imi venea sa fug, dar durerea aia cumplita nu ma lasa. Cobor cu asistenta de la nou nascuti, cu hainutele lui George si cu tot ce trebuia pt cezariana si ajung acolo. Tremuram de emotie, dar spuneam mereu ca gata, au trecut cele 9 luni, mai sunt cateva minute si vad minunea! Ma urca pe masa, glumeste toata lumea, imi explica anestezistul ce se intampla, imi mai contemplu burta imensa o data si spun: "gata, puteti incepe!" Rad toti si incep sa numar in masca! Cand sa ajung la trei simt o durere mare in abdomen si imi spun: "Astia nu isi dau seama ca nu sunt amortita? Ia sa dau cumva din picior sa vada ca inca sunt treaza, ca ochii nu pot sa ii misc!" Aud asistentele: "Uite s-a trezit! Bravo mami, ai un copil de 3,6 kg de nota zece. E baiat!" Imi dau seama ca totul a trecut. Intreb unde sunt si mi se spune ca la reanimare! Si de aici totul reintra in normal, toti sunt draguti, doar ca nu imi vad baiatul. Stresez pe toti cu intrebari, spun sa sune dupa sotul sa ii spuna sa vina, ca m-am trezit, vorbesc intr-una de frica sa nu adorm si sa nu ma pot bucura de ziua aceea de 6 septembrie superba!
De abia a doua zi dimineata, dupa ce ajung cu greu in salon, mi se aduce copilul: COPILUL MEU? intreb mirata. Era superb, si pe bune, nu exagerez, era un copil tare frumos si era al meu! Super asteptat, super dorit, a venit si el in viata noastra!
Acum are 2 ani si 2 luni, stie o multime de lucruri, nazbatii cat incape in capusorul lui scump, si ma bucur de prezenta lui ca de cel mai minunat dar pe care il puteam primi vreodata! Doar e copilul MEU!
Povestea e lunga, stiu, dar toate amanuntele acelei zile imi raman in minte si le pastrez acolo. Cine mi le poate lua? Si nu i-am spus niciodata medicului, desi merita, ca George este langa mine si datorita lui, in cea mai mare parte!
Va pup si va doresc sa aveti toate copii asa cum e "Georgica" al meu!

mami "da george"

Catan spune:

Sa-ti traiasca baietelul .Frumoasa povestea voastra.Mult noroc si fericire.

Gabbriela spune:

Foarte frumoasa povestea, sa va traiasca baiatul si sa va aduca multe bucuri si impliniri

Gabbriela & Julian
www.babiesonline.com/babies/j/julianleonardo/" target="_blank">Poze

maria m m spune:

Frumoasa poveste.
Felicitari si sa-ti traiasca baietelul.
Sa fie mereu sanatos si fericit!!!



maria, de Paula (1 an) si Miruna (13 ani)

roberta04 spune:

Hellene, ce seamana povestile noastre! Sa iti traiasca minunea de baietel si sa creasca departe de orice problema!



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)

Anina_n spune:

Felicitari si multumim pentru poveste, mami de George ! Sa va traiasca si sa va bucure mereu !
Dar poze cu George, cand sau unde putem vedea ?

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii !


Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

HelleneC spune:

Multumesc fetelor si va doresc multa sanatate si voua si... o iarna usoara si fara vizite pe la medici!
Pozele lui George s-ar putea sa le fac saptamana viitoare cand imi vine scanerul la serviciu (ca acasa nu am asa o chestie).
la copii si la mamici de copii!
Elena & George

mami "da george"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561