Copilasii din orfelinate

Copilasii din orfelinate | Autor: nic23

Link direct la acest mesaj

Salutare,

Pentru ca subiectul despre adoptiile de catre homosexuali a luat o alta intorsatura, ce ziceti despre copilasii din orfelinate?
Stiu ca suntem cu totii asa de ocupati dar hai sa ne gandim putin si la ei.
De ce sunt atatia copii abandonati stim cu totii, dar de ce nu sunt inca adoptati?
De ce nu se inlesnesc procedurile de adoptie?
De ce nu ne apropiem mai des de aceste orfelinate?
De ce ne amintim de ei doar de Craciun si de Paste?
Recunosc ca nici eu nu ma gandesc prea des la ei. Mi-am dat seama de asta traducand niste hartii pentru un olandez care construieste case pentru copiii strazii din Romania. Atunci m-am intrebat cu rusine: de ce un olandez si nu eu?
Pentru ca el isi urmeaza visul lui de a ajuta si eu nu. Deocamdata.

Voi ce parere aveti?



Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Leditia spune:

In primul rand la noi in tara sa adopti un bb e o aventura. Iti trebuiesc multe si sunt atatea proceduri incat pur si simplu foarte multi sunt descurajati de la inceput.Eu si sotul meu ne gandeam la adoptie,insa cand ni s-a spus ca fara casa proprietate personala,ca nu stiu cati metri patrati trebuie sa aiba,si multe alte conditii am stat si am analizat,caci doamna aceea ne-a zis ca interesul copilului e mai presus de orice si ca ii e mai bine la orfelinat decat cu niste parinti care stau cu chirie,sau care nu indeplinesc in totalitate conditiile.Si eu n-am fost de acord.Oare nu i-ar fi mai bine in sanul unei familii iubitoare?Oare nu i-ar fi mai bine sa poata stii ce-i iubirea?ce-i zi de nastere?ce-s prietenii adevarati?ce-i o educatie buna?Si oare n-ar fi mai bine ca la 18 ani cand el e dat afara de la casa de copii si aruncat in strada..n-ar fi fost mai bine ca acel copil sa aiba sprijinul si dragostea unei familii?
Sunt foarte multi copilasi si in maternitati si in orfelinate insa la noi e greu sa adopti un copil cu toata birocratia asta si cu toate legile astea .
In rest ce pot sa spun,daca as avea casa(aici in Bucuresti),maine as incepe procedurile de adoptie cu tot ce presupun ele.
Noi avem si o situatie ciudata rau,lucram in Bucuresti si stam aici,insa domiciliul il avem altundeva si chiar de-as avea acte acolo n-ar conta pt ca ar trebui sa vina mereu cineva de acolo in vizita si eu daca n-as sta acolo,pe cine ar vizita?Pt ca noi am vrut sa incercam insa am fost descurajati si ni s-a spus ca pana n-o sa avem casa proprietate persoanala unde si lucram(ca se decurga totul bine) n-o sa putem face nimic.
Oricum sper ca intr-o zi sa pot face acest lucru.
Numai bine si mult respect pt oamenii ce adopta un copil si-l iubesc neconditionat.
Leditia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

Leditia, imi pare rau dar tin sa te contrazic. Eu locuiesc intr-o locuinta de serviciu si asta nu a fost un impediment. Am adoptat, de fapt sunt in faza de incredintare in vederea adoptiei si nu mi s-au pus conditii de nerealizat. De fapt nu ni s-au pus nici un fel de conditii decat cele legale. Totul a decurs, zic eu, foarte normal. Am gasit multa intelegere si ajutor si nu m-a costat nimic( adica cadouri sau altceva).
Dar dupa cum citesc la sectiunea despre adoptii se pare ca eu am avut noroc, in alte localitati si in special Bucuresti, legile se aplica altfel.
Cat despre orfelinate, sau case de copii, ce pot sa spun este ca la noi in oras acesta s-a desfiintat conform legii. Dupa cate am inteles s-a gasit solutia mutarii acestuia in alt oras din judet.
Alt oras, alta solutie : s-a schimbat adresa, cladirea in care functiona leaganul de copii avea doua cai de acces pe strazi diferite asa ca au desfiintat leaganul de copii de pe strada X si au infiintat cu alta denumire pe strada Y, in rest totul neschimbat.
Cei de la DPC se confrunta cu o legislatie ambigua, ei trebuie sa gaseasca solutii si pentru copii si pentru cei care doresc sa adopte.
Sa vedem ce va fi din ianuarie 2005 cand se va aplica noua lege.


carmen
http://pg.photos.yahoo.com/ph/serban_grigoras/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Leditia spune:

Draga mea Carmens,nu ai cum sa ma contrazici pt ca tu ai locuinta de servici cu acte in regula,iar eu am fost si am vorbit si m-am interesat si daca acea doamna mi-a spus toate astea si daca si in lege spune asta, eu ce pot sa spun?Ca nu e adevarat?
Imi pare bine pt tine si te admir,insa asta ni s-a spus.Am citit si eu tot felul de legislatii cu privire la adoptie si mi-am dat seama ca femeia avea dreptate.Mi-a spus ca nu ea face legile,insa daca asa sunt asta e.Si medicul de familie,(e femeie) si stie de toate avorturile mele spontane si de toate necazurile si nici ei nu-i venea sa creada..ca zicea"crezi ca-i e mai bine unui copil intr-un orfelinat decat cu voi intr-o locuinta inchiriata?"
Ideea e ca noi nu avem acte de inchiriere si nici n-o sa avem,,pt ca proprietarii sunt de vreo 12 ani in Israel si nu se complica ei cu acte si din astea.Daca vrea cineva sa stea bine ,daca nu bine..dar crede-ma ca avand in vedere chiriile de acum eu am o chirie super-buna.Si am si prietene care dau mai mult decat dublu ca mine si tot nu le-a facut acte sau ceva.
Alta conditie a fost sa avem venituri in jur de 15mil..cica vreo 5mil/persoana.(incluzand si viitorul copil)
Deci nu-i chiar asa cum spui tu.I-am explicat doamnei daca am putea merge acasa unde avem domiciliul stabil si sa facem acolo cerere si tot..si apoi ea a pus problema vizitei,ceea ce am spus mai sus..
E cam dificila situatia insa daca cineva stie mai multe astept sfaturi cu cea mai mare placere.
Numai bine Carmen si ce pot sa mai spun..mult noroc si sa dea Dumnezeu sa aveti un bebe de care sa va bucurati si care sa va implineasca viata.
te pupic dulcic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

Imi cer scuze Leditia daca am gresit, dar in primul post nu ai mentionat ca stai cu chirie fara nici un act. Deci s-ar putea sa fie o problema. Cat despre veniturile familiei, mie nu mi s-a spus nimic, probabil si din cauza ca indeplineam conditia.
Sincer imi pare foarte rau ca intampini astfel de piedici, dar mereu ramane o speranta.
Iti doresc sa ti se indeplineasca dorinta !
Noua Dumnezeu ne-a auzit rugile si acum avem o fetita de opt luni.

Sa auzim numai de bine!

carmen
http://pg.photos.yahoo.com/ph/serban_grigoras/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Asa cum ti-a spus si Carmens, daca statteai cu chirie dar cu acte se putea. Stiu ca o fata pe la adoptii spunea ca trebuie sa ai o declaratie data de proprietar (chiar daca e vorba de parintii vostri) prin care sa se angajeze sa nu va dea afara nu stiu ce perioada.
Cat despre salarii, nici noua nu ni s-a spus ca ar fi o limita (5 mil.pe membru de familie cum spui tu). Ni s-au cerut doar adeverinte de salariu.
Legat de subiectul deschis, ce sa zic. Pana sa incep procedurile de adoptie nu m-am prea gandit la copiii din orfelinate. Asta si pentru ca nu dispun de niste venituri care sa-mi permita sa ma duc si sa fac tot felul de gesturi caritabile. Pana acum am acumulat, asa avem acum casa si asa putem adopta.
Si ca sa revin la conditiile pentru adoptie, mie mi-a fost teama sa nu am probleme pentru ca am casa cumparata cu credit ipotecar. Deci casa este a mea, dar e ipotecata in favoarea bancii. Nu a fost absolut nici o problema.

Alexandra

Cristina, sper o viitoare mamica de ghemotoc mic-mic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iris2002 spune:

Nic,

Eu am avut ocazia sa imi petrec ceva timp(voluntar) prin niste orfelinate. Nu voi povesti ce am vazut pe acolo, va intristati, copilasi de 4-5-6-7 ani care nu stiu sa vorbeasca, pentru ca nimeni nu le vorbeste, jocul propus de persoanele (necalificate) care se ocupa de ele e de obicei : hai sa ne jucam de-a tacerea...adica toti copilasii trebuie sa stea nemiscati in pat, si sa nu scoata un cuvint...(nu e o gluma, din pacate). Orfelinatele pe la care am fost eu erau la sate, veneau ajutoare din Anglia si Olanda, ghiciti ce se intimpla cu hainutele si alte bunuri? Ajungeau la domnul director de spital, la doamna director de scoala, la copiii preotului satului, etc...nu vreau sa imi amintesc ca mi se face rau.
Nu inteleg nici eu de ce nu se ocupa lumea serios si de adoptiile internationale, pentru ca fusesera sistate la un moment dat, cind erau cumnatii mei ocupati sa adopte doi copilasi. Ei ar fi vrut sa fie copilasi din Romania, insa nu a fost posibil. Au acum doi baietei minunati (primiti la 2,5 si 6 ani, nu bebelusi) din Columbia, si ii iubesc ca pe ochii din cap. Ar fi putut fi sansa unor copilasi romani.
Nu ma intelegeti gresit, toti copilasii trebuie sa aiba sanse, de aceea nu inteleg de ce familii din occident sunt impiedicate sa ofere o sansa copilasilor din orfelinatele romanesti.
A nu se intelege ca nu-mi iubesc nepoteii, sunt cei mai frumosi baietei din lume si ii iubesc mult mult mult !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Leditia spune:

Aissa,noi stam cu chirie la niste oameni plecati afara,nicidecum la parinti.Si nici adresa din buletin nu e pe adresa parintilor ci pe a fratelui meu,caci acolo si stau cand merg acasa( si mai mult ca ai mei tot ziceau ca pleaca la tara..si sa nu-mi fac de nu stiu cate ori buletin mi-am facut pe adresa fratelui meu.).Aici,in Bucuresti,stam cu chirie la particular,sa spun asa.Insa majoritatea cunostiinteleor care stau cu chirie(si chirie foarte mare)nu au acte pt ca li se spune din start..vreti bine,nu vreti gasesc pe altii.Din pacate asta e realitatea.
Carmens imi cer scuze,chiar am omis sa scriu ca stam cu chirie dar fara acte..e o chestie atat de frecventa incat am crezut ca se stie..
Si da,se cer adeverinte de salariu insa daca nu indeplinesti aceasta conditie ti se spune..noi am spus exact ce situatie avem,cum stam,ce venituri avem s.a.m.d...si ei ne-au raspuns ceea ce-am scris.
Numai bine si sanatate voua si bebeilor vostrii.
Leditia.

Mergi la inceput