Cum ati ajuns fratilor aici ?!

Cum ati ajuns fratilor aici ?! | Autor: tata lu Toma

Link direct la acest mesaj

- Iubituleeee, iubituleeeee, trezeste-te !
- Da de ce ? Mai lasa-ma putin .
- Bine te las si plec singura !
- Unde ?
- Cum unde ? In luna de miere.
- Aoleu, vin si eu !
Ma ridic din pat cu greu. Am un cap cat o banita, sunt mahmur dar in mod surprinzator ma dezmeticesc rapid. Da, deci ieri ne-am casatorit si azi plecam in Austria, la schi !
Suntem in 27 Decembrie si afara ploua neintrerupt de aseara. Din fericire insa, e cald asa ca poleiul nu pare sa fie o amenintare. Am de condus pana la Budapesta si e suficient faptul ca mor de somn; lunecusul mi-ar fi pus capac.
Incarcam masina pana la refuz si o pornim la drum. Doamne Ajuta !
Oprim la prima casa de schimb valutar care ne iese in drum si schimbam in valuta tot ce ne-a mai ramas dupa ce am achitat azi-noapte carciuma. E bine ! A mai ramas d’un snaps s’un vurst pe partie, probabil.
Ploaia ne insoteste toata ziua si toata tara, dar pe la 10 seara ajungem , teferi in Budapesta unde nu putem sa ratam o cina la “Fatal” .
Bagam, deci, masina in parcarea hotelului si fugim pe Vaci Utca sa ne infruptam din minunata bucatarie maghiara. Ce ciorba de fasole divina, ce gratar dumnezeiesc…
In dimineata urmatoare ne trezim devreme pentru ca ne mai asteapta o buna bucata de drum pana acolo unde ne vom petrece urmatoarele 10 zile – Lech, Austria.
Afara ninge linistit.
Iesim din parcare si constat cu imensa bucurie ca sub stratul pufos de zapada care s-a asternut deja, pe strazile Budapestei, se afla un minunat strat de gheata pe care masina incepe sa patineze gratios. Ma conformez conditiilor de trafic si ma inscriu intr-o coloana care inainteaza precaut spre iesirea din oras.
Traversam Dunarea si la coborarea de pe pod traficul pare sa se blocheze. Semaforul se face rosu, eu franez, opresc si ma uit mut in oglinda retrovizoare in care vad un Alfa Romeo rosu, superb care vine, vine, franeaza si se opreste in … noi.
In secunda urmatoare ma dau jos si printre injuraturile cele mai suculente, pe care le am in repertoriu, ma gandesc cu groaza la luna noastra de miere care pare, in acest moment, ratata. Ajung in spatele masinii si stupoare : in timp ce botul masinii rosii este varza, Cielo-ul nostru este perfect intact. Doar placuta de inmatriculare pastreaza un mic semn al buselii tocmai incheiate. Ii multumesc lui Dumnezeu, pup nevasta si pentru ca micutul Schumacher nu vrea sa mergem la Politie, ne facem o cruce mare si o pornim spre Austria.
Ninsoarea se inteteste, vantul la fel ,astfel ca masinile de deszapezire prezente pe autostrada, intai in Ungaria, apoi in Austria, fac fata cu greu vifornitei de afara. Nu se mai circula decat pe o singura banda iar noi mai avem inca drum lung pana la Lech.
Masina e ca barca pe valuri, inaintam din ce in ce mai greu, afara e noapte deja iar Raluca sta ghemuita si aproape muta in scaunul ei. Pana la urma cedez la insistentele ei de a ne opri asa ca la prima iesire de pe autostrada, fac dreapta si ajungem in Rosenheim. Da, suntem in Germania undeva nu departe de Salzburg.
Constatam, cu stupoare, ca toate hotelurile si pensiunile din Rosenheim sunt pline pentru ca are loc nu’s ce concurs de table, sau de mancat carnati, sau de cantat iodlere, sau de nu’s ce mama ma-sii ! Cu chiu cu vai gasim pana la urma o camera libera, in buricu’ tragului la, probabil, cel mai scump hotel din zona. Deutschland uber alles !
A doua zi dimineata, vremea pare sa fi revenit la sentimente mai nobile asa ca dupa un mic dejun copios cu vedere idilica spre un parc troienit de zapada, pornim din nou la drum.
Reintram in Austria, trecem de Insbruck si, cu cateva zeci de kilometri inainte de granita cu Elvetia, parasim autostrada in favoarea unui drum de munte care intra adanc in inima tinutului Arlberg. Soseaua, urca vitejeste, eu la fel ignorind semnul care-mi recomanda montarea lanturilor. Trecem de celebrul St.Anton, cel cu piste de Cupa Mondiala, urcam in continuare si incepe iar sa ninga.
Din nou semn de montat lanturi :
- Iubitule, nu vrei sa punem lanturile ?
- Nu iubito, ma descurc !
Nu apuc sa termin propozitia si constat ca … nu ma mai descurc. Masina refuza sa mai urce si se opreste in panta, in curba, in viscol.
- Iubito, trebuie sa punem lanturile
- Bine iubitule, vrei sa te ajut ?
- Da, multumesc !
Ma dau jos din masina, rascolesc portbagajul si in sfarsit gasesc lanturile care erau, evident, pe fundul acestuia. Inutil sa va mai spun, cred, ca nu le mai montasem niciodata.
Raluca coboara si ea in vijelia de afara si incearca sa desluseasca instructiunile :
- Se prinde capatul galben al lantului de clema rosie !
- Are fo’ trei cleme rosii si cel putin tot pe atatea capete galbene ! …
Reusesc, dupa vreo jumatate de ora, sa le montez, timp in care pe langa noi trec cateva masini care desi vadit incomodate nu par sa se enerveze sau macar sa se sinchiseasca.
Chiar si cu lanturile puse, masina nu vrea sa se urneasca decat la vale asa ca sunt nevoit sa cobor cativa metri buni ca sa reusesc sa abordez apoi cu succes panta. Victorieeeeeeeeeee! Masina urca triumfatoare, fac o curba stransa la stanga si intram intr-un … tunel curat, uscat, lung de cativa kilometri. Fir-ar sa fie !!!
Iesim din tunel, suntem in Flexen Pas la aproape 1800 m altitudine si afara ninge atat de tare ca nu se vede nimic, nimic, nimic. Sunt nevoit sa opresc pentru ca nu mai am puncte de reper. In timp ce ma dau jos, din sens opus apar niste reflectoare puternice care se dovedesc a fi un utilaj imens de curatat zapada. Ma lamuresc, astfel, incotro e drumul si dupa cativa kilometri buni de coborare ajungem in sfarsit la Lech. Multumescu-ti Tie Doamne !!! Ninsoarea a stat si toata lumea curata vesela troienele de zapada, ajutindu-se de niste masinarii caraghioase dar foarte eficiente.
Parchez in fata hotelului unde suntem intampinati de un nene dragut care o pofteste pe Raluca inauntru si apoi ma priveste ciudat. Eu deschid portbagajul, intrebindu-ma daca figura lui e inspirata de faptul ca Cielo-ul meu sta parcat intre mertane si beemveuri, in timp ce el vine langa masina , sterge placuta de inmatriculare, se ridica si ma intreaba :
- Vorbiti romaneste ?
- Da !
- Cum ati ajuns fratilor aici ?!
- Las’ ca-ti povestesc eu …

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dede spune:

Brrrrr ..... [vin fiert]
Il astept pe Vlad pe schiuri :).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

constat ca pe site-ul asta baietii au talent la scris!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Marina

constat ca pe site-ul asta baietii au talent la scris!


Marina



io zic mai mult: vlad are talent de scenarist!

vlad: si, si?... mai departe???

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dana P spune:

"frumos" inceput de luna mieroasa.

felicitari pentru povestire
asteptam continuarea

dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Excelenta povestirea


Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anangel_lexi spune:

As vrea si eu asa o luna de miere...sincer...cu peripetii cu tot!

I wish I were an angel...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pnt_loredana spune:

Foarte, foarte, foarte dragut! Felicitari, chiar ai talent de scenarist!
Nu stiu de ce dar mi-a fost cam frig pe parcursul povestirii.
Pe cand continuarea?

lory

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Ma alatur si eu: si si mai departe? Astept cu nerabdare continuarea

Andreea
Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mara03 spune:

vrem continuareeee! vrem continuareeee! vrem continuareeee! adica, sa ne zici cum a fost si schiatu, si drumu-napoi, si...

Andreea & Tudor (9 dec. 2003)
daca doriti sa ne (re)vedeti :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Astept si eu continuarea.

Claudia

Mergi la inceput