crize,toane si fasoane-HELP!

Fetele,cum faceti fata la crizele de personalitate???
Al meu are momente (slava Domnului nu foarte dese ca as lua-o razna)cand nu ma mai pot intelege cu el.Marc are toane si fasoane cat pentru o gradinita de copii
Ultima criza ..acum vreun sfert de ora cand imi venea sa musc din scanduri sa-mi stapanesc nervii. voiam sa.l scot afara dar facuse caca si hai mai puiule sa te schimb..a inceput sa urle,dar sa urle fratilor de credeam ca imi apare protectia copilului la usa.Si nu numai..sa dea din picioare,sa dea cu capul si abia il tin ,e foarte foarte puternic...cred ca isi spargea capul de perete,asa si-a sucit nasul de umarul meu si cu cat se loveste cu atat da mai tare ,se enerveaza si mai tare si racneste ca din gura de sarpe si da din picioare atat de tare ca sunt albastra pe sani.Sunt ingrozita de crizele lui ca nu merge nici sa-l las sa se racoreasca ca de.a naibii face mai urat,daca ii vorbesc clar si raspicat se uita la mine o clipa si incepe iar si daca-l iau cu binisorul nu rezolv chiar nimic.
Cand voia sa se tranteasca pe jos il duc in fata canapelei si il las sa-si faca mendrele acolo ca am gresie pe jos si e periculos.Pe canapea da cu capul plin de draci..acum doua zile avea o dunga rosie transversala de am zis gata,si-a rupt cartilagiul,il fac boxer.
In general e un copil bun,pricepe prea multe,e cuminte si ascultator,dar cand il apuca pandaliile e de groaza...il mai apuca si pe-.afara cand nu.i permit ce vrea si zau ca am momente cand imi vine sa.l trantesc..mai ales ca de multe ori motivul crizei de personalitate e de-a dreptul stupid,
Ma mai pocneste,dar nu oricum,imi arunca in cap cu ce nimereste si daca ii fac observatie,gata se crizeaza tot el ,mai tare ca mine,in genul descris mai inainte cand nu stii ce are de fapt ca tipa de zici ca.l bate cineva cu urzica.Ex..tot azi...era pe canapea in toane bune,cu telecomanda,juca tetris,la vreo 2 m de tv si bea un suc..asa de dulce era ca m.am dus sa.l pup..s-a oftikat si a aruncat cu telecomanda,m-am ferit ,a nimerit in tv de am zis ca sparge ecranul si a cazut sub masuta.Dupa un timp m.am dus sa o ridic ,mi.a luat-o din mana si zbang cu ea in geam,dupa ce a daramat ceva de pe pervaz.Si ca sa vezi,el incepe sa tipe si sa zbiere de ma uitam la el cu gura cascata.
Nici nu-l pot lasa sa urle ca.mi rupe inima,n-am facut-o niciodata,poate si de asta isi permite atatea,cand il apuca nabadaile.
Inca odata precizez ca e un copil inteligent si dulce,e generos,foarte vesel,cuminte, stie tot si intelege doua limbi,ne alintam,in general e intelegator,mananca bine,doarme bine,are resurse inepuizabile de energie...si o personalitate atat de infipta!!Copilul asta a stiut dintotdeauna exact ce vrea,nu renunta si nu merge sa.l pacalesc,si credeti-ma ca ma pricep.La fel si in sens invers.Cand nu vrea ceva,NU VREA !!si poti sa crapi langa el ca nu-l determini sa accepte.Te epuizeaza pur si simplu.Are o memorie fantastica si cauta la nesfarsit metode sa ajunga la ce vrea si e asa iscusit si siret..Recunosc ca e si foarte rasfat.
ooooof..sper sa treaca si faza asta ca realizez(despre mine) ca n-am rabdarea necesara,ma scoate din sarite la faze din astea care pe care cand intinde coarda cat se poate de mult,cand stiu sigur ca are doar draci si nu sufera de cevaCel mai tare ma enervez cand face ceva ce stie de luni de zile ca nu se poate,nu e voie,se poarta de o mie de ori frumos si apoi bang!,desi ma controlez in general sincer imi vine sa ma urc pe pereti cateodata ori sa.l scutur bine,sa se linisteasca.
voi ce solutii aveti??
Anca si Marc-1,9 ani

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

sinzi_ana spune:

Anca, si David tot asa nervos este...numai ca nu are fortza pe care cred ca o are Marc!!!
Cel mai tare urla cand ii tai unghiile...atunci sa te tii! si vecinii nostri la fel!
Si el se da cu fundu de ciment si cu capu de spatarul scaunului in care mananca, sau de mine (daca il tin in brate), flutura din maini si picioare cand e nervos sau arunca cu ce nimereste...
Cred ca face parte din personalitatea lor de copii!!
Cand mai are "crize" eu incerc sa rad de el, si ma amuz si e foarte nedumerit...iar uneori chiar se potoleste...
Dar mie Marc mi s-a parut asa manierat...a fost cuminte cand ne-am intalnit...
Pupici si rabdare...
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

Cristina_C spune:

Al meu are 1 an si 8 luni. Si el este un copil naravas si in cel mai bun caz macar o data pe zi imi serveste cate-o scena de genul celor descrise de voi, indiferent daca suntem afara sau in casa. Nervi tari, rabdare si flexibilitate - asta trebuie, si eventual ajutoare - tata, bunici- cand simti ca nu mai rezisti. In general stiu ce-l enerveaza si de aceea incerc, pe cat posibil sa anticipez si sa evit anumite contexte ca sa nu-l provoc. De exemplu, nu mai pot sa intru cu el in magazin pentru ca ar vrea sa sara din cosul de cumparaturi si sa scoata tot din rafturi. Am patit-o o data urat de tot, m-am invatat minte si de atunci nu-l mai iau, ca-mi aprind paie-n cap. Mai rau e cand il apuca din senin, atunci trebuie sa-l las sa se descarce intr-un fel pentru ca nu poate obtine ce vrea pentru ca, in acele momente de furie, n-am sa comunic cu el. Imi este imposibil sa raman calma cand urla si vrea sa se dea cu capul de pamant sau de pereti, dar raman ferma si nu cedez, nu ma las impresionata. Stau langa el si am grija sa nu se loveasca, prefer sa-l iau in brate si sa dea cu picioarele in mine decat sa se accidenteze, pentru ca in acele momente nu-si da seama ce face. In rest si el e un copil destept si sensibil, dar cand are crize din astea e de nerecunoscut. In ultimul timp parca face din ce in ce mai rau si nici n-am curajul sa merg cu el la grupa de joaca. Odata s-a enervat asa de tare acolo, incat, dupa ce a trantit toarte jucariile, a sarit sistematic bataie la ceilalti copii. De atunci a prins un fel de aversiune fata de ei pentru ca, la urmatoarea intalnire care a fost si ultima, din nou i-a lovit pe cativa cu toate ca nu se certase cu ei de la jucarii. Mi-am zis sa iau o pauza de la grupa pana se mai linisteste ca nici ceilalti copii n-au nici o vina sa o incaseze. Culmea e ca nici unul n-a ripostat si-a ramas al meu pe post de bataus si eu de mama de bataus. am citit intr-o carte care mie-mi place foarte mult (Anne Bacus, psiholog - Cresterea copilului de la o zi la 6 ani), ca parintii trebuie sa ofere copilului ocazii de a-si manifesta impulsurile agresive dar intr-un mod nedestructiv pentru el sau pentru altcineva: maltratarea animalelor din plus, jocul cu apa si cu nisip, alergatul, saritul, lovitul cu ciocanul de jucarie sau fotbalul - activitati vioöentein care sa-si poata elibera agresivitatea. Intr-adevar, am observat ca Robert este mai calm dupa asa ceva. Cam asta-i cu crizele de personalitate, sunt cu atat mai puternice cu cat personalitatea este mai accentuata si noi avem noroc de-asa ceva!

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

ocebine spune:

M-am confruntat cu asa ceva si eu dar la cei doi baieti episoadele au fost diferite.
Nicholas mi-a facut prima oara pe strada si greseala mea a fost ca am incercat sa-l potolesc cu orice pret ca nu fac circ pe strada. Smekerul s-a prins si mi se trintea cind mi-era lumea mai draga. Atunci am aplicat metoda nebagatului in seama si a mers. Deci cind incepea balamucul pur si simplu nu vorbeam cu el, nu ma uitam la el (cu coada okiului ma uitam la el bineinteles). Ma asezam linga el si taceam chitic. Cind a vazut ca nu ma agit, a mai facut de vre-o 2-3 ori dar fara audienta nu a mai fost amuzant pentru el si s-a lasat pagubas.

Cu Alex a fost mai complicat. Alex iubeste circul in mod deosebit. Am incercat metoda cu nebagatul in seama si se potoloea un pic, dupa care cind eu credeam (naiva de mine) ca e OK, se punea pe un racnit si mai puternic. Am avut momente cina pur si simplu imi venea sa-l las acolo in strada dar....Pina la urma a mers metoda vorbit pe ton ferm si pe pozitie. Situatie: urla ca nu vroia sa fie schimbat: repetam la nesfirsit si eu, pe ton calm (si inauntru urlam si eu) "Nu mergem nicaieri(sau mincam sau orice alta activitate) pina cind nu te potolesti" Nu variam propozitia pina cind nu se potolea. A durat faza asta cam 5 luni.

Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg

Midori spune:

Noi nu am atins apogeul varstei faimoase de doi ani.

A intrat intr-o criza tot asa cum povetesti de ramai perplex,
am pus-o cu picioarele in apa rece si s-a calmat spre surprinderea mea (soluita asta am citit-o tot pe DC).

Referitor la povetea cu telecomanda eu l-as fi pus pe el
sa o aduca de jos si Gata.

Vezi , nu-l trata ca pe o papusica,
da-i timp si pregateste-l pentru toate, pt iesit afara, mancat ble,,bla.
Eu vorbesc de ma doare gura,
UNEORI CE FAC EI ESTE TARE IMPORTANT si nu-i bine sa-i intrerupi.

Eu vorbesc acum ca de, de cateva zile nu mi-a mai aruncat farfuria cu mancare pe macheta (asta-i distractia ei cea mai mare)...

pa, pa
C&Mi

Tareia spune:

Ce merge cel mai bine la noi (Damin are 19 luni), e urmatoarea fraza, spusa cu seriozitate si calm:
"Bine,daca nu vrei sa-ti tai unghiile (sa-ti pun scutecul, sa-ti dau hainele, etc) atunci ramai singur in camera si fa ce vrei ca mama merge afara."
Ies din camera, inchid usa (pe care el nu o poate deschide singur) si astept un pic. Atunci el incepe sa strige "mama" de vreo 2 ori si sa planga. Dupa cateva scancete intru in camera, el vine la mine spasit si se aseaza ca sa ii tai unghiile sau sa-i pun scutecul, si ii explic de ce trebuie sa fie facute actiunile respective (cu un pic de suparare in voce). Cred ca il sperie ca se vede singur. De multe ori nici nu mai trebuie sa ies din camera, se conformeaza doar cand aude cuvantul "singur".
Damin nu face crize, doar ca incepe sa fuga prin camera (si are chef sa fug dupa el) si nu sta locului cand trebuie sa fac actiunile de care ziceam mai sus. Daca se enerveaza cateodata, ma uit la el putin incruntata si cu o privire dezamagita si se linisteste repede.
Am citit undeva ca e mai bine ca atunci cand se comporta urat, copilul sa vada suferinta pe fata parintilor lui decat o reactie severa, cum ar fi cearta sau bataia.In felul asta se linisteste mai repede.
Succes !

oLo spune:

'treci la coltz cu mainile sus' e formula magica :)). Nu se (mai) duce de loc la coltz, pt ca se potoleste... E drept, ca in 1% din cazuri mai da si asta gresh. Si cum aproape peste tot este cate un coltz... ;)



Mihaela
Anaïs & Emma

magrad spune:

Fetita mea e mare..acusica face trei ani dar in jurul varstei de 1 an au inceput primele fite..tranteli pe jos,urlete si dat din maini si din picioare daca nu ii conevena ceva. Tactica pe care am aplicat-o a fost cea a plecarii de la locul cu pricina (daca era posibil) sau a ignorarii:nu vad nimic,nu aud nimic.O lasam acolo, inchideam usa si ma duceam in alta camera, sau, daca era afara ma ndepartam putin sau simulam pleacarea. Daca as fi incercat sa o cert, trebuia sa urlu mai tare decat ea ca sa ma auda asa ca nu as fi avut succes.Teoria i-o faceam dupa ce se potolea.Cand a mai crescut(pe la 2 ani) am prins si alta smecherie: fiica-mea nu suporta sa fii suparat pe ea si sa nu-i vorbesti.Asa ca...ii spuneam ca ma supar si chiar asa faceam...ma comportam ca si cum nu mai exista...intr-un minut ii trecea tot...venea plangand cerandu-si iertare si trebuia neapart sa o pup ca sa ii arat ca mi-a trecut.
Asta e experienta noastra de pana acum.Sper sa te ajute.Bineinteles ca au fost si momente cand nu a tinut nici o tactica..dar putine.
Mada si Sabina

energy spune:

cred ca magrad a adoptat cea mai buna solutie. Asa o sa fac si eu,deocamdata la noi nu sint crize asa puternice, dar vad un "inceput promitator" de catva timp.

Anca L spune:

Si Luca ( 2 ani si 5 luni) are acelasi comportament. Si intr-adevar, simteam ca o iau razna cand il apuca, fiindca nici o metoda nu mai mergea: am incercat totul, de la pus la colt, trimis la el in camera, ignorat, explicat, etc... pana la (si-mi pare rau) o palmuta la poponeata.
De cateva zile am descoperit o metoda care tine, cel putin deocamdata: cand incepe sa tipe aiurea, ma prefac ca nu-l vad si incep sa-l caut prin casa, ma uit "prin el", ba il intreb chiar daca nu cumva l-a vazut pe ... Luca. Atunci inceteaza ca prin farmec, e f mirat ca stau in fata lui si totusi "nu-l vad". Daca i-am captat atentia si nu mai urla, putem avea un dialog. Ba chiar il intreb daca nu stie cine e baietelul ala care tipa adineauri aici, fiindca baietelul meu cel cuminte nu face asa, etc...
De obicei il pufneste rasul si intra imediat in joc, ba chiar discutam ca despre o alta persoana despre cel care tipa si incerc atunci sa-i explic ca daca nu-i convine ceva trebuie sa-mi vorbeasca, fiindca numai asa il inteleg.

Presupun ca conteaza f. mult si varsta, mi se pare ca acum mi-e mult mai usor sa-l calmez decat acum cateva luni.
Si recunosc, metoda asta am aplicat-o numai acasa, in parc nu mi-a reusit, din pacate .

mamica dulce spune:

fetele,vad ca aplicati cu succes metoda lasat singur!tareia...esti mare!!daca se linisteste asa si devine bland mielut...
am incercat tot ce ati spus.rezultat?
cel putin cand ma enervez prea tare si nu mai reist ii spun PA MARC!!stai si-ti fa de cap pan' te saturi!
el ce credeti ca face??
spune foarte frumos PA MAMA!!si.si gaseste de treaba(e si asta o chestie ca-si cauta singur de lucru si se descurca atat de "bine" de strang dupa el de mi se face rau.
Cert e ca-l doare fix in paispe ca plec,el se descurca
Si afara la fel,daca incepe sa o ia hais...degeaba dupa lupte seculare ii zic pa,te las aici..se uita la mine,da din umeri,zice dulce paaa! si o ia tot unde vrea el.!.Asta de vreo doua luni de cand e asa jmeker,pana atunci venea dupa mine.Demult apuse vremuri bune...
E un gentleman perfect in societate,un ingeras,nu se cearta,nu se bate,toata lumea zice mamaaa ce copil destept si cuminte mai ales..nu banuieste nimeni ce dracusori are in fund si cat de intepat si infipt in pampersi.
Cu treci la tine in camera nu merge,cu ignoratul e absolut imun,el e foarte "cool" se descurca si face tot ce are el chef,pot sa ma intind pe garduri in fata lui,si moooor de ciuda.STIE CE VREA si basta!!,o sa incerc metoda sanzianei cu facutul misto...si astept sa creasca,sunt convinsa ca intr.o jumate de an altfel discutam discutii.
Cristina,e cam nasol ca sare la bataie,zau ca nu stiu ce sa spun,poate ar trebui totusi sa-l duci la copiisi sa-l iei imediat ce face urat,stii tu relatia cauza-efect.Acum sigur nu intelege ca nu mai e dus acolo pentru ca a fost obraznic si a lovit copiii,poate o sa faca la fel si peste o jumatate de an.Daca,insa,il iei de la locul faptei de vreo 10 ori,se prinde el cum e treaba si se linisteste.Eu asa as proceda.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0