Hei, asha da!

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Descintec, ai dreptate, mai important e ca ei sa aiba un zbor frumos in viata. Si totushi, as prefera ca "provocarile" de genul asta in viatza sa fie cat mai putzine

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maria m m spune:

acest subiect ma priveste si pe mine.am o fiica de imediat 13 ani.

maria, de Paula si Miruna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

sa-ti traiasca, Maria. cand exact e nascuta fiica ta?
Pupici

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maria m m spune:

quote:
Originally posted by lorelei_19

sa-ti traiasca, Maria. cand exact e nascuta fiica ta?
Pupici

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm



Draga mea,
Miruna este nascuta pe 19 august 1991.

fiica ta?

maria, de Paula si Miruna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dee-Dee spune:

Bine v-am gasit!
De mult tot incercam sa intru si eu in vorba pe undeva pe forumul asta, pe tema dragilor nostrii adolescenti (care incep sa ne cam manance zilele!)Eu am o fetita de 12 ani, care tocmai a terminat cls.5-a si mai am si.... o gramada de intrebari si "problemutze" de discutat cu mamicile care trec prin aceleasi "metamorfoze" ca noi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maria m m spune:

bun venit,Dee-Dee!

cat despre intrebari....o multime
si despre raspunsuri..si mai multe!


maria, de Paula si Miruna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns titisha spune:

Nu pot da sfaturi, dar impartasesc din experienta mea, care este oricum abia la inceput!
Cred ca inceputul de adolescenta la copilul nostru este cam diferit de al nostru. Noi am fost crescuti in alt sistem si de aceea incerc sa nu fac o copie la indigo: adolescenta mea cu a lui. Ar fi o mare greseala. Imi place sa spun ca “invat sa-l cresc odata cu el”.
Este maricel deja, 13 ani jumate si confruntarile au aparut.
Doar un exemplu: am ramas muti de uimire cand in urma unor discutii cam aprinse si de lunga durata, in care vorbeam mai mult noi parintii, copilul ne-a spus acum catva timp: “mami, prioritatile mele nu corespund cu ale voastre. Eu nu o sa-mi traiesc viata pe terenul de tenis”. Cuvintele par de o mare gravitate, mai ales ca erau spuse de puiul nostru. Era vorba despre pasiunile extrascolare. Copilul joaca de mult tenis, concursuri nenumerate, cu rezultate bune, dar o munca extraodinara, unde nu este de ajuns numai talentul, ci multe alte renuntari. Ca nu esti la “fitze”, ii spuneam noi. Sincer, am acceptat destul de greu parerea unui pusti. Dar ne-am dat seama, ca chiar daca antrenorii spun ca are talent, el defapt este “brinza buna in burduf de caine” si “dragoste cu sila nu se face”. Pentru el acest refuz nu era doar o toana. Mai demult inmugurise in el o pasiune pentru o alta activitate, (nobila, de altfel) cu care noi nu prea eram de acord, o consideram pierdere de timp. De atunci, tenisul este doar o pasiune, si nu de performanta.
Oare cu cate astfel de situatii ne vom intalni (mai mici sau mai mari), cand el va spune “nu”, iar noi defapt el credeam pe culme????
Incerc sa fiu flexibila, sa-l las sa hotarasca singur (sa nu aleg eu in locul lui), dar undeva in umbra sa-i indrum pasii si sa-i fiu mereu alaturi. Si sa-l ascult, mai ales atunci cind imi aduce argumente ….. Cred ca este foarte bine sa-l lasam sa vorbesca in orice situatie …sau sa ne povesteasca orice ….si abia apoi sa ne spunem parerea cu mare diplomatie…

P.s. Adela99 ce supriza placuta sa te reintilnesc!!!.
Titisha

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns craciunitza spune:

ma bucur foarte mult pentru aceasta noua sectiune
multumesc desprecopii.com si tie, descantec, pentru link-ul cu forumul coolgirl!
abia astept sa am timp sa citesc in liniste, am vazut acolo niste idei... hm!

Nu certati copiii cand viseaza!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simi spune:

Dragele mele, primiti-ma si pe mine printre voi, va rog!
Am un baiat de 13 ani jumate (nascut pe 21 februarie 1991) si e un copil cuminte, invata bine, nu avem probleme cu el, numai ca a cam inceput sa-si dea ochii peste cap cind vorbesc cu el, mai observ un ton obraznic uneori, e mai irascibil, dar cred ca toti copiii la virsta asta incep sa devina dificili (un pic, nu-i asa?)
Va urmaresc cu interes ,iar voi mamicile cu copii mai mari (Cleomax)dati-ne va rugam sfaturi, trucuri, cum s-o scoatem la capat onorabil, sa stim sa fim aproape de ei ca e o perioada grea din viata lor si nici lor nu le e usor(nici noua ).
Va pup,
Simona mamica de Alice (3 ani) si Sorin (13 ani).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns craciunitza spune:

simi, baiatul meu are 12 ani jumate si face la fel, nu este un copil rau si tocmai de asta incerc sa-i tolerez unele scapari, oare cand trece perioada asta? trece?

Nu certati copiii cand viseaza!

Mergi la inceput