Sindromul Stein-Leventhal

Dragele mele,

S-a confruntat vreuna dintre voi cu acest sindrom? (cunoscut si sub denumirea de sindrom al ovarelor polichistice, diferit de diagnosticul de ovare micropolichistice). Sau poate stiti mai multe despre el? Cat de greu este sa concepi un bebe cu acest sindrom? Ce tratamente ati urmat si care au fost experientele voastre? Cat de importanta este varsta ca factor in sansele de succes?

Eu am 24 de ani, dar nu sunt casatorita si nu sunt convinsa ca prietenul meu este barbatul alaturi de care vreau sa-mi petrec restul vietii, asa ca deocamdata nu se pune problema unui bebe. Dar imi doresc foarte mult un copil (sau mai multi) in viitor si mi-e frica de ce ma asteapta (de greutatile pe care o sa le intampin pentru a concepe un bebe).

Urmaresc de mult timp ceea ce postati voi, nu am postat pana acum la 'asteptand un ingeras' si vreau sa va spun ca sunt alaturi de voi, ma rog pentru voi si va doresc din tot sufletul sa vi se implineasca cea mai arzatoare dorinta!

Cu drag,

Lai

claudia_a spune:

Citeste aici si ai sa vezi exact cam ce reprezinta:

http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000369.htm

Sindromul Stein-Leventhal include ovarele polichistice...inversa nu este intotdeauna valabila (adica daca ai ovare polichistice nu inseamna ca ai sindromul asta)!
Tratamentul este destul de greu, iar rezultatele lui sunt mai mult sau mai putin satisfacatoare....de ce? pentru ca activitatea ovarelor este dereglata...hormonii nu functioneaza normal, secretia lor la nivelul ovarelor este dificila....in principiu cu schemele de tratament explicate si in site-ul de mai sus, se presupune ca se obtin rezultate!!!
Oricum diagnosticul asta se pune dupa multe analize!!!
Poate nu este cazul tau...cauta un medic bun si vezi exact ce anume ai..

Pupici
Claudia

lai spune:

Claudia, multumesc pentru raspunsul tau! M-am uitat pe link-ul dat de tine, si nu suna bine.. la fel cum nu suna prea bine nici celelalte informatii pe care le-am gasit pe alte site-uri pe internet.. de aici si teama si tristetea mea..

Din pacate este cazul meu, diagnosticul a fost confirmat de mai multi doctori. Nu prezint toate simptomele asociate cu sindromul, sau nu toate cu o intensitate foarte mare, nu sunt obeza, dar am o tendinta spre ingrasare, am un ten acneic, hirsutism nu monstruos, dar peste medie, cicluri neregulate, ovare depistate la ecograf ca avand aspect polichistic, cu cativa ani in urma am avut o amenoree de un an de zile, moment in care am facut niste dozari hormonale care indicau tot Stein-Leventhal; organismul a raspuns bine la un tratament cu progesteron; acum am menstruatie, nu regulata, dar undeva intre o luna si doua luni apare, si asta natural, fara a fi stimulata, insa nu stiu cate din ciclurile astea sunt ovulatorii, daca or fi vreodata. Celelalte simptome nu sunt foarte pronuntate asa ca nu ma deranjeaza foarte tare, durerea mea este cum va fi cu bebe..

Lai

danais spune:

Un site foarte bun si complex:
www.inciid.org

Eu am fost la n doctori, cred ca vreo 6 in total, dintre care doi mi-au spus ca am sindromul ovarelor polichistice, ceilalti au spus doar ovarita polichistica. Nici eu nu stiu ce sa cred. Exista foarte multe controverse in lumea medicala pe marginea acestui sindrom. Unii spun ca nici nu exista ca atare, ca sub acet nume sunt grupate afectiuni endocrino-ginecologice diverse, carora nu li se poate gasi cauza. Fiecare medic se bazeaza pe altceva pentru a pune diagnosticul acesta.

In general simptomele sunt amenoree sau oligomenoree, anovulatie sau oligoovulatie, hiperandrogenism (hormoni masculini in exces), manifestat mai ales prin hirsutism (pilozitate excesiva), infertilitate, supraponderabilitate sau obezitate si nu in ultimul rand chisturi ovariene (ovarele sunt marite si au un asa-numit sirag de perle, format din foliculi care nu au crescut suficient pentru a se produce ovulatia). Din nefericire multi doctori se agata de descoperirea ecografica a unor ovare polichistice si pun repede diagnosticul de sindrom al varelor polichistice, cand de fapt realitate este alta.

Unii medici sustin ca este suficient sa identifice trei astfel de simptome pentru a pune diagnosticul de sindrom al ovarelor polichistice, altii insista pe valorile hormonale, mai ale pe raportul LH-FSH in ziua 3 (in general acest raport ar trebui sa fie aproximativ 1, un raport mai mare decat 2 in favoarea LH-ului inclina balanta catre un diagnostic de sindom al ovarelor polichistice.) Valorile testosteronului sunt de asemenea importante pentru diagnostic. Mai nou, exista o teorie cum ca insulina ar fi responsabila de toata problema: hiperinsulinemie, rezistenta la insulina, diabet.

Eu personal nu stiu ce sa cred, este o zona gri a medicinei, plus ca este recunoscut faptul ca nu exista tratament ca atare, ci doar metode de a ameliora simptomele. Eu am fost diagnosticata pe baza oligomenoreei (care se transformase de fapt in amenoree), anovulatiei, chisturilor ovariene si raportul LH:FSH mai mare de 2 in ziua a treia. Nu sunt insa convinsa ca diagnosticul este corect si nici nu ma incalzeste sa stiu un nume pentru o tulburare endocrina cu cauze necunoscute pentru care practic nu se poate face mare lucru in afara de estomparea efectelor.

Cat despre bebelus, este relativ greu sa obtii o sarcina, din cauza anovulatiei sau oligoovulatiei, dar cu stimulare hormonala se poate. Eu am o fetita de un an si trei luni, dupa o sarcina fara nici o problema, dar obtinuta dupa mai bine de 2 ani de incercari si tratamente (avem si povestea mai sus la "povesti de succes"). Varsta conteaza - cu cat trece mai mult timp, cu atat se aduna mai multe chistulete care impiedica si mai rau ovulatia. Cei mai multi medici sustin ca pana decizi sa ai un copil, este mai bine sa iei anticonceptionale (preferate sunt Diane 35, din cauza efectului anti-androgenic) pentru a da o sansa ovarelor sa scape de chistulete si poate sa si ovuleze natural la intreruperea anticonceptionalelor.

Si eu vreau sa reiau investigatiile, pentru ca au revenit poblemele dupa nastere si as vrea sa mai incerc si pentru al doilea copil. Scuze pentru postarea excesiv de lunga - defect profesonal.

Multa sanatate

Daniela si Denisa

Rozi spune:

Daniela, mii de plecaciuni pt lunga prezentare! Nici nu stii cum am "sorbit" cuvintele, ca sunt in aceeasi situatie!
Mi s-a recomandat operatie de decorticare ovariana; ce stii despre asta?

danais spune:

Rozi, si mie mi-a fost prezentata optiunea de decorticare ovariana sau de drilling ovarian, dupa ce am reactionat dezastruos la stimulare, dar nu a mai fost cazul pana la urma pentru ca am ramas insarcinata "on my own".

Oricum, mi-am facut temele si am studiat si variantele astea. Sper sa nu vorbesc prostii, poate sunt alte fete mai in tema ca mine, ca eu am trecut de faza asta de ceva timp, slava Domnului. Se pare ca decorticare ovariana nu prea se mai foloseste prin Vest, din cauza riscului crescut de aderente periovariene si peritubare (mai pe romaneste spus scapi de si dai de taica-su). Eu am exclus din start aceasta interventie - mai multe riscuri decat beneficii.

Drillingul ovarian se foloseste insa, dar numai dupa ce toate celelalte posibilitati de stimulare medicamentoasa a ovulatiei au esuat. Operatia este laparoscopica, se face sub anestezie generala si costa in practicarea unor mici "gaurele" in peretele ovarului. Asta se poate face prin electro-cauterizare sau cu laser. Nu se stie exact cum actioneaza - unii medici sustin ca este distrusa o buna parte din tesutul chistic producator de androgeni si prin asta se mai reface echilibrul hormonal, altii sustin ca beneficiile vin de la o mai buna irigare cu sange a ovarelor, care erau anterior "sufocate" de foliculii chistizati. Cert este ca rezultate exista, un studiu arata ca rata de succes (in sensul de restabilire a unei menstruatii regulate ete de aprox. 80%, iar procentul de sarcini obtinute in 12 luni dupa drillingul ovarian este de 54%).

In orice caz, drillingul este totusi o operatie si nu ar trebui facut decat dupa ce au fost epuizate toate celelalte variante de tratament. Riscul aderentelor exista si aici, desi este mai scazut. Sotia unui coleg al sotului meu a fact drilling la Dr. Herghelegiu, la Polizu dupa ce a reactionat prost la toate stimularile cu putinta. A ramas insarcinata dupa 4 luni de la drilling, deci rezultate exista.

Off, iar m-am intins cat o zi de post. Sper sa iti ajute informatiile mele Rozi.

Sanatate multa tuturor.

Daniela si Denisa

Rozi spune:

Multumesc, Daniela, sigur ca-mi folosesc informatiile si poate si altor fete.
Eu m-am interesat si la alte fete, am intrebat si dr care mi-a recomandat operatia si am mai fost la o dr, am citit si pe net.
Insa faptul ca tu ai reusit sa ai un bebe fiind in aceasta situatie m-a ajutat sa ma hotarasc sa mai incerc fara aceasta operatie (pe mine ma preseaza si varsta). Multumesc inca o data!

lai spune:

Daniela,

Multumesc mult pentru informatii! Am citit povestea ta si mi s-a facut pielea de gaina - ma bucur din suflet pentru tine ca ai reusit, felicitari pentru minunea mica!! E extraordinar pentru tine si o incurajare nepretuita pentru noi toate! Succes mult cu bebe 2!

Rozi, Claudia si toate celelalte aspirante - mult succes!!

Voiam sa va rog sa mai scrieti la subiectul asta despre experientele voastre, ce ati incercat, ce s-a intamplat, cum a reactionat organismul vostru la diferitele tratamente, cat timp ati mers pe un anumit tratament, ce v-a facut sa renuntati la el si sa alegeti un altul.

Din cate stiu eu, un factor important pentru fetele care au sindromul Stein-Leventhal este greutatea. Ce stiti despre asta? Care ar fi BMI (body mass index/raport greutate/inaltime)-ul ideal?



Lai

aquariusrpro spune:

Si io fac parte din cele cu sindromul SL sau PCOS cum mai este cunoscut. Ca si Danais am fost multi medici si a durat mult pana s-au dumirit cu diagnosticul. Bafta mea este ca a dat Dumnezeu si am facut un copil. Cu al doileaa.. big problem.. dar mai vedem.

Primele semne erau legate de colesterol cu valori foarte mari in conditiile in care nu mananc grasimi decat rar, hirsutism si un alt ritm de ingrasat / slabit. Vorbesc de variatiile normale din viata fiecareia. Plus stari ciudate de depresie ( io .. ), creier de gelatina, foarte lenta in reactii, am albit foarte mult, insomnii ( inainte dormeam super ), frecvent hipoglicemii / lipotimii chiar la 3-4 ore dupa masa, aritmii si variatii ciudate de Ca / Mg ( chiar daca la analize ieseau OK ), ma ingras si beau doar apa , retin lichide in tesuturi etc etc

Primele analize au aratat doar ca s-a schimbat raportul LH / FSH. In timp au evoluat, am ajuns la 3 / 1 ( dupa sarcina). Restul hormonilor sunt OK mai putin un exces de 17-OH-progesteron. Din ce mi-au spus medicii, acest exces este bafta mea - asa a fost posibila sarcina, asa se tin in frau alte simptome.

Problemele au avansat de la an la an si sarcina a amplificat totul.

Dar am stat de vorba cu mai multe persoane, de la medici la biochimist, de la roman la american. Incerc sa fac un rezumat:

- se pare ca a doua cauza la amarastenia asta de PCOS este insulina. Nu ca ar iesi clar la analize hiperinsulinemie ci iese aproape de maxim sau foarte putin peste.. cam atat cat sa-ti spuna medicul ca esti inca in limite normale sau sa-ti spuna ca poate fi eroare de laborator.

- prima cauza este alta: perturbarea metabolismului glucozei. Cauze: oboseala, stress ,prea multe glucide si lipsa oxigenarii. Deranjamentul principal este la "sediul central" care intelege ca-s "vremuri grele" si stocheaza rezerve. Se "reseteaza " ceva din valorile normale si organismul nu mai "tolereaza" cantitati normale de glucoza in sange. Pe de alta parte se blocheaza sistemul de tramsformare a grasimilor in glucoza ( adica ceea ce s-a stocat nu se poate folosi ).

- ovarele au receptori sensibili la insulina. Prezenta acesteia in sange duce la hiperstimulare ovariana, secretie mai mare de estrogeni decat poate prelucra organismul chiar daca la analize esti inca in limitele considerate normale. Tot insulina da peste cap si echilibrul colesterolului. Organismul incearca sa depaseasca problemele legate de valurile de estrogeni si-l transforma in testosteron sau depunde pe unde poate. Din nou, nivelul acestuia poate sa fie OK la analize ( un timp , evident) dar sa fie peste ceea ce este specific fiecaruia.

Apoi apar si alte probleme. Am inteles ca si barbatii au probleme similare doar ca medicina le priveste diferit.

Ce fac acum ( dupa spaima ca lucrurile au avansat si m-am trezit cu o "ciudatenie" la san ):
- mananc scortisoara la greu ( in sensul de cantitati mici si des, nu in cantitati uriase. Ca orice pe lumea asta e buna cu masura ). Are o proprietate de a stopa trasformarea estrogenului in testosteron si regleaza toleranta la glucoza.
- reflexoterapie ( nashpa rau prima tura de sedinte, dar se vad rezultatele ).
- regim hipoglucidic - am incercat de proba Montignac sau cum se cheama si dupa 1 luna a scazut colesterolul de nu-i venea sa creada doctoritzei.. mai ales cand i-am spus ce am mancat, dieta M nefiind foarte slaba ..
- incerc chestia cu oxigenarea dar nu prea-mi reuseste .. oricum fac 500 m in plus pe jos pe zi..
- miscare ...sunt in urma rau la capitolul asta.
- un tratament homeopat.

Rezultatele au inceput sa apara, fiecare dintre simptomele prezentate mai sus se diminueaza de la luna la luna.

lai spune:

Draga Roxana,

Multe multumiri pentru raspunsul detaliat!

M-am confruntat si eu cu unele din problemele pe care le descrii tu, dar la momentul respectiv nu le-am asociat cu PCOS. Variatii mari de greutate, valori marite ale colesterolului in conditiile in care nu consumam multe grasimi si aveam abia 19 ani (dupa ce am tinut un regim pe o perioada de cateva luni, a revenit la valori normale, si ultima data cand mi-am facut analizele era ok, acum nu stiu exact cum mai este), depresii, perioade lenteee cu energia in pom.

Cauzele pe care le enumeri ca determinand perturbarea metabolismului glucozei, mai mult decat prezente din pacate, si cel putin unele (oboseala, stres), greu de eliminat

La ce se refera exact oxigenarea, mai bine zis ce anume o favorizeaza si ce o impiedica sa se desfasoare la cotele ideale? Miscarea inteleg ca are un rol important, altele care ar mai fi?

Roxana, daca vrei, cred ca ne-ar fi de mare folos daca ai putea sa ne spui care dintre persoanele cu care ai vorbit ('de la medici la biochimisti') te-au ajutat cel mai mult? Cu alte cuvinte, ai putea sa ne recomanzi specialisti? Eu o sa fiu in Romania la sfarsitul lui mai/inceputul lui iunie si voiam sa discut cu niste doctori despre problema asta, dar nu stiu la cine ar fi cel mai bine sa merg. M-ar interesa inclusiv persoana care ti-a recomandat/iti supravegheaza tratamentul homeopat (si orice detalii poti sa ne dai despre acest tratament).

Scortisoara sub ce forma o consumi?

Multumesc!!

Pupici gargaritzei si iti tin pumnii pentru bb2!



Lai

danais spune:

Roxana, ma bag si eu ca musca in lapte. Am exact aceleasi simptome ca si tine de la primul pana la ultimul (inclusiv hipoglicemie, colesterol mare, chist la un san, etc). Poti sa-mi spui si mie unde faci reflexo si la ce homeopat te duci? Eu tocmai am fost la al 7-lea medic (endocrinolog de data asta) si am venit mai zapacita ca oricand.

As incerca si varianta asta mai naturista cu homeopatie si reflexoterapie, daca zici ca la tine se vad rezultate.

Multumesc mult.

Daniela si Denisa

P.S. Scuze Lai ca am intrat asa in subiectul tau