Tehnici de intarcare, sfaturi

Tehnici de intarcare, sfaturi | Autor: irina2000

Link direct la acest mesaj

Sunt mai mult decat sigura ca toate fetele de pe forum au avut o strangere de inima cand au intarcat primul copil. Sincera sa fiu eu sunt de-a dreptul speriata! Asa ca invatati-ma cum sa fac ca fetita mea sa nu sufere asa de mult cand o intarc. Cum sa procedez, cate zile dureaza un intarcat normal si cam la cat timp incepe sa manance si ea obisnuit. Ce fac atunci cand va cere obisnuita "tzaaaaatza". Acum e atat de dependenta de san incat absolut tot timpul vrea "tzatza" si are "doar" 1 an si jumatate si abia daca se atinge de mancare solida.Povestiti-mi, va rog, cum ati procedat voi, si ce greutati vor apare si cum sa fac ca sa fie bine in final si sa manance si ea ca orice copil de varsta ei.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Voichita spune:

Nu cred ca exista intarcat fara suferinta.Depinde de copil.
Eu am intarcat-o pe Stefana la 10 luni pentru ca nu mai lua in greutate. Si, la fel ca si fetita ta, abia se atingea de mancarea solida. Incercasem sa-i dau si san si biberon cu lapte si cereale, dar nu vroia deloc sa suga din biberon.
Intr-un articol gasit pe site se recomada intarcatul treptat, adica inlocuirea unei mese de san cu un biberon cu lapte. Dar, dupa cum ti-am spus, la mine nu mergea. Asa ca am intarcat-o dintr-o data.
Problema era ca ea se invatase sa adoarma numai sugand la san. Si a trebuit sa incerc sa o adorm altfel.
Bineinteles ca prima oara a plans saracuta aproape un sfert de ora pana sa adoarma si eu o tineam in brate si o leganam si ea se tot baga cu capsorul in pieptul meu.
A doua oara a plans mai putin si apoi din ce in ce mai putin.
Asta era singura problema: cand trebuia sa o adorm. In rest nu au fost manifestari deosebite. Imi spunea bunica ca se comporta destul de bine pentru ca ea auzise cazuri cand copiii nu mancau deloc in perioada in care erau intarcati si plangeau intruna.
A inceput sa manance cu biberonul, mai putin la inceput (100 ml), dupa care treptat a ajuns la cantitatea normala (250 ml) si a inceput sa ia si in greutate.
Dar, pentru ca am intarcat-o brusc, am avut eu probleme pentru ca a inceput sa se adune laptele si au inceput sa ma doara sanii foarte tare. Medicul ginecolog mi-a prescris Bromcriptina si situatia s-a ameliorat.
Oricum, intarcatul a fost un stres si pentru mine si pentru Stefana, asa ca nu pot decat sa-ti urez sa ai multa rabdare si „inima tare”.
Succes!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anna maria spune:

Eu una nu as fi vrut sa-mi intarc fetita,dar barza a ami venit odata pe la noi si m-am vazut nevoita.Pina a o intarca definitiv,am inceput si eu treptat:ziua,cind vedeam ca se apropie de mine cu intentia de a tocai,o luam repede si-i spuneam sa mergem la bucatarie sa papam,adica pe inteles,o indopam cu mincare ca sa nu0i mai trebuiasca tzitzi.Asta pe la un an,iar dupa 2 luni,cit avea si sarcina mea,am intarcat-o fortat intr-o seara.De atunci nu a mai supt,a plins intr-adevar(mai mult in prima noapte),n-a durat mai mult de patru nopti,iar eu dorm o noapte intreaga,intreaga linga ea.
Cit despre sini,m-au durut tare in prima zi caci s-au umplut cu lapte,dar i-am stors si eu cit sa nu-i mai simt tensionati,dupa care totul a fost bine.
Bafta multa!

Teodoreiin 16 sapt.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sim spune:

Nici noi n-am fost departe: am renuntat la tzitzi la 1 an si 3 luni. Toata lumea care ne cunostea se crucea ca inca mai am de unde sa-i dau, in conditiile in care bebitza nu vroia sa se atinga de mancare solida.
Am incercat sa o determin sa renunte treptat:
- la un an am lasat-o cu o bona acasa, asa ca papa de la mine dimineata si noaptea la culcare; in felul asta mi-a mai scazut productia de lapte . Problema era ca se obisnuise (asa cum spuneti si voi) sa adoarma la san, ba chiar sa se trezeasca in timpul noptii si sa caute laptic.
- la un an si 3 luni m-am hotarat: acum trebuie sa rezolvam si problema asta. Ah, am uitat sa va spun: Ruxi a noastra refuza cu incapatanare biberonul, asa ca aveam o lupta greu de dus. Uite ce am facut: am mers la parinti crezand ca daca o s-o las o seara cu ei (asa cum mai citisem) o sa rezolv situatia. Da' de unde?! Cand a inceput sa planga cu sughitzuri, mi s-a rupt inima si m-am hotarat sa merg la ea. Dar taticul mi-a spus sa incerc ce nu facusem pana atunci: sa-i vorbesc si sa-i explic. Ha?! Cui sa-i explici??? In sfarsit, hai sa vedem. Dragele mele, chiar a functionat. Copil de 1 an si 3 luni sa inteleaga ca mami are bubitza la tzitzi si ca nu-i mai poate da...greu de crezut. Va rog sa ma credeti ca se uita la mine cu ochisorii plini de lacrimi, suspinand din cand in cand si zicand mereu: "Mami buba"... Doamne, va spun: toti erau terminati pe langa noi!

De adormit a fost ceva mai complicat: in prima seara ne-am plimbat cu masina (pentru ca procedeul nu a dat gres niciodata), iar a doua seara a adormit cu povesti, dupa ce am obosit-o bine de tot. Fireste ca treptat a inceput sa accepte si biberonul cu lapte, asa ca lucrurile s-au rezolvat incet-incet.

Vorbiti-le copilasilor vostri! Ati fi surprinse sa vedeti cat de multe simt sau inteleg! Sunt minuni care au crescut lanaga sufletul nostru, este imposibil sa nu ne inteleaga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dalina spune:

Noi am adoptat o strategie mai dura: l-am lasat la mama mea si nu l-am vazut o saptamana...nu pot sa va spun cum a fost...iar eu cu toata medicatia nu reuseam sa "stavilesc" laptele (s-a oprit de abia dupa o luna). Din pacate daca nu il intarcam atunci ar fi trebuit sa il mai alaptez inca 4-5 luni si si-asa am avut si avem probleme cu mancatul.
Din pacate, dezavantajul alaptatului pe termen lung este (cel putin in cazul meu) adaptarea foarte grea la alt tip de mancare + probleme cu adormitul. Dar sunt atat de tandri! Si de lipiciosi! Danut inainte sa se culce din cand in cand ma pupa pe "tzitzi" (si mai nou pe burtica, pe BB) si vrea sa ma tina de mana cand doarme...
Dalina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreutza spune:

La noi a fost f usor. L-am intarcat dupa ce a implinit un an dar pregatisem treptat terenul, adica imi manca de toate pt varsta lui si chiar daca sugea la cerere sugea putin.
Cand am luat hotararea nici el nu a mai vrut sa suga si abia atunci a inceput sa bea lapte la biberon. Pana la un an nu a baut nimic altceva decat tzitzi.
Nu am avut probleme cu sanii. Laptele s-a resorbit singur.
Si el adormea numai cu tzitzi. A trecut la biberon.

Deci nu e musai sa fie greu! Succes!!!



Mergi la inceput