Etapele dezvoltarii intelectuale

Ma tot gandesc cum sa numesc subiectul, pentru ca nu vreau sa se transforme intr-o polemica. Sa va spun ce ma roade, de fapt.
Am tot citit de genii, de copii mai mult sau mai putin dotati,stimulati etc.
As vrea, daca aveti, sa ma ajutati si pe mine cu o lista a ce ar trebui sa invete si la ce varsta. Sau mai bine zis, cand este preagatit sa acumuleze anumite notiuni.
Fiica-mea, la 1 an si 6 luni (aproape), nu prea pricepe culorile, numerel, evident, ca nu insist. Ii explic mereu de culori, de forme geometrice, numaram etc. Am observat ca face diferenta intre 1 si 2, adica tot timpul vrea 2 biscuiti . Dar nu vreau sa insist cu ceva nu este adaptat varstei si dezvoltarii creierului.
Pe de alta parte, o fetita din parc, la 1 an si 8 luni invata literele. M-a socat cand am auzit! Initial m-am gandit ca sunt eu depasita de situatie si deja copilul meu a ramas "repetent" la scoala "geniilor". Ulterior am inceput sa despic firul in 4 si mi-am dat seama ca totusi e prea mult pt un copil de nici 2 ani. Oare cand ajunge la gradi ce face, integrale? Ma gandesc ca pana atunci se va plictisi de ele. Nu zic ca este un geniu daca le invata, si eu cred ca daca as incepe cu fii-mea le-ar invata, dar nu vreau sa o chinui cu ceva care nu este adaptat varstei si care nici nu ii este util pt varsta asta.
De aceea, as vrea sa stiu daca exista vreo carte/articole, in care sa gasesc ce trebuie sa invete si la ce varsta (ca sa conicida si cu capacitatile intelectuale ale varstei).

Iriss mami de
www.dropshots.com/iriss27" target="_blank">Yvonne-Maria 05.02.2007
BB2 - DPN 11.08.2008

dianocica spune:

dupa parerea mea, singurul care iti poate spune pt ce e pregatit, sau, mai bine zis, ce il intereseaza, e copilul tau. si totul depinde de mediul in care creste, de informatiile la care are acces. un copil care va sta acasa cu un parinte care lucreaza acasa va deveni cu siguranta interesat de ceea ce face acesta-parintele. ca croseteaza caciulite sau face programare pe calc, nu conteaza.

mie mi se pare foarte nesanatos pt parinte sa citeasca o carte care sa ii spuna ca la x ani un copil poate/trebuie sa faca un anume lucru. pentru ca asa incerci sa atingi/impui standarde. iar copiii nu sunt standard.

mi se pare normal sa ii vorbesti, inca de cand e foarte mic. imi amintesc cand mergeam cu d la plimbare cu caruciorul si ii povesteam efectiv tot ce vedeam pe strada. si ajungeam acasa dupa cate o plimbare in herastrau si efectiv ma durea gura, nu voiam decat 10 min in care sa tac . apoi, usor-usor, imi arata el de ceea ce e interesat, trebuia sa ii numesc numai ce il interesa pe el. iar cand s-a facut un pic mai mare a fost mereu cel care a decis cu ce si cand sa se joace, ce i se pare lui interesant.

am ajuns la niste puzzleuri cu litere, animale si cifre. din plastic, f bune la baitza. mereu a ales literele. cred ca ii placeau pt ca se pronuntau usor :). nu trebuia sa zic pisica, ziceam doar v, de ex. si chiar i s-a parut interesant. asa ca le-a retinut rapid pe majoritatea. stii cat conteaza pt mine ca stie literele? deloc! dar conteaza enorm faptul ca, trecand pe strada si vazand o roata de masina mi-o arata si zice O.

orice poate fi invatat mecanic. la fel cum se uita la o poza si spune ca e pisica, la fel se uita la o poza si spune ca e O. dar atunci cand se uita la o pisica pe strada si o studiaza, iar ajuns acasa povesteste cum se tolanea pe jos sau cum torcea, sau cum isi misca mustatile...aia mi se pare o realizare. la fel si cu recunoscutul literelor. realizarea cea mare e atunci cand face legaturi, nu cand recunoaste cartonase.

nu cred ca e nevoie sa il inveti sa numere, sa faca socoteli, mai ales la varsta x. dar daca ai ceva de numarat, ei bine o poti face si cu voce tare. si el va fi mult mai receptiv decat daca vrei sa il inveti un cantecel cu numere. si daca ti se pare ca il intereseaza, atunci detaliaza-i. d a retinut el ceva cu numaratul dar nu e sigur . si are momente cand il apuca. eram in vizita la mama si se punea cu piciorul pe cate o floare de pe covor si le numara: unu, doi, zece . atunci i le-am repetat eu, unu, doi, trei...si am numarat cat a vrut el. asta imi spune ca e pregatit sa invete sa numere. dar asta nu inseamna ca de 10 ori pe zi eu ii voi tot repeta numaratoarea. o voi face cand mi-o va cere.

si nu vreau nici geniu, si nici nu imi e frica sa nu ramana ultimul in clasa. as fi foarte fericita daca doar as reusi sa nu ii stric ritmul, sa nu il deranjez in explorarea si in joaca sa. ca stie lterele si sa faca impartiri la 1 sau la 7 ani...imi e fix indiferent

---

I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

natynic spune:

Foarte bine spus...
si as mai adauga ceva: atentie cu ceea ce vezi in parc sau in orice alt cerc de mamici. Acest ego al mamelor sau al bunicilor aproape obsedate de a arata lumii cat de precoce, fantastici si geniali sunt copiii lor poate fi foarte periculos daca ajunge sa induca altei mamici teama ca ar fi copilul ei...in urma. Tu chiar crezi ca ai nevoie de o carte cu etapele dezvoltarii ca sa stii ca la 1 an si jumatate copilul nu are nevoie sa stie literele?...Ca si pt noi, adultii, exista un timp si un moment in viata pentru toate. Daca fortezi nota, s-ar putea sa pierzi. Lasa puiul in pace, nu-i cere mai mult decat poate ACUM.
Numai bine!

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

dianocica spune:

da, sa nu il fortezi, sa nu il compari, perfect de acord. dar in acelasi timp trebuie sa mai faci ceva. sa nu il subestimezi. daca ti se pare ca e interesat de ceva sa nu spui...ei, dar e prea mic pt asta...lasa-l ca o avea timp cand se face mare...

d a fost taaare interesat de cutit cand avea sub 1 an. mai, era innebunit. cum ne vedea cu cutitul pe paine..sa sara din scaun :). asa ca i-am luat un cutit din plastic, am taiat si noi o perioada buna cu cutitele din plastic (nu ma intreba cum a fost :))) ), iar in cateva luni a fost as :)

---

I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

gazzella spune:

iriss27, a mea invata literele, dar le invata ca asa vrea ea, adica ma trage de mana si ma pune jos sa-i citesc alfabetul (o carte frumos colorata cu literele de vreo 20 de cm) si recunoaste cateva si-mi da spontan cuvinte care incep cu B, cu D, cu A, cu M...asa..asta-i fi-mea si n-am nici un merit...ma cunosc...daca ar durea lenea asa as striga...dar ca ea insista si atunci musai....
Felix, copil divers de sora-sa, la 2 ani jumate clar nu vorbea cum vorbeste acum sora-sa, dar nu e mai putin inteligent. acum vorbeste, face structuri complexe si observ rationament
si eu recunosc ca ma simt tare depasita, mi-e frica ca nu-i stimulez in anumite directii si ca neavand stimulul in perioada de sensibilizara sa nu piarda in anumite campuri
si cand vorbesc despre stimul am in vedere doar mediul,
adica e inutil faptul ca un copil are o inclinatie puternica inspre muzica daca nu are muzica prezenta in casa, nu are instrumentul, nu are persoana langa el care sa cultive muzica
sau la fel si cu pictura, orice posibila inclinare inspre desen/pictura nu poate fi observabila daca nu exista un mediu in care aceasta sa se cultive, adica o persoana in casa care sa picteze, pasionata de pictura probabil, cu culorile, sevaletul si pensulele pregatite sa satisfaca interesul copilului
deci eu asta inteleg prin stimulare, asigurarea conditiilor legate de mediu, restul apartine copilului, acesta fiind liber sa nu manifeste interes pentru muzica, pictura, in aceasi masura in care persoana adulta atunci cand va vedea interesul copilului trebuind sa-i fie disponibila cu informatia, gestul
eh si acum eu am ajuns intr-un alt punct mort, maternitatea dupa mine e oarecum o scaldare a gastii pana la punctul in care tre sa oferi tzatza, o dai si gata, dupa si in timp te tii de lecturile tale
ei, acum nu mai pot sa ma scald cum ma scaldam pana acum, tre sa-mi ies din comoditatea introdusa pentru simplul fapt ca ma simt vinovata ca-i pierd, ca nu le ofer suficient cognitiv vorbind
in plus, baiatul va sari si anul acesta gradinita, incercand anul viitor o integrare motiv pentru care, recunosc, ca m-a incercat o oarecare teama ca nu i-as asigura oportunitati de cunoastere asigurate copiilor de varsta sa in cadrul gradinitei
si am inceput sa caut sa inteleg ce se ofera in gradinita, ce asteptari se au de la copii in gradinita si astfel am dat peste un instrument de munca (al pedagogilor sau al mamei dupa caz) este vorba despre "tavole di sviluppo di Kuno Beller", un sistem de identificare, notare a copilului in functie de dezvoltari specifice copiilor in general, la anumite varste (0-36 luni si 3-6 ani)
deci avem in vedere normalitatea, nu copiii superdotati sau inchipuit superdotati, cum spui ca-i intalnesti tu prin parcuri
iar aceste schede ofera posibilitati de evaluare acopilului in anumite campuri de dezvoltare:
- in privinta autoreglarii functiunilor corpului
- constiinta pe care o are copilul despre ambient
- dezvoltarea sociala si emotiva
- jocul
- dezvoltarea cognitiva
- motricitate grosolana
- motricitate fina

de ce le consider eu utile? simplu, pentru ca ma face sa vad acolo unde am eu lacune de-a oferi stimuli, adica un mediu stimulant si disponibilitatea mea
astfel am observat ca feciorul are o dezvoltare motrica grosolana foarte buna, dar ca cea fina este una putin dezvoltata
iar vina este a mea, probabil ar fi dezvoltat si motricitatea fina in mai mare masura daca ar fi avut oportunitati de dezvoltare, dar eu nu am cusut niciodata langa el ca sa-mi ceara ata si acul sau nu am fost foarte incantata sa desenez ca sa fie tentat sa-mi ia creionul din mana ca sa deseneze, etc
eh, si acum imi creez de lucru, adica creez situatii care sa-i permita sa observe, care sa-i trezeasca curiozitatea, interesul acceptand sa preia initiativa






Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)

gazzella spune:

sau ceva foarte relevant, dupa mine
azi dmineata felix ma chema sa-i arat nu stiu ce la computer si i-am raspuns "stai ca vin numai controlez ce face bendis", iar bendis ma aude si-mi striga din bucatarie "spal vasele, mami". era in bucatarie pe scaun, daduse drumul la apa si cu buretele in mana se juca cu apa
deci ea ma vazuse ca spalam vasele si cum toti copiii nu fac altceva decat sa incerce disperati sa creasca, sa cultive aceleasi actiuni ca si parintii lor fi-mea spala vasele
acelasi lucru s-ar intampla daca toata ziua as bate muzeele, cursurile de pictura, dans, etc, dar mai mult intru placerea mea
ar cauta sa faca ce fac cei mari, adica sa picteze, sa scrie, sa citeasca, sa danseze
si acolo unde se observa intarzieri la copii eu mai intai si intai as verifica oportunitatile de crestere, deci daca copilului i s-a oferit imaginea adultului facand traforaj sau numarand nuci, mere, alune


Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)

filofteia spune:

Mie mi-ar fi frica sa am un copil geniu...

Adi a vorbit abia dupa 2 ani jumatate, asa ca ma chinuiam sa-l invat sa vorbeasca nu literele... Pe r l-a spus abia la 4 ani.
Acum trece in clasa a-II-a si tot mai incurca pe b cu d si cu p...
Una peste alta a fost mereu altfel...cica la trei ani trebuie sa traga jucarii dupa el...citisem eu intr-o carte....n-a tras niciodata si n-a impins niciodata. Dar la 6 ani se catara in copaci. Nu se joaca cu jucarii, in schimb asculta muzica, face fotografii, le inregistreaza, le sorteaza pe CD-uri...
La 7 ani fara o saptamana Mos Nicolae i-a adus un stick USB si daca ai fi vazut ce bucuros a fost...
Are alte preocupari decat m-am asteptat eu...nu-i plac povestile, nu i-au placut niciodata, este in schimb fascinat de corpul uman...
La 6 ani si 9 luni (cand a inceput clasa I) nu stia sa scrie si sa citeasca, nici nu stia toate literele, dar iti putea desena circuitul mic si mare al sangelui in organism... Nu citeste povesti, dar citeste enciclopediile...Nu face puzzeluri, n-a facut niciodata...dar insurubeaza si desurubeaza la ceasuri (alta pasiune) si lanterne...Nu cere sa-i cumperi jucarii ci un ceas sau o lanterna...Nu se joaca cu masinutele...

Deci fiecare are alte preocupari si alte realizari... Important este sa fii multumit de el...iar eu sunt multumita de copilul meu.

maraki spune:

Noi am fost sapt trecuta la o clinica pt evaluare. baiatul meu are 2.7 ani si pt. ca nu face puzzle si nu se joaca cu lego, dr. au spus ca are nevoie de tratament Se joaca foarte mult cu mobile, intra in menu si isi pune clipuri, face foto, sterge cantece, pune alarma.....acum se joaca cu 2 mobile in acelasi timp, ce face la unul, face si la celalalt( adica intra exact in acelasi menu ) A invatat sa joace un joc pe tv care este de la 3 ani in sus( o parte din joc ) se uita mult la clipuri pt copii, filme pt. copii...dr. au spus ca trebuie sa dispara tot ce este electronic in casa, fara tv. mobile, jocuri, comp......eu nu faceam puzzle la 2.7 ani si nici nu ma jucam cu lego...asta nu inseamna ca am avut probleme in dezvoltare

se joaca mult si cu masinute, mai deseneaza cand are chef....are laptop educativ pt copii cu care se joaca destul....

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

gazzella spune:

filofteia, ce sa zic?
io vad un copil chiar dotat din descrierea ta
poate tu stii daca e asa ori nu, eu doar te intreb daca ai luat in calcul si aceasta posibilitate, nu-i ca are o usoara dislexie copilul?
pentru ca poate sa fie un disturb al naibii de nenorocit cand se intra in relatie cu unii profesori, educatori care s-ar putea sa vada doar cretinul acolo unde e doar un copil chiar foarte inteligent dar dislexic

Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)

gazzella spune:

quote:

---

citat din mesajul lui maraki

Noi am fost sapt trecuta la o clinica pt evaluare. baiatul meu are 2.7 ani si pt. ca nu face puzzle si nu se joaca cu lego, dr. au spus ca are nevoie de tratament Se joaca foarte mult cu mobile, intra in menu si isi pune clipuri, face foto, sterge cantece, pune alarma.....acum se joaca cu 2 mobile in acelasi timp, ce face la unul, face si la celalalt( adica intra exact in acelasi menu ) A invatat sa joace un joc pe tv care este de la 3 ani in sus( o parte din joc ) se uita mult la clipuri pt copii, filme pt. copii...dr. au spus ca trebuie sa dispara tot ce este electronic in casa, fara tv. mobile, jocuri, comp......eu nu faceam puzzle la 2.7 ani si nici nu ma jucam cu lego...asta nu inseamna ca am avut probleme in dezvoltare

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

---

ce tratament?
io am facut puzzle prima oara la 26 de ani
sa stiu si io ce tratament mi-a scapat
maraki, dar de ce ati fost la o clinica de evaluare?
si exact, in ce a constat evaluarea?
schedele despre care vorbeam eu mai sus se folosesc si in Germania, dar trebuie sa fie adaptabile contextului evolutiv
adica o faza de dezvoltare era "la 8 luni stie sa-si tina singur biberonul in mana", care biberon?

Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)

filofteia spune:

Gazzella si eu intrasem la idei cand am vazut ca se descurca greu la romana... asa ca am vorbit cu invatatoarea, precizand ca ma intereseaza parerea ei, daca are vreo problema si ar trebui mers cu el mai departe. Invatatoarea mi-a spus ca nu are nici o problema, doar ca ii trebuie antrenament si ca este greu sa faci ceva ce nu-ti place... nu-i place sa citeasca si sa scrie...si asa va fi toata viata...va invata, dar mai greu. Este catastrofa la romana si sclipitor la matematica mi-a spus invatatoarea. Asa ca am lasat matematica mai moale si am "forjat" la romana si s-a cunoscut. Si asa vom fi undeva mai la mijloc cu amandoua.

Ideea este ca unii invata mai usor decat altii, ca unii au talent la ceva, altii la altceva, ca si asa este greu sa tii pasul cu ei...copii, dar sa mai ai si un geniu...

Dar ma rog eu sunt renumita printre cunostinte ca o mama cu viziune cam lejera... Adica atunci cand copilul a venit de la scoala cu I la romana nu m-am enervat, nu l-am pedepsit ci i-am explicat ca va trebui sa munceasca mai mult... iar muncitul asta mai mult este mai putin decat fac altii in mod obijnuit.