Cum ati ramas insarcinate?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns eli spune:

Mamici harnicute, ati scris asa de frumos. Toate sunt povesti interesante si unice. Sper sa va pot spune si eu intr-o zi povestea mea.
Am sa caut sa vad care aveti cu puiutii vostri.
Sa aveti parte voi si de tot ce va doriti.


Eli din

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amik spune:

la noi povestea are un curs relativ altfel!:)))

sotul meu si cu mine eram prieteni de cateva luni.de la inceputul inceputului am vorbit de copii,de cat de mult ne plac si ni-i dorim.la un moment dat,prin august trecut,in urma unui control de rutina dr-un tampit-a zis ca am uterul usor marit,banuind a fi o sarcina.m-a trimis la ecograf de la sanador.dar pana in ziua cu programarea am trait cu impresia ca vom avea un copil.ce sa zic?eu m-am speriat,mi se parea ca e prea repede...razvan nu!el a suferit teribil cand rezultatul ecografiei a fost "uter in perfecta stare,dar nici urma de bebe!".

atunci a inceput totul!mi-am dat seama de ce fel de om am langa mine.a fost primul barbat pe care l-am vazut impresionat la auzul unui gangurit de copil.

am trecut pe vitamine,m-am documentat despre copii,sarcina,perioade fertile,ovulatie...toata ziua stateam pe net si citeam...(aveam un job care imi permitea chestia asta).

intr-un final,am calculat data unei ovulatii,cea din octombrie.i-a spus asta si lui si,avand in vedere ca trebuia sa plecam din bucuresti,i-am sugerat sa-si faca provizii de condoms.

desi vroiam un copil,parca ne era teama sa-l programam chiar asa,nebuneste!

dar,la fata locului,cu o privire complicitara in ochi si o speranta in suflet,ne-am daruit unul altuia cu totul!am simtit ca va fi!!!nu stiu,poate a fost doar ideea,dar din acea noapte eu am dormit numai cu mana pe burtica.

am asteptat cu sufletul la gura sa treaca o saptamana,ca sa fac testul.apoi mi s-a facut teama.teama de esec.ma gandeam ca nu as fi suportat sa vad un alt betisor cu "negativ".la indemnul lui razvan am facut un test pe 7 nov anul trecut.stateam cu o iconita intr-o mana si testul in cealalta si mi-era frica sa ma uit.am deshis ochii plangand in hohote de emotie si am vazut doua liniute.credeam ca visez.am clipit de multe ori,mi-am sters ochii si iar am plans.chiar era pozitiv.m-a luat lesinul...eram insarcinata!!!!

razvan a plans si el cu mine.era tot ce ne doream.

nimeni nu a stiut.evident ca am spus ca ne vom casatori,parintii au fost mai mult decat fericiti.de-abia cand ne-am intors din luna de miere le-am zis ca vor fi bunici.au ramas masca!

acum bebicul e aici.si suntem toti topiti!
nimic nu e mai frumos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns romana_74 spune:

Noi ne-am dorit foarte mult un copil.Eram casatoriti de 2 ani cand am ramas insarcinata. Ne-am bucurat si mai tare pentru ca incercam de un an sa facem un copil.Uterul meu retovers era de vina. Eram tare suparati ca nu ramaneam si deja ma gandeam serios sa ma duc la medic. Oricum nu stiam ce am si eram contrariata cum de un corp sanatos fara boli care sa afecteze fertilitatea, fara avorturi nu este cat se poate de normal. Acum traim doar pentru bb Matei si parca am renascut! Traim o alta viata, iar el e centrul universului!

romana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorelai182003 spune:

Cand o sa va povestesc nu o sa ma credeti. Nu sunt casatorita urmeaza sa fac acest pas luna viitoare.Eu as vrea sa ma casatoresc dupa ce nasc(am 29 de saptamani) ca sa arat si eu bine; nu ca n-as arata bine la cei 18 ani ai mei!!!!! V-am socat? DA, sa stiti ca am avut curajul sa fac acest copil care a fost conceput chir in ziua cand eu si iubitelul meu implineam 1 an de cand eram impreuna. Am un iubit si viitor sot extraordinar(28 de ani); nu a existat pofta pe care sa nu mi-o satisfaca(si am avut muuuuuuuuuuulte),se poarta cu mine extraordinar(de cand mi-a gasit doctorita colul scurtat si deschis nu am voie sa ridic nici cel mai usor fulg)etc.
Acest copil ni l-am dorit amandoi mai ales ca eu credeam ca nu pot ramane asa de usor insarcinata deoarece am uterul retrovers.Am ramas dupa 6 luni de incercari(zilnice). Cand am ramas nu mi-a venit sa cred, de fapt nici nu am crezut. Imi intarziase 1 luna, facusem 2 teste(pozitive) si eu tot nu credeam, era prea frumos. Cand m-a consultat doctorita si mi-a spus ca sunt in 2 luni eu am intrebat-o foarte sceptic:"Da' de unde stiti d-voastra?!?!?" In final cand am vazut poza de la ecografie am crezut si eu.
Acum am aproape 7 luni si sunt extrem de nerabdatoare sa nasc. Inca nu m-a prins frica de dureri si nici nu cred ca o sa ma prinda la cat am indurat eu la viata mea cea mica(1 clavicula rupta cu deplasare f f f mare+ colici renale grave-1 in sarcina, fiindca am pietre la rinichi). Cel mai mult mi-e frica de nesimtirea doctorilor, asistentelor,moaselor etc; mi-e frica pt copilul meu nu pt mine. Cred ca daca se intampla ceva cu el omor tot spitalul.

Va pup dulce si fiti curajoase!!!

Lorelai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorelai182003 spune:

Cand o sa va povestesc nu o sa ma credeti. Nu sunt casatorita urmeaza sa fac acest pas luna viitoare.Eu as vrea sa ma casatoresc dupa ce nasc(am 29 de saptamani) ca sa arat si eu bine; nu ca n-as arata bine la cei 18 ani ai mei!!!!! V-am socat? DA, sa stiti ca am avut curajul sa fac acest copil care a fost conceput chir in ziua cand eu si iubitelul meu implineam 1 an de cand eram impreuna. Am un iubit si viitor sot extraordinar(28 de ani); nu a existat pofta pe care sa nu mi-o satisfaca(si am avut muuuuuuuuuuulte),se poarta cu mine extraordinar(de cand mi-a gasit doctorita colul scurtat si deschis nu am voie sa ridic nici cel mai usor fulg)etc.
Acest copil ni l-am dorit amandoi mai ales ca eu credeam ca nu pot ramane asa de usor insarcinata deoarece am uterul retrovers.Am ramas dupa 6 luni de incercari(zilnice). Cand am ramas nu mi-a venit sa cred, de fapt nici nu am crezut. Imi intarziase 1 luna, facusem 2 teste(pozitive) si eu tot nu credeam, era prea frumos. Cand m-a consultat doctorita si mi-a spus ca sunt in 2 luni eu am intrebat-o foarte sceptic:"Da' de unde stiti d-voastra?!?!?" In final cand am vazut poza de la ecografie am crezut si eu.
Acum am aproape 7 luni si sunt extrem de nerabdatoare sa nasc. Inca nu m-a prins frica de dureri si nici nu cred ca o sa ma prinda la cat am indurat eu la viata mea cea mica(1 clavicula rupta cu deplasare f f f mare+ colici renale grave-1 in sarcina, fiindca am pietre la rinichi). Cel mai mult mi-e frica de nesimtirea doctorilor, asistentelor,moaselor etc; mi-e frica pt copilul meu nu pt mine. Cred ca daca se intampla ceva cu el omor tot spitalul.

Va pup dulce si fiti curajoase!!!

Lorelai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Buna, Eli! Am ramas insarcinata nu accidental, ci pentru ca am vrut! Chiar am insistat si am muncit pentru asta...2 luni! Doar 2 luni de fara protectie si am ramas, in august, anul trecut...Ce noroc, o sa zici...Da, ce noroc! Insa in luna 2-a am trecut printr-o iminenta de avort, cu contractii mari de tot...Mi s-a recomandat repaus, am facut tratament...Nu m-am mai dus la serviciu ca sa nu ma stresez, m-am lasat si de fumat...Am incercat sa stau cat mai linistita, pentru copilasul meu...La sfarsitul lunii a 3-a nu mai aveam probleme, sarcina a decurs normal...Bine, tratament hormonal am facut pana in luna a 7-a...Am nascut pe 13 mai (MARTI!!!!) o fetita frumoasa si sanatoasa, cu pielea alba ca laptele, pe care o cheama Emma-Andreea si pe care o iubesc enorm!!!
Da, eram casatorita cand am ramas...Amandoi ne doream un bebe, insa in primul rand eu...Cum a reactionat sotul meu cand a aflat ca am ramas? S-a bucurat...A fost cel mai mandru barbat de pe pamant! Te-am pupat!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns melinav spune:

La noi bebe nu a venit planificat (eram total nepregatiti material si cred ca nici sufleteste). A fost o intamplare. Ne protejam cu folii contraceptive, dar totusi s-a intamplat. Ideea de a avea un copil era amanata pe termen nedefinit... Bine ca totusi eram cu nunta facuta.
Mi-am dat seama ca sunt insarcinata cam la o luna dupa ce m-am angajat in domeniul pentru care ma pregatisem; cautasem luni intregi un astfel de post, ajunsesem la disperare, peste tot mi se spunea ca nu am experienta! Lucram, dar eram platita foarte prost. Cand in sfarsit mi-am vazut visul realizat, obtinusem deci un servici bun, a aparut sarcina! Ma vedeam data afara, vroiam sa renunt la sarcina, dar am avut parte la servici de oameni minunati care m-au sustinut!
Si asta nu a fost singura problema. Sotul meu facea a 2-a facultate, in ideea de a putea castiga pentru un trai decent si nu avea servici. Cand a auzit de sarcina, nu vroia in nici un chip sa auda de copil! La noi nu a fost ca in filmele americane, ea il asteapta cu luminari parfumate si ii spune ca vor avea un copil si el sare in sus de bucurie!
In plus la noi era si diferenta de RH, eu il am negativ si sotul pozitiv si perintii ma sfatuiau sa nu renunt la copil, ca s-ar putea ca mai tarziu, cand vom fii realizati, cu functie, casa si masina, sa ne dorim copii si sa nu mai putem face!
Si in toata istorie, poate ca rolul cel mai important il are soacra mea (care e la pensie), care mi-a spus: "lasa, mama, tu sa-l faci doar, ca eu ti-l cresc, tu sa-ti poti vedea de servici!" Si s-a tinut de cuvant, de cand am iesit din spital a facut naveta la noi, eu am stat doar 2 luni cu copilul acasa, iar mai tarziu l-a luat la ea la tara sa-l creasca.
Si inca ceva, eu am simtit ca pur si simplu trebuie sa am acest copil din tinerete, nici acum nu cred ca as fi avut taria sa fac un avort, desi m-am chinuit mult pentru acest copil. Dumnezeu mi-a dat puterea de a fi mama!
Iar sotul meu acum este foarte mandru ca are un copil, copilul lui, iar cand BB il striga "tati" si vine sa-l pupe e cel mai fericit.

Melina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eli spune:

Va multumesc pentru povesti, tare frumoase, pacat ca sunt cam putine, mai vreau, mi-a facut asa mare placere sa le citesc si recitesc.
Lorelai182003 da, am ramas putin socata cand ti-am citit povestea, dar daca exista dragoste si te simiti pregatita pt a avea un bebe, de ce nu?
Multa sanatate la bebei si mamici!

Eli din

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bubutzu spune:

Draga Eli,povestea noastra e cam asa:eram casatoriti de patru ani,eu imi doream enorm un copil iar el tot imi spunea ca nu e momentul(!?);foloseam folii contraceptive,calendarul si prezervativul.Intr-o seara,in februarie,2001 dupaam adormit mai linistita ca de obicei;in noaptea aceea am visat ca sotul imi da in brate un bb si-mi spune''e MIHAI al nostru''(a doua zi ,la cafea, a ras cand i-am povestit)-e greu de crezut dar dupa o saptamana am aflat ca sunt insarcinata.Poti sa-ti imaginezi ca EU am stiut ca e baiat,nici o clipa nu m-am gandit la un nume de fata...
Acum,MIHAI are 1 an si 8 luni ,iar taica-su e foarte mandru ca-i da ''uburita''(a se citi surubelnita)cand repara masina.
Pupici de la Cristina si bb MIHAI

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dienuca spune:

La noi a fost asa:
3 ani am luat pilule. Cam asa. 18 luni o data, pauza vreo 6 luni, dupa care inca vreo 12. A urmat nunta in septembrie. In decembrie am luat ultima folie de pilule, pentru ca deja de facuse anul si nu mai vroiam sa mai continui. Ne gandeam sa facem aprotejat 2-3 luni, dupa care sa icnepem sa ne ghidam dupa metoda calendarului. Zis si facut. Numai ca protectia de dupa este cu prezerevative, iar intr-o relatie stabila ... sunt cam ...cah. Incepusera sa ne deranjeze, atat pe mine cat si pe el. Noi ne gandeam sa il concepem undeva in septembrie-octombrie. In martie am renuntat total la orice forma de contraceptie, ca nu mai puteam. Asa ca, in aprilie, cam in ziua 12 (stiam de zi, si i-am spus si lui, dar nu mai conta) in urma s-a produs evenimentul. si-a facut drum si a gasit ovulul pregatit sa-l primeasca. Dar eu nu am stiut decat pana la 2 luni de sarcina pentru ca am avut acea "insemnare" pe care eu am luat-o drept menstra. Una cam ciudata ce-i drept. Asa ca dai-dai ianinte si si , dar ne-am protejat in perioada fertila . Nu a mai venit nici o menstra, asa ca m-am hotarat sa fac un test. Manifestari aveam cu duiumul, adr le puneam pe seama ciclului (sani, stare de agitatie, nervozitate, somnolenta). Ar fi trebuit sa-mi dea de gandit cand nu am mai vrut sa vad pui in fata ochilor. Asa ca mi-am facut un test ... si m-am blocat. Ideea de a fi insarcinata o acceptasem cu o oarecare usurinta, dar confirmarea ei m-a debusolat total. Toata lumea chiua si topia, iar eu si sotul meu eram stana de piatra. Socati . El nu a reactionat prea bine "esti sigura? cum de s-a inatmplat? dar parca iti venise cicul?" si multe alte din astea. In duminica in care am aflat, am stat amandoi unul langa altul si nu ziceam nimic. Dupa care totul a intrat in normalitatea sarcinii. Sotul meu, acum, cand ii spun ca misca vine repede sa simta si el. Suntem indrogostiti de copilasul nostru, din ce in ce mai mult, in fiecare zi.

Cam asta este povestea noastra

Te pup
Diana

Mergi la inceput