Emma -Andreea, minunea mea...

In sfarsit, fetelor, dupa aproape doua luni de la nasterea Emmei, ajung sa scriu aici cateva randuri...Am nascut cu cezariana, la Giulesti. Stiam ca o sa fac cezariana, am miopie si ar fi fost riscant sa nasc natural( de fapt, mi-e groaza de nasterea naturala....brrrrr!!) De unde sa incep?? Hai sa incep cu inceputul...
Imi doream mult un copil...Dupa doar 2 luni de incercari, am ramas insarcinata...Toate bune si frumoase, veti zice...Da, cu exceptia faptului ca, in luna a 2-a am avut cateva zile de contractii violente, ma tavaleam in pat si plangeam...Am uitat sa va spun, atunci nu stiam ca eram gravida...Cand am vazut ce dureri am , m-am gandit ca o sa-mi vina ciclul si ca poate am racit urat de tot...am asteptat o zi, doua, trei...insa nu-mi venea...M-am dus la doctor si, la prima examinare, dr. a zis ca nu sunt gravida, ca nu aveam uter de femeie gravida, dar, pentru siguranta, mi-a facut si un test...Ce credeti ca a iesit? Eram in al noualea cer, cu toate ca doctorita imi spusese ca am uterul contractat si ca neaparat trebuie tratament ca sa tin sarcina...Iminenta de avort... Am inceput tratamentul, am stat o perioada mai mult in repaus, nu m-am mai dus la serviciu ca sa nu ma stresez, sa nu ma enervez, cu toate ca nu beneficiam de concediu prenatal...Copilul mai presus decat orice...M-am lasat si de fumat, gandindu-ma la micuta farama de viata aflata in pericol...
Din fericire, totul s-a terminat cu bine...Am dus sarcina la termen, iar pe 13 mai (intr-o zi de marti) s-a nascut norocoasa Emma-Andreea! Mii de multumiri unui doctor exceptional, Sorin Puia, de la maternitatea Giulesti!
Din fericire, nu am apucat durerile alea mari, cu toate ca anestezistul mi-a spus ca aveam deja contractii in momentul operatiei...Ciudat e ca nu ma durea prea tare, insa mi se intarise burta in asa hal, de parca aveam un pietroi inauntru...O sa va povestesc pe scurt cum a fost.
M-am internat pe 12 mai cu programare pentru cezariana, a doua zi. Ziua de dinainte a fost infioratoare, nici nu pot descrie in cuvinte... Primul contact cu spitalul, cu sala de nastere ( unde mi s-a ridicat tensiunea la 15 si ceva), unde au monitorizat-o pe Emma si am stat o groaza cu curelele alea pe burta...Emma era ok, eu aveam contractii partiale, vreo doua tipe urlau ca din gura de sarpe, alta a nascut( n-am vazut, insa am auzit un plans de copil...), va dati seama ce era acolo!!! Am intrat in panica sa nu cumva sa intru si eu in travaliu, din cauza atmosferei de acolo...Totul insa s-a terminat cu bine, m-am dus la salon si am asteptat a doua zi...Bineinteles ca n-am inchis un ochi in noaptea aceea( prima noapte nedormita din lungul sir ce i-a urmat...), am stat de vorba cu doua fete, programate si ele pentru cezariana...Spre dimineata, picam de somn...Abia asteptam( pe cuvant!) sa ma anestezieze si sa adorm...
A venit si dimineata...A urmat clisma si nu mai vreau asa ceva in viata mea!!! Apoi o asistenta m-a condus la reanimare, unde am imbracat camasa de operatie si mi-au pus perfuzia...A urmat asteptarea...Cele doua sali de operatie erau ocupate...Nu mi-era frica, nu mai simteam nimic, vroiam doar sa adorm...In sfarsit, dupa vreo ora si ceva, am plecat spre sala de operatie pe picioarele mele, iar o asistenta imi ducea perfuzia...Ah, ce somn mi-era! Am intrat in sala de operatie, era mult mai mica decat imi imaginam sau decat vazusem pe la televizor, i-am vazut acolo pe dr. meu si pe anestezist...Erau si vreo trei asistente...M-am urcat singurica pe masa in forma de cruce, mi-au imobilizat mainile( parca si picioarele, nu mai stiu, asa eram de obosita...), mi-au bagat sonda, apoi l-am auzit pe anestezist: " Acum o sa simti un miros ca de cauciuc incins si..." Si da, am simtit mirosul, nu stiu nici acum ce era, caci anestezia a fost facuta in vena...Apoi nu mai stiu...Adica mai stiu ca auzeam ca prin vis ce se vorbea in jurul meu, insa nu puteam deschide ochii, parca mi-i lipise cineva...Ce senzatie stranie...Am fost semi-constienta, am simtit cand au scos copilul, a fost un fel de durere scurta, insa destul de intensa, resimtita ca prin vis...Stranie senzatie! Nu as vrea sa o retraiesc...Am aflat apoi ca, inainte de a scoate copilul, se baga doza mai mica de anestezic, ca sa nu-l afecteze, iar apoi doza e marita si nu mai simti si nu mai auzi nimic...Asa a si fost...Am simtit doar la sfarsit ca m-au luat de maini si de picioare, am auzit... " unu, doi, trei...si!" si... am zburat de pe masa de operatie in patul cu rotile de la reanimare!...Incepusem sa ma trezesc, mi-au facut ceva sa ma trezeasca...La inceput nu am auzit decat zgomotul rotilelor patului in care ma aflam si care se indrepta spre reanimare...Ca prin vis auzeam...Apoi am auzit-o pe mama, care statea langa pat: "ai o fetita de aproape 3,400kg, care seamana leit cu Emil!..."(adica cu ta-su)Eu insa parca pluteam in ceata, vedeam in ceata, aveam ceata pana si in creier...Stiti probabil despre ce vorbesc, cele care ati facut anestezie generala...Am adormit...
Cam asta a fost...Au urmat zilele de spital, nu prea frumoase, durerile groaznice de dupa, noptile de nesomn( inca din maternitate au inceput...)...Insa, cand ma duceam la alaptat, gemand si tinandu-ma de burta, parca uitam de tot si pluteam de fericire!!! Era fetita mea, era sanatoasa, era alba ca laptele, iar eu aveam, la randul meu, tone de lapte , Emma a supt chiar in ziua cand am iesit de la reanimare...Am avut lapte imediat, cu toate ca se spune ca dupa cezariana secretia lactata se instaleaza mai greu...
Emma face pe 13 iulie 2 luni si o iubesc enorm...E mare, e frumoasa si sanatoasa! Acum plang de fericire...cand o privesc cum doarme linistita, ca un ingeras...si ma cutremur la gandul ca ar fi putut sa nu existe!

Tango spune:

Sa va traiasca minunea, sa fie sanatoasa si norocoasa!

Claudya spune:

M-a impresionat povestea nasterii Emmei.Mai mult de-atat,vom avea si noi o fetita peste mai putin de-o luna,pe care o sa o cheme tot Emma ...si coincidenta,pe tatic il cheama tot Emil.

Multa sanatate si pupici multi!!!

pisi_ella spune:

Ca sa vezi, Claudya!!!

yurika spune:

Sa va traiasca fetita !
Toate cele bune!
Multa sanatate

Yurika&mark

twety spune:

Sa va traiasca fetita.

ochinegri spune:

quote:

---

Message from A Friend

---

"Sa fiti sanatoase si super super fericite !
Felicitari pt. curajul cu care ai depasit momentele grele !
Esti o persoana deosebita !

Numai bine, fetelor, sa cresteti mari si frumoase!
Lili
"

laura111 spune:

Emma, sa cresti mare, sanatoasa, voioasa si norocoasa si sa-ti bucuri parintii in fiecare zi!
Felicitari, Pisi_ella pentru bulgarasul vostru de aur !

Laura - mama lui Vlad

osna spune:

sa-ti traiasca minunea si sa va aduca numai bucurii!!!

desprecopii spune:

draga pisi_ela - ne-a placut povestea nasterii Emmei! Asteptam niste pozici pentru rubrica Destine. (la info@desprecopii.com)

cu prietenie,


Pentru parinti... despre copii!

Aalina spune:

Iar acum te dor mainile da la plimbat printesa
Sa iti traiasca. Brrr cum o fi sa dormi si sa nu simti durera aia infioratoare de care evident dupa aproape 5 luni nici nu imi mai aduc aminte
Pupici Emmei si la cat mai multe rotiri ca sa aiba mama ocupatie!