Cat de permisivi suntem ?
Raspunsuri - Pagina 4
ruxij spune:
Copilul nostru (5 ani) a devenit destul de cuminte, asculta in general de noi. Mai face si el de ale lui, dar nu prea grave si nu il pedepsim din orice. A fost in Ro o perioada si cand a venit nu asculta mai deloc, nu il puteai stapani. La gradinita la inceput, la 4 ani, nu era cuminte, era si frustrat ca nu intelegea engleza, ni-l tot reclamau. Cam in doua luni am rezolvat problemele cu time-out, un minut pt. varsta. Da, plangea, dar asta e. A functionat de minune. Eu il numar: 1, 2 la trei daca nu se opreste urmeaza consecinta. Foarte foarte rar mai primeste acum vreun time-out sau alta pedeapsa pentru ca numar pana la 2 si se executa. Acum vreo doua zile nu voia sa se culce si incepuse sa urle ca vrea sa se uite la TV la ora 9 pm, l-am numarat si am ajuns la 3 din pacate si am fost nevoita sa ii pun o jucarie la "toy jail". In seara urmatoare n-a mai repetat figura. Nu sunt pentru pedepsit din orice (ca ai varsat ceva sau stiu eu ce alte chestii de genul asta), dar nici nu sunt pentru lasat copilul sa se isterizeze si sa conduca casa. Ceva intre.
zenon spune:
quote:
Originally posted by simali
[. Esti pedepsit, ai meritat-o, asa ca fa-ti pedeapsa ca un barbat. Ce zici sa facem noi niste clatite.
e foarte frumos ce ai postat tu, dar ma socheaza astfel de mici scapari in educatia copiilor: am o nedumerire..o fetita cum isi face pedeapsa?
flaviutza spune:
a mea facea crize de isteri...insa acum s-au rarit. ca s-o laud pot sa spun ca de cand vorbeste cat de cat inteligibil(adica de vreo doua luni, a disparut frustrarea si ne intelegem bine...
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
simali spune:
quote:
viata este ca un pod peste o vale ff adanca, daca podul are bariere pe laterala poti avansa usor, cu capul sus si fara frica stii ca esti in siguranta, daca nu are bariere pe laterala si in plus se mai si misca iti va fii mult mai greu sa avansezi, vei incepe prin a te pune in patru labe si a face pasi mici fiind f atent sa nu cazi.
quote:
Superba comparatia.
alice
simali spune:
quote:
e foarte frumos ce ai postat tu, dar ma socheaza astfel de mici scapari in educatia copiilor: am o nedumerire..o fetita cum isi face pedeapsa?
quote:
Eu am baiat si aplic diferite metode care "merg" la un baiat. Daca aveam si o fetita precis nu as fi spus baiatului cele de mai sus.
Si uite caeva la care sa reflectezi: lumea spune ca trebuie sa cresti baiatii ca pe fete. Ba mai mult, sun psihologi care spun ca nu ar trebui sa razi de un baiatel care plange (gen nu te mai smiorcai) ci dimpotriva, sa-l lasi sa-si exteriorizeze si el emotiile, ca e om. Dar noua, femeilor, ne-ar placea sa avem soti care se smiorcaie la fiecare problema. Daca o femeie plange, societatea zice ca-i OK. Daca un barbat plange societatea zice ca nu e OK.
Baietii trebuie nu numai sa fie capabili sa se ocupe de ei cand vor deveni adulti, dar vor trebui sa faca fata situatiilor critice (copiii se uita instinctiv catre tati cand au nevoie de protectie), sa ia sacosele cu cumparaturi din mainile sotiei, etc. Deci este nevoie ca toata educatia lor sa aiba la baza asumarea acestor responsabilitati. Eu afirm ca un baiat se creste putin altfel decat o fata.
alice
zenon spune:
quote:
Originally posted by simali
Si uite caeva la care sa reflectezi: lumea spune ca trebuie sa cresti baiatii ca pe fete. Ba mai mult, sun psihologi care spun ca nu ar trebui sa razi de un baiatel care plange (gen nu te mai smiorcai) ci dimpotriva, sa-l lasi sa-si exteriorizeze si el emotiile, ca e om. Dar noua, femeilor, ne-ar placea sa avem soti care se smiorcaie la fiecare problema. Daca o femeie plange, societatea zice ca-i OK. Daca un barbat plange societatea zice ca nu e OK.
Exista atitia barbati care nu se smiorcaie dar nici nu rezolva mare lucru. Tocmai macho-menii nu sint in stare sa asigure protectia necesara.
Nu vorbesc de un barbat care se smiorcaie (ca nici eu nu ma smiorcai, desi nu sint barbat), ci de un barbat capabil sa inteleaga durerea altora.
filofteia spune:
quote:
Si uite caeva la care sa reflectezi: lumea spune ca trebuie sa cresti baiatii ca pe fete. Ba mai mult, sun psihologi care spun ca nu ar trebui sa razi de un baiatel care plange (gen nu te mai smiorcai) ci dimpotriva, sa-l lasi sa-si exteriorizeze si el emotiile, ca e om. Dar noua, femeilor, ne-ar placea sa avem soti care se smiorcaie la fiecare problema. Daca o femeie plange, societatea zice ca-i OK. Daca un barbat plange societatea zice ca nu e OK.
Baietii trebuie nu numai sa fie capabili sa se ocupe de ei cand vor deveni adulti, dar vor trebui sa faca fata situatiilor critice (copiii se uita instinctiv catre tati cand au nevoie de protectie), sa ia sacosele cu cumparaturi din mainile sotiei, etc. Deci este nevoie ca toata educatia lor sa aiba la baza asumarea acestor responsabilitati. Eu afirm ca un baiat se creste putin altfel decat o fata.
alice
Si eu am baiat, dar l-am luat in brate atunci cand era suparat si i-am permis sa planga. Eu cred ca a-i interzice sa se manifeste pentru ca este "barbat" nu duce decat la interiorizarea copilului. Nu cred ca un baietel caruia i se permise sa planga va deveni un plangacios cand va fi mare ci va fi un om deschis si capabil sa inteleaga suferinta celorlalti.
simali spune:
quote:
Si eu am baiat, dar l-am luat in brate atunci cand era suparat si i-am permis sa planga.
quote:
Toate mamele sanatoase la cap fac asta cu un baietel de... sa zicem... pana-n 10 ani. Ceea ce nu-i v-a impiedica niciodata pe tati sa-i cante "el iute stie sa invinga frica/ fuge la mamica" sau sa se uite ironic, pe sub sprancene.
Baietii "vad" zambrele tatalui. Si dupa 10 ani nu-i mai iei in brate sa-i pupi cand sunt suprati. Iar daca totusi inca mai da fuga la mami pentru un plansulet ... ceva e putintel in neregula. Poate nu pentru mami, dar pentru fetele de 10 ani din jurul baiatului da.
alice
filofteia spune:
Simali, pai cred ca si pentru o fata de 10 ani ar fi tot in neregula.
Eu credeam ca te referi la copii mici... deja Adi (6 ani) nu mai plange din orice, dar asta nu pentru ca este barbat ci pentru ca a crescut.
Si in nici un caz nu se refugiaza in bratele lui mami in parc...
vilma spune:
Ca mama si de fata, si de baiat, am observat ca baiatul (meu) are tendinta sa planga mai putin sau deloc in situatii analogice (de ex. cand se lovesc). In schimb se smiorcaie si se alinta mai mult decat fata (dar totusi, are circumstanta atenuanta-varsta 3 ani).
Eu cred ca sunt un parinte destul de sever fata de ce descrieti voi pe aici, nu am atata rabdare. In general, nu admit sa se incaiere (incep in joaca si ajung sa se raneasca). Nu accept sa-si arunce hainele iar eu sa stau in urma lor sa le adun, nu accept sa-si lase dezordine pe unde s-au jucat, etc (imi vin foarte multe lucruri in minte pe care nu le permit). Nu stau sa-i pedepsesc, ca-mi ia destul de mult timp, ii conving ca trebuie sa faca ceea ce trebuie (ex. cel mai des: spalatul pe maini cand ne intoarcem de afara trebuie sa devina automatism, asa ca nu accept abateri) Asa ca daca ma evaluez, as spune ca sunt o mama destul de putin permisiva, dar cu mult mai permisiva decat tata. Pentru mine, aici e buba.
Si intradevar, mi se pare ca cu cat cresc, cu atat se fac mai intelegatori, asa observ si eu ca nu m-am chinuit de pomana.
Ca bulina neagra pe care mi-o acord singura este faptul ca tind sa fiu mai permisiva cu al doilea copil, fapt pentru care mi-am propus sa ma repliez si sa reconsider limitele.