Ma inclin in fata voastra!
Raspunsuri - Pagina 2
Anca Wish spune:
Eu va consider femei curajoase si cu o dorinta imensa.
De ce?
Pentru ca ati pornit la drum stiind ca:
- procedura va fi anevoioasa si nu lipsita de stres si emotii;
- mentalitatea romanilor e una deloc incurajatoare. Nu de putine ori am auzit "Nu e al ei. E infiat"
- ati ignorat tot ce se spune despre gene, mosteniri..etc. mergand pe principiul copilul e doar al vostru si nu are cum sa semene cu altcineva;
Si cum mai pot fi numite femeile care iubesc din tot sufletul un copil pe care il vad pentru prima data, care simt ca le apartine pe deplin si aproape ca pot crea momentul nasterii micutului in minte?
Ati stiut foarte clar ce vreti. Unele din voi nici nu v-ati chinuit organismul cu vreun tratament. V-ati convins sotii (acolo unde a fost cazul), v-ati inarmat cu rabdare si ati pornit la drum.
Eu va citesc si va consider si eu deosebite (Elise e si modesta
). Nu sunteti deosebite in comparatie cu alte mame care-si dezmiarda pruncii in fiecare seara (pentru ca asta faceti si voi), nici pentru ca voi le faceti baita de 2 ori/zi iar o alta mama poate-si spala copilul doar 1data/zi (singura exemplificare care mi-a venit in minte),sunteti deosebite in comparatie cu cele care i-au adus pe micutii vostri pe lume, in comparatie cu mine care...
Eu nu stiu ce mama voi fi si daca voi fi, stiu doar ca-mi lipseste/mi-a lipsit ceva din ce aveti voi ca sa pot scrie la sectiunea voastra cu drepturi depline (ca sa zic asa..).
O zi buna tuturor!
viviana spune:
Imi pare foarte rau ca v-am suparat si ca ma judecati atat de aspru.
Nu am spus ca fac diferente intre copii sau intre mamici.
Ci doar mi-am exprimat admiratia pentru gesturile si hotararea voastra. Pentru ca nu este un lucru usor sa te hotarasti sa ai un copil indifferent cum vine el pe lume.
Daca de-alungul timpului ati intampinat diverse greutati din partea societatii, sau ati fost privite “altfel” voi sau copiii vostri nu este frumos sa ma blamati pe mine pentru ceea ce au spus sau facut altii.
Eu am fost sincera si am transmis catre voi propriile mele sentimente si incertitudini avute la un moment dat.
Citind posturile voastre cel mai mult m-a impresionat povestea despre papusika.
A deveni parinte este un lucru extraordinar dar si foarte plin de situatii neprevazute. Dar, parintii adoptivi au unele probleme extra cu care trebuie sa se lupte.
De aceea va admir si ma inclin in fata voastra!
Dar, de aici si pana la imi rastalmaci cuvintele, interpreta sentimentele si silui subconstientul este o cale lunga.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
why_not109 spune:
Viviana,multumim pentru gandurile bune!
Sunt convinsa ca ai gandit altfel decat s-a inteles!
Laura
Alexa Ioana spune:
viviana tare, tare rau imi pare ca si tu, la randul tau, ai inteles gresit ! cum sa te blameze cineva pentru gandurile sau actiunile unor tembeli ? nu a rastalmacit nimeni cuvinte, nu s'a siluit nimic, si in primul rand nu s'au pus la indoiala bunele tale intentii !
imi pare sincer rau ca s'a inteles asa !
dar daca am sarit asa ca arse cu toatele este pentru simplul fapt ca noi chiar nu ne consideram cu nimic speciale ! dar din pacate lumea ne vede altfel. si de cele mai multe ori nu "altfel - bun", ca in cazul tau, ci "altfel - curios, ciudat"... si pe copiii nostri la fel (expresii de genul "dar e frumos!", sau "dar e destept!" etc. sunt la ordinea zilei. de parca daca'i adoptat tre' musai sa fie urat si prost... sau, vorba andreei, cu cornitze)...
toate avem povestile noastre, unele mai spectaculoase, altele mai putin. unele dintre noi am fost, pe vremuri, colege la aspirante, cu o istorie lunga de incercari in spate (eu, de exemplu, "m'am hotarit ... adoptie" 
dupa 5 ani de tratamente, inseminari, stimulari, operatie, etc). unele/unii dintre noi mai au si copii biologici, altii nu.
dar nu asta'i important. important e ca nu vrem sa ne simtim deosebiti prin faptul ca am adoptat, ci prin faptul ca suntem parinti cu totii, iar copiii nostri, ai fiecaruia dintre noi, sunt cei mai frumosi, si cei mai destepti, si cei mai minunati, indiferent de modul in care au ajuns la noi !!!
din nou, imi pare tare rau ca s'a ajuns la neintelegeri...
iarta'ne, te rugam, ca suntem mai sensibile la capitolul asta ... (cel putin eu stiu clar ca sunt !!!)
alexa si mami
Elise spune:
viviana, imi pare rau daca ai inteles gresit.
Eu am spus doar cum ma vad in raport cu papushika mea: si nu ma vad cu nimic mai deosebita ca mama, ci doar foarte, foarte norocoasa ca o am.
In rest sint o mama ca toate mamele.
Ba chiar mai panicoasa, posesiva, obsesiva, depresiva si cum vrei tu.
Acu' de exemplu, i-am facut vaccin si am plins juma de zi - eu, nu ea - ca ne-a intzepat bunatate de bulanel. 
Pupici.
Elise & BBLisa
patri spune:
Viviana draga, eu am inteles ce vrei sa spui!
Dar e adevarat ca lumea e ...ciudata, in sensul ca noi suntem privite putin altfel cand spunem ca copilul e infiat, mie nu-mi place sa spun asta nu pt ca m-ar putea jigni ceva sau cineva, ci pt ca sunt mandra cu fata mea, si ma gandesc ca eu n-as fi putut s-o fac atat de bine!!!adica Doamne Doamne a facut-o perfecta pt noi! Eu sunt mai usor de ranit pt ca puteam sa am copilul meu ( si intre noi fie spus era mult mai simplu, de 1 an si 2 luni aproape avem fata acasa si inca nu e adoptata, desi mama e complet dezinteresata!!!), dar a fost alegerea noastra sa fie asa, dar mamele care n-au putut avea propriul copil sunt mult mai sensibile, si le inteleg, cu totul ca spun ca nu ma atinge nimic, prima data cand am fost la DPC am iesit aproape plangand de cum am fost tratata...dar sunt oameni si oameni peste tot, ce pot sa spun eu e ca fata asta ne imbogateste viata, zi de zi suntem mai fericiti si mai motivati, si nici o clipa, nici cand se scoala noaptea tocmai cand noi vrem sa ne culcam, si 3 ore vrea "dizegne amimate" si cacapipi de 5ori fara sa faca, si cand o pui in pat vrea papa si cand ii dai papa vrea iar pipicaca...nici o clipa nu am regretat!!! Si daca ar fi s-o iau de la inceput, as suporta de 1000 de ori mai multe greutati, pt ca stiu finalul, si merita orice...Si ca mama de 3 copiii, va spun ca nu e nici o diferenta...chiar nici o diferenta!!!!
Si voua va spun, mamicilor care suportati rautatea celor din jur, eu asa gandesc: cui ii pasa??? fata mea e bine si sanatoasa, si acasa, creada cine ce-o vrea, ea-mi da mie de mult mai multe ori ceea ce pot eu sa-i dau...si mi-e draga de mor!!!
Va pup pe toate!!!
aiuras spune:
Viviana, multumesc de ganduri si de aprecierea sincera. Sunt sigura ca si tu te-ai fi descurcat de minune daca ar fi fost cazul.
Fiecare cu drumul lui si cred ca cel mai mult conteaza sa faci bine ceea ce faci. Precis esti si te straduiesti sa fi o mama buna asa cum suntem, ne staduim si vrem sa fim si noi.
Important este ca suntem toate mame!
Partea tehnica nu mai conteaza iar eu dupa ce am terminat cu actele nici nu ma mai gandesc la ea.
Noi vrem sa fim tratate normal ca mame punct nu ca exceptii.
Este vorba insa si de o sensibilitatea la care trebuie sa mai lucram!
aissa spune:
Inteleg si ce-a vrut sa zica Viviana si bineinteles ca inteleg si ce spun ceilalti.
Trebuie sa recunoastem ca nu toti suntem si gandim la fel. Eu una am avut surprize de la persoane la care nu ma asteptam sa aiba o gandire limitativa, dar acum realizez ca nu pot avea pretentii ca absolut toti sa aiba o parere unanima. Inca sunt oameni care exclud din start adoptia, inca sunt oameni care zic ca au un copil dar vor sa mai ia unul adoptat asa...ca sa faca o fapta buna (chiar duminica seara i-am zis unei fete care ma tot presa ca de ce nu mai fac unul acum repede cat e Ale mica si auzind ca e adoptata a zis ca si ea vrea sa adopte ca stie ce inseamna sa fii fara mama). Inca sunt persoane care desi ma vad de 2 ani zilnic cu fata de 2 ori pe zi in parc imi zic "nu e a ta" in diverse contexte de discutii (cum ar fi referitor la a-i spune sau nu, raspunsul venit fiind: ea o sa stie ca nu esti mama ei", care stiti clar ca ne zgarie pe creier).
Eu, ca toate de aici, ma consider mama ei cu fiecare celula. Eu daca o nasteam iesea la fel, sunt convinsa de asta. Poa' sa zica oricine orice nu ma deranjeaza atata timp cat nu-mi marginalizeaza, lezeaza fata in vreun fel.
Cat despre a fi mai mama ca altele nu, nu sunt. Dar deosebita sunt. Pentru ca mi-a dat Dumnezeu atata minte incat sa nu fac un capat de tara din mostenire genetica, rasa, cultura etc. Am vrut sa fiu mama si am devenit. Si asta ma face deosebita. Nu a fost un accident, a fost o decizie gandita, luata cu inima si sufletul.
Oricum, trebuie sa recunoastem ca Viviana a vrut sa ne zica ceva frumos, chiar daca exprimarea unor anumite chestii pe noi ne deranjeaza. Pe o scara valorica, faptul ca cineva ma apreciaza pentru ca am adoptat (desi mie nu mi se pare ceva special) e oricum undeva mai sus decat cienva care imi zice ce ti-a trebuit, sau de ce nu faci mama analize sa vezi daca sigur nu poti...sau altele...
Asa ca Viviana nu te supara pe noi, suntem mai sensibiloase la niste chestii dar nu suntem fete rele.
Elise spune:
aissa, la mine cam accident a fost, adica m-am indragostit de bebelisa pe loc. M-am accidentat rau. 
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
haha Aissa ,e normal sa fiti sensibiloase. si io inteleg sa fiti si gratuit sensibiloase.(atunci cand vi se spune ca va seamana odorul,desi de cele mai multe ori spus foarte sincer)
Mda, a naibii mostenire genetica! cum facem cum nu facem, da' noi oamenii nu putem sa nu ne gandim ca numai din noi poate iesi asa o inteligenta de copil(recunosc,ma gandeam sa fie desteapta ca mine, pe tasu il credeam nu prost dar...hm... mai sub mine daca ma intelegeti,pt ca el e mai tacut).asta pana m-a obligat sotulainen sa ne facem teste de inteligenta si m-a luat clar si detasat si cu vreo 20 de puncte!.
DA' pe partea ailalta, nu ne gandim ca din organismul nostru,de multe ori trecut binisor de 30 de ani, cu statut social bun= mancare cu e-uri,hormoni de crestere tigari/cafele la greu poate iesi un copil alterat genetic ca vai de mama lui.
Pe cand din fetele tinere,cu venituri modeste,(statistic 75% din numarul de mame ce abandoneaza),eventual traite la tara ,sanatoase, iese un copil cu materialu' muult mai bun!
apropo, daca dai o raita prin forum , gasesti o groaza de copii cu probleme de comportament, autism ,adhad etc. da' zau ca pe-aici pe la adoptati n-am auzit de nici unul.Nici macar unul!
A, ca sa nu mai vorbim de binefacerile laptelui de mama,pe care banuiesc ca ai vostri nu l-au gustat(nici a mea) si is al naibii de sanatosi si destepti.
ps. daca vrei totusi sa sti,mai nou se fac, nu stiu daca si in RO, analizele genetice, si depisteaza predispozitiile la cancer,etc.
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/